Orhideea – remediu pentru malarie și astm
Un studiu indian a testat proprietățile antimicotice, antibacteriene și leishmanicide a trei specii diferite de orhidee din provincia nordică Arunachal Pradesh. Extracte din aceste plante medicinale au oferit terapii alternative pentru astm, malarie, tuberculoză și leishmanioză viscerală.
orhideea coadă-de-vulpe
Plantele testate în cadrul studiului au fost orhideea coadă-de-vulpe (Rhynchostylis retusa), duan sui zhu jing lan (Tropidia curculigoides) și satyriumul nepalez (Satyrium nepalense). Sunt plante autohtone din respectiva provincie indiană care, de asemenea, se găsesc și în alte regiuni.
Orhideea coadă-de-vulpe este o plantă foarte răspândită, folositoare și foarte apreciată. Rădăcinile ei sunt utilizate pentru tratarea astmului, a tuberculozei și a multor altor boli. Duan sui zhu jing lan este cea mai rară dintre cele trei specii de orhidee ce au fost testate. Localnicii îi fierb rădăcinile pentru a prepara decocturi pentru pacienții suferinzi de diaree sau în faza rece a malariei (faza premergătoare apariției febrei).
Satyriumul nepalez este utilizat ca afrodiziac, aliment și tonic. Este administrat pacienților cu diaree, malarie și dizenterie.
În vreme ce orhideea coadă-de-vulpe și satyriumul nepalez au fost obiectul unor studii anterioare, până acum nu a existat literatură medicală legată de specia duan sui zhu jing lan.
orhideea duan sui zhu jing lan
Leacurile medicinale provenite din aceste plante precum și din alte specii locale reprezintă adesea singura protecție împotriva bolilor contagioase de care dispun oamenii din Arunachal Pradesh. Provincia este predispusă în mod particular la malarie, tuberculoză și leishmanioză viscerală.
Tulpinile micobacteriei tuberculoase răspunzătoare de TBC au dezvoltat rezistență la tratamentul cu antibiotice. Malaria și leishmanioza viscerală care este transmisă de parazitul kala-azar – sunt cea mai gravă și respectiv a doua cea mai gravă boală parazitară din țară.
Combinația dintre apariţia bacteriei rezistentă la medicamente și proprietățile leishmanicide promițătoare ale extractelor și compușilor pe bază de plante au determinat cercetătorii să studieze plante medicinale ca orhideele din Arunachal Pradesh.
Orhideele medicinale indiene conțin compuși care ar putea ajuta la tratamentul bolilor
Cercetătorii indieni au obținut mostre de orhidee coadă-de-vulpe, duan sui zhu jing lan și satyrium nepalez. Au uscat plantele înainte să le împartă în trei părți. Ingredientele active din fiecare parte au fost extrase sau izolate. Cercetătorii au identificat un total de 30 de extracte și diferiţi compuşi, între care alcool metilic, n-hexan, diclormetan și acetat de etil. Fiecare ingredient activ a fost testat pentru prezenţa compuşilor fitochimici.
Următorul pas a fost efectuarea de teste asupra agenţilor patogeni care provoacă malaria, tuberculoza și leishmanioza viscerală. Fiecare extract sau compus a fost aplicat asupra microbilor tuberculoși rezistenți la medicamente, formelor promastigote și intracelulare amastigote ale parazitului sanguin kala-azar și asupra a cinci specii de bacterii rezistente la medicamente.
De asemenea, cercetătorii au testat compuși pentru toxicitate celulară (citotoxicitate). Cu cât substanța este mai citotoxică, cu atât mai periculos este extractul sau compusul pentru uzul uman.
Testele arată că extractele din orhidee medicinale sunt eficiente și sigure
Pe baza rezultatelor pe care le-au obţinut, cercetătorii au descoperit că cel mai eficient antimicobacterian este n-hexanul. Un compus din floarea de satyrium nepalez s-a dovedit a fi foarte puternic împotriva micobacteriei tuberculoase.
satyriumul nepalez
Cel mai bun compus leishmanicid a fost dietileterul. Această substanţă se găsește în rădăcinile orhideei coadă-de-vulpe și este foarte eficientă atât împotriva promastigotelor libere cât și împotriva amastigotelor intracelulare care cauzează cea mai gravă formă de leishmanioză.
N-hexanul a arătat o eficiență moderată în testele leishmanicide. Dietileterul și alte substanţe au arătat niveluri de citotoxicitate tolerabile, afectând totuși celulele umane, dar au fost mult mai toxice pentru paraziți. În final, atât n-hexanul cât și dietileterul s-au dovedit foarte puternice împotriva tuturor celor cinci specii de bacterii rezistente la medicamente.
Cercetătorii au concluzionat că satyriumul nepalez s-a dovedit a fi cea mai promițătoare sursă pentru noi produse farmaceutice. Ei au specificat că n-hexanul prezent în florile acestei orhidee este substanţa cea mai puternică. De asemenea, toate extractele și toţi compuşii sunt siguri pentru uzul uman.
Citiți și:
Unele perspective și studii pertinente noi referitoare la caracterul morfologic și funcțional al celulelor canceroase
Turmericul este una din plantele cele mai temeinic cercetate la ora actuală, devenind subiectul a peste 5600 de studii biomedicale
yogaesoteric
24 ianuarie 2020
