Opinie. Alexandru Racu: „Românii au conducătorii pe care îi merită pentru că nu sunt în stare să producă alții mai buni”

Trecut-au anii și am ajuns și eu la concluzia amară că antisistemul românesc nu poate furniza o alternativă mai bună la actuala clasă politică, ci eventual doar una și mai proastă.

Pur și simplu nu ai ce să scoți dintr-o cloacă de răutate, prostie, incultură agresivă, infantilism politic, sectarism ranchiunos și tembel, diletantism cu sau fără fițe, fripturism, probleme cu capul netratate sau netratabile, la care se adaugă și o doză zdravănă (chiar dacă nu știu cât de mare, că n-am de unde) de securism prezent în toți și în toate.

Trăsăturile enumerate diferă ca dozaj în funcție de culoarea politică a diverselor forme de antisistem: de dreapta, de stânga, sau de dreapta în economie și de stânga în cultură, precum USR-Plus.

Dar la final, când tragem linie, ne confruntăm cu aceeași realitate deprimantă ale cărei date fundamentale nu se schimbă datorită celor câțiva intelectuali onești și lucizi – cel puțin cea mai mare parte din timp – care au renunțat de mult la carnetul de partid, în cazul în care au avut vreodată.

Pur și simplu, societatea românească, în momentul de față, nu poate să producă o alternativă mai bună la actuala clasă politică, pe care altfel o contestă toată lumea și nu fără motiv. Căci loc de mai bine teoretic ar fi, dar practic nu sunt resurse.

Românii au conducătorii pe care îi merită pentru că nu sunt în stare să producă alții mai buni. În ciuda ineficienței, corupției și slugărniciei ei, altfel evidente, „aceeași mizerie” care ne guvernează de treizeci de ani (când prin alternanță la guvernare, când în alianță, ca acum) e tot ce poate produce mai bun societatea aceasta ca ofertă politică (nu mă refer la virtuțile personale).

Puținele calități care se mai regăsesc la actuala clasă politică pesedisto-penelistă – ceva mai multă pricepere în administrarea treburilor publice, un minim sau rest de pragmatism, omenie și conservatorism sănătos de extracție țărănească – se regăsesc în mult mai mică măsură sau deloc la lupii tineri care ar vrea să le ia locul ca să schimbe, într-un fel sau altul, România la față.

Ba s-ar putea ca judecându-i peste ani, cu calmul și obiectivitatea pe care le facilitează distanța istorică, să constatăm că cei care ne guvernează acum și pe care îi contestăm zi de zi, nu au făcut, de fapt, o treabă chiar atât de proastă, dat fiind contextul local și global în care au guvernat.

Repet, nu știu cum va fi peste treizeci de ani. Dar acum mai mult nu se poate, că nu ai de unde, nu ai cu cine, nu ai cu ce. Chiar și dacă ar pune mâna niște antisistemici pe putere, singura lor șansă (și singura noastră șansă) ar fi tot migrarea oportunistă a actualei elite politice și birocratic-administrative către noua guvernare antisistem cu „oameni noi”.

De aceea, dacă ar fi să le dau un sfat altor intelectuali care încă nu s-au trezit la realitate, i-aș sfătui să nu mai spere și să nu își mai piardă timpul aiurea construind castele de nisip. De altfel, orice șansă de a construi ceva în viitor nu poate porni decât de la conștientizarea faptului că în momentul de față nu se poate construi nimic.

Se va putea construi ceva doar dacă se vor produce niște transformări fundamentale în societate și nu avem niciun motiv să sperăm că asta se va petrece prea curând, dacă se va petrece vreodată.

Drept urmare, dacă aveți resurse de timp și talent ca să scrieți, faceți-o pentru voi, pentru cei câțiva care vă înțeleg și care se vor simți mai puțin singuri dacă vor avea cu cine să împărtășească căutarea și mărturisirea adevărului, scrieți eventual pentru posteritate și, desigur, ca să nu se stingă lumina de tot în momentul de față; dar nu vă mai faceți iluzii că prin scris veți transforma ceva la nivel politic și mai ales nu vă mai pierdeți timpul cu inițiative și proiecte politice.

În rest, faceți cele mai bune fapte pe care le puteți face în momentul de față, să vă faceți meseria cât mai bine și cât mai corect, indiferent de domeniul în care lucrați, să aveți grijă de familiile și prietenii voștri, să investiți timpul liber în autoeducare, să dați o mână de ajutor acolo unde puteți și să vă împăcați cu Dumnezeu.

Poate că va veni și vremea când veți putea să faceți ceva bun și în politică sau poate va veni o astfel de vreme pentru o altă generație, dacă nu va fi prea târziu. Momentan, mai mult nu se poate. Știu, această neputință ne costă. Ne costă mult. La limită, e posibil să ne fie chiar fatală. Dar iluziile nu ne ajută la nimic.

Autor: Alexandru Racu

Citiți și:
Istoria incomodă cu profesorul Corvin Lupu: „Dacă vrei să știi cine te stăpânește, află pe cine nu ai voie să critici!” (I)
Dan Puric: Ce avem noi la preşedinţie este un xerox al Uniunii Europene, premiat că a eşuat corabia numită România
Este o specie nouă cea care-a luat acum puterea în România. Este un cancer care nu poate fi rezolvat decât chirurgical

yogaestoteric
21 aprilie 2023