ONU demascat ca paradis pentru pedofili. Îndemn UNESCO – copiii vor învăța despre masturbare la 5 ani si despre avort la 12 ani
După decenii de violare a femeilor și a copiilor de către trupele de „păstrare a păcii” și oficiali ai ONU în întreaga lume, beneficiind de impunitate totală și chiar de imunitate diplomatică, corul furiei globale și atenției mass-media atinge proporții epice. O mână de prădători sunt duși în fața justiției. Tsunamiul furiei globale se datorează unor estimări raportate global ce sugerează că aproximativ 60.000 de victime au fost violate și abuzate sexual de către oficialii ONU doar în ultimul deceniu – aproape nimeni nu a fost pedepsit, decât victimele și cei care au făcut dezvăluiri referitoare la aceste crime oribile.
Cu toate acestea, roțile justiției se întorc, încet dar sigur. În luna februarie, activistul pentru drepturile copiilor la compromisa agenție pentru copii a ONU, UNICEF, a admis că a violat un băiat de 13 ani – după ce aceeași agenție a fost prinsă conducând un studio pornografic în subsolul propriului sediu din Belgia, în care folosea copii africani pe care îi procurase. Acel pedofil de la ONU a fost condamnat la închisoare în luna februarie. Dar oficiali anteriori ai ONU au declarat că dezvăluirile făcute până acum sunt doar „vârfului iceberg-ului”.
Numeroasele scandaluri de pedofilie și abuz sexual ce devorează ONU și trupele de „păstrare a păcii” au devenit atât de mari încât chiar și mass-media pro-ONU, incluzând postul globalist notoriu CNN și The Guardian, a fost constrânsă să le publice. Într-adevăr, peste tot în lume, ONU este în titlurile principale în mass-media datorită violurilor și exploatării copiilor – nemenționând abuzurile și hărțuirile sexuale săvârșite de angajații ONU. Diferite grupuri de ajutorare finanțate din fondurile publice sunt, de asemenea, vizate.
Pe măsură ce scandalurile se întețesc, ONU a anunțat oficial – pentru prima dată – că nu va cere imunitate diplomatică pentru a-i proteja pe cei aproximativ 3.300 de pedofili ce lucrează pentru organizația globală. Cu toate acestea, până acum, niciunul din membrii ONU implicați în violarea copiilor nu a fost tras la răspundere penală. În fapt, cei care au încercat să-i oprească pe violatorii pedofili au fost persecutați brutal, în timp ce prădătorii și-au continuat oribilul abuz.
În timp ce ONU este criticat global pentru abuz, agenția pentru educație a ONU, UNESCO, tocmai a stârnit o controversă prin publicarea a noi standarde radicale pentru umanitate numite „Educație Sexuală Comprehensivă”. Printre alte îngrijorări suscitate de document, criticii au sugerat că programul radical de îndoctrinare, care începe prin normalizarea agendei LGBT și promovarea plăcerii sexuale de la vârsta de 5 ani, ar ajuta sexualizarea și pregătirea copiilor mici, facilitând abuzul sexual. UNICEF și alte agenții prinse în mod repetat în scandaluri de pedofilie au fost de asemenea implicate în noile standarde sexuale despre care criticii susțin că facilitează exploatarea și abuzul copiilor.
Pe lângă însuși ONU, un număr de organizații non-guvernamentale globaliste de stânga, ce pretind că luptă pentru copii, sunt și ele prinse în scandalurile tot mai ample ale violurilor copiilor. Până acum, organizația Oxfam finanțată din impozite, radicală și de aripă stângă, ce militează pentru globalism și statism, a ieșit în evidență cu un număr de directori implicați în organizarea și mușamalizarea de orgii în Haiti, cu victime locale, incluzând acuzații că unele dintre fetele care au fost constrânse să participe în ciudatele „chefuri sexuale” erau copii. S-a raportat că scandalul ajunge până în vârful organizației.
Una dintre poveștile explozive care au ieșit la iveală, este cazul fostului militant UNICEF pentru drepturile copilului Peter Newell, care a condus efortul global de a încarcera părinții care își lovesc copiii pentru a-i disciplina. El a fost condamnat la 6 ani de detenție într-o închisoare britanică pentru violarea unui băiat, care avea doar 12 ani când prădătorul oficial ONU a început să-l violeze. Groaznicul abuz a fost comis de către Newell când schița principiile documentului totalitarist „Convenția ONU pentru drepturile copilului”, un program global ce marginalizează părinții și drepturile părintești, facilitând astfel abuzarea copiilor de către prădători. Guvernul SUA nu a aderat la Convenția ONU pentru drepturile copilului.
Abuzarea copiilor în stil Newell de către oficialii ONU este sistemică, spun experții, oficiali ONU fiind descoperiți conducând un studio porno cu copii în subsolul sediului UNESCO, forțând copii să comită acte sexuale în fața camerelor video. „Există zeci de mii de lucrători sociali în întreaga lume, care au tendințe către pedofilie, dar dacă porți un tricou UNICEF, nimeni nu te va întreba ce faci”, spune juristul Andrew MacLeod, fost director de operațiuni la Centrul de Coordonare al Urgențelor în cadrul ONU. Acesta a devenit militant împotriva abuzului sexual după ce a realizat enormitatea problemei. „Beneficiind de impunitate, pot face orice vor. Este o problemă endemică a industriei ajutoarelor peste tot în lume.” „Este vina sistemului, și problema trebuia să fie încheiată cu ani în urmă”, a avertizat el.
Printre alte proceduri, MacLeod spune că verificarea strictă a antecedentelor, ridicarea impunității alături de alte măsuri ar fi un început bun. Recunoașterea enormității problemei este de asemenea importantă.
Citând cifre publicate anul trecut de ONU, MacLeod și grupul de militanți Hear their cries (Auziți strigătele lor) estimează că au fost 60.000 de victime ale abuzului sexual din partea ONU, doar în ultima decadă. Ei mai estimează că la ONU sunt angajați 3.300 de pedofili, dintre care mulți au acces la copii și imunitate diplomatică care îi protejează de justiție.
Întrebat de MacLeod dacă secretarul general al ONU, Antonio Guterres, crede că imunitatea în fața legii se aplică oficialilor ONU care abuzează copii, purtătorul de cuvânt ONU a făcut o primă declarație ce afirmă categoric că abuzatorii de copii nu vor fi protejați cu imunitate. „Să clarificăm. Răspunsul este nu”, a declarat purtătorul de cuvânt. „Abuzul sexual este o crimă. Națiunile Unite nu revendică și nu va revendica imunitate în astfel de cazuri.”
Alți foști angajați ONU, care au făcut dezvăluiri, au citat cultura ONU ca unul dintre motivele ce au făcut posibile aceste orori. Vorbind despre „pedofili prădători” în așa-numita lume a ajutoarelor, care abuzează copii beneficiind de impunitate, fosta oficială ONU Rasna Warah a explicat cum „o cultură a tăcerii facilitează ca asemenea crime să continue.” Warah, autoare a cărții Tăcerea ONU: Demascarea culturii mușamalizărilor, corupției și impunității la ONU, a spus că această impunitate mai mult ca probabil că va continua la ONU – în special dacă prădătorii menționați sunt funcționari în poziții superioare în cadrul organizației.
„Când în 2005 ONU a înființat Biroul pentru etică, membrii personalului au crezut că vor putea raporta în confidențialitate comportamentul criminal și imoral fără a fi pedepsiți”, spune Warah, care de asemenea a suferit represalii pentru încercarea de a demasca corupția ONU. „Cu toate acestea, Biroul ONU pentru etică s-a dovedit a fi un canal prin care crimele sunt mușamalizate. Pentru foarte puțini membri ai personalului, care au apelat la birou pentru ajutor, s-a făcut dreptate; în mod contrar, mulți au fost forțați să demisioneze sau au fost concediați.” Pentru a rezolva problema impunității, oficialii țărilor donatoare ar trebui să ia în considerare retragerea fondurilor pentru agențiile ONU, scrie Warah într-un articol publicat în ziarul The Daily Nation din Kenia.
Problema impunității și persecutarea celor care fac dezvăluiri este bine documentată. Când angajați ONU au încercat să demaște chiar și abuzuri groaznice cum sunt frecventele cazuri de violare a copiilor de către personal ONU și din armatele „păcii”, demascatorii au fost în mod sistematic persecutați de către conducătorii ONU, în timp ce vinovații sunt cel mai adesea protejați cu orice preț. Anders Kompass, de exemplu, fost angajat ONU pentru drepturile omului, care a încercat să oprească violarea copiilor de către trupele „păcii” în Africa, a suferit persecuții extreme pentru că a făcut ceea ce era corect. După abuzurile la care a fost supus, se întreba public chiar dacă principiile etice își vor mai găsi vreodată locul la ONU. A concluzionat că răspunsul probabil este nu.
Oficiali superiori sunt implicați, de asemenea, în aceste scandaluri. Înaltul comisar al drepturilor omului la ONU, prinț islamist și fanatic împotriva libertății, Zeid Ra’ad al Hussein, a fost un actor principal ce a orchestrat persecuția lui Kompass și a altor demascatori. Hussein a supervizat o campanie acerbă de represalii și abuzuri împotriva propriilor oficiali (cum a fost și cazul lui Kompass) care au demascat violarea copiilor de către trupele „păcii” în Africa. El a dirijat și persecuția celor care au demascat agenții ONU care trimiteau tehnologie secretă Koreei de Nord precum și pe cei care au arătat că personal ONU a denunțat regimului de la Beijing persoane ce activau pentru drepturile omului.
Directorul executiv al Proiectului Responsabilității Guvernului, Bea Edwards, care expune abuzurile împotriva demascatorilor, a vorbit despre implicarea lui Hussein în acest scandal. „Și cum rămâne cu Ra’ad al Hussein, înaltul comisar al drepturilor omului, care a supervizat represaliile? El rămâne ascuns în poziția sa. Asta s-a petrecut în urmă cu cinci ani”, a scris ea, citând acerbele represalii împotriva propriilor săi subordonați ce au încercat să facă ce era corect și să oprească violarea copiilor și atacurile asupra apărătorilor drepturilor omului în China.
„Deci acum Zeid va demisiona, fără să mai fie interesat de un alt mandat”, a continuat Edwards. „Se pare că nu este folositor nimănui. Nici propriului guvern și nici guvernelor reprezentate în Consiliul pentru Securitate. El explică decizia sa de a pleca în august, spunând că atmosfera în domeniul drepturilor omului în toată lumea este «îngrozitoare». Pentru cineva dedicat drepturilor omului, acesta ar fi un motiv să rămână, dar nu și pentru Zeid. Oricum, va rămâne în memoria tuturor ca înaltul comisar pentru drepturile omului ce s-a răzbunat împotriva demascatorilor. Sperăm că succesorul său va fi mai responsabil.”
Nici măcar angajații ONU nu sunt imuni împotriva prădătorilor organizației – și acest fapt este susținut chiar și de către publicațiile globaliste de stânga ce iubesc ONU și care de obicei o protejează de presa „rea”. „ONU a permis ca hărțuirea și abuzurile sexuale să înflorească în birourile sale din jurul lumii, acuzatorii fiind ignorați și vinovații liberi să acționeze beneficiind de impunitate”, scria cotidianul britanic The Guardian. „Zeci de actuali și foști angajați ONU au descris existența unei culturi a tăcerii în organizație și un sistem defectuos de reclamații construit împotriva victimelor.” Când victimele raportează violul sau abuzul, sunt concediate.
În timp ce membrii congresului american au fost suspicios de tăcuți în legătură cu oribilele abuzuri, continuând să finanțeze ONU din banii publici, politicienii britanici fac tot mai multă presiune. Un membru conservator al parlamentului (Tory) Conor Burns, ce servește ca ajutor parlamentar al Ministrului de Externe Boris Johnson, a sugerat că ceea ce a ieșit la suprafață este doar „vârful icebergului în a descoperi ce se petrece”. „Cred că este o activitate sistematică, organizată și mușamalizată ce se petrece de mulți, mulți ani”, a declarat Burns, care a spus că MacLeod ar fi trebuit să fie luat foarte în serios.
Alți parlamentari britanici și chiar prim-ministrul Theresa May au sugerat că Regatul Unit ia în calcul stoparea fondurilor pentru ONU până când va fi soluționat valul de scandaluri de abuzuri sexuale și pedofilie. Câțiva membrii ai congresului american au amenințat, de asemenea, să retragă fondurile pentru prădătoarele trupe ONU ale „păcii”, dar până acum masivele fonduri americane continuă să curgă. Ultima propunere bugetară a lui Trump reduce oarecum finanțarea – fondurile pentru rușinoasele agenții gen UNICEF fiind tăiate complet – dar contribuabilii americani rămân cei mai mari finanțatori ai clubului dictatorilor și ai lanțului acestuia de crime oribile.
Din păcate, crimele ONU ieșite acum la lumină nu reprezintă o surpriză pentru observatorii experimentați ai organizației. De fapt, problema este sistemică. Oriunde merg trupele ONU – în Africa, Europa, Asia, sau în cele două Americi – ele au fost demascate violând copii, omorând civili, abuzând de putere și multe altele. Într-un oraș din Coasta de Fildeș unde s-a făcut o anchetă, opt din zece fete minore au admis că au fost violate în mod repetat și exploatate de către trupele ONU. În aceeași țară, ONU și miliția jihadistă susținută de ONU, care a măcelărit mii de creștini cu macete, au eliminat violent președintele creștin și au instalat în locul lui un totalitarist islamist de la Banca Centrală.
Chiar și fără a cunoaște istoria șocantă a abuzurilor ONU, nu ar trebui să fie o surpriză că atât de mult rău locuiește între pereții clubului dictatorilor. Și este clar că o reformă este mai mult decât inutilă. ONU s-a născut, de fapt, dintr-o sămânță otrăvită – primul său secretar general, americanul Alger Hiss, ce a jucat un rol esențial în crearea ONU, a fost în final condamnat ca spion al dictatorului sovietic Iosif Stalin, unul dintre cei mai sălbatici și criminali (în masă) tirani. De atunci, ONU a dus un război perpetuu împotriva suveranității naționale, guvernării independente, moralității și libertății.
În locul reformei, există doar o soluție reală pentru neutralizarea prădătorului ONU: dizolvarea clubului dictatorilor și aruncarea rămășițelor sale la grămada de cenușă a istoriei. Congresul american ar putea realiza aceasta prin votarea Actului Restaurării Suveranității Americane, cunoscut și ca HR 193, părăsind organizația, ce ar fi astfel eliminată. Dar învingerea presiunii globaliste pe Capitol Hill se va realiza doar atunci când suficienți americani își vor ridica vocile protestând împotriva comportamentului mizerabil și chiar criminal al ONU. Câte violuri de copii și câte mârșăvii vor mai trebui americanii să susțină din banii lor va fi decis, la urma urmelor, de cetățenii americani.
Citiți și:
Operaţiunea Franklin – cercul politicienilor pedofili
Documentar tulburător: Educația sexuală – Războiul împotriva copilăriei
Este mult mai rău decât credeţi. Unde ajung copiii ce sunt răpiţi de sistem? Norvegia este doar un vârf de iceberg…
yogaesoteric
17 aprilie 2018