Oxid de grafen în vaccinurile împotriva covid, depistat de testele de microscopie electronică prin scanare și transmisie. Articol-studiu de dr Robert Young (I)

1.910 0

Testele de microscopie cu contrast de fază, de microscopie electronică prin transmisie și scanare și testele de spectroscopie cu raze X prin dispersie de energie arată ce ingrediente se află în „vaccinurile” covid.

Rezumat: Există patru mari companii farmaceutice care fabrică un așa-numit „vaccin covid”. Produsele fabricate de acestea sunt: „vaccinul” ARN-mesager de la Pfizer-Biontech, „vaccinul” cu ARN-mesager 1273 de la Moderna-Lonza, „vaccinul” Astrazeneca produs de Institului de serologie al Universității Oxford și „vaccinul” covid 19 „Janssen” produs de Janssen Biontech, o companie farmaceutică a firmei Johnson & Johnson, un adenovirus de tip 26 recombinant, incompetent la replicare, care exprimă proteina spike a presupusului virus SARS-Cov-2. Scopul declarat al acestor companii este să procure imunitate la așa-numitul „nou coronavirus infecțios” sau SARS-Cov-2, acum denumit SARS-Cov-19.

Notă: Autorul s-a ocupat de aceste patru „vaccinuri” deoarece acestea sunt cele mai cunoscute „vaccinuri” din spațiul european și american. Dar nu înseamnă că celelalte „vaccinuri” sunt bune.

Aceste patru companii farmaceutice nu au furnizat în cutiile de la „vaccin”, în prospect sau pe etichetă detaliile complete privind multe din ingredientele importante sau minore din aceste așa-numite „vaccinuri”. Scopul acestui articol de cercetare este să identifice ingredientele importante și minore conținute în aceste patru „vaccinuri”, folosind diferite teste anatomice, fiziologice și funcționale aplicate fiecăruia dintre aceste patru vaccinuri. Informația privind ingredientele din „vaccin” este una critică, iar dreptul la informare este un drept al omului, inclus în legislația mondială prin Codul de la Nuremberg din 1947.

Echipa noastră a efectuat teste științifice asupra fiecăruia dintre aceste „vaccinuri” și am identificat câteva ingrediente sau adjuvanți care nu au fost menționați de producători. În acest moment, aceste „vaccinuri” sunt administrate către milioane de oameni din toată lumea sub o autorizare de urgență (EUA) emisă de fiecare țară, fără să fi fost dezvăluită complet lista de ingrediente; în unele cazuri, inocularea este impusă de guverne sau angajatori, încălcând drepturile omului stabilite prin codul de la Nuremberg din 1947.

Metodologie de lucru și tehnici folosite

Au fost analizate patru „vaccinuri”: cel de la Pfizer-Biontech, „vaccinul” ARN-mesager 1273 produs de Moderna-Lonza, „Vaxzevria” produs de Astrazeneca, și „Janssen” de la Johnson & Johnson. Analiza s-a făcut folosind diferite instrumente științifice și protocoluri de preparare, în conformitate cu noile abordări tehnologice privind nanoparticulele. Instrumentarul folosit include microscopia optică, microscopia în câmp luminos, microscopia cu contrast de fază, microscopia în câmp întunecat, spectroscopia cu fluorescență și absorbție de raze ultraviolete, microscopia cu scanare electronică, microscopia cu transmisie electronică, spectroscopia cu dispersare de energie, difractometru cu raze X, instrumente de rezonanță magnetică nucleară. Acestea au fost utilizate pentru a verifica morfologia și conținutul „vaccinurilor”. Pentru a produce măsurători înalt-tehnologice, au fost activate toate mecanismele de control și măsurătorile de referință, pentru a obține rezultate verificate.

Rezultatele la testele de contrast de fază a sângelui și microscopie în câmp întunecat

Imaginile fracțiilor apoase ale „vaccinurilor” au fost obținute ulterior, pentru a evalua în mod vizual posibila prezență a particulelor de carbon sau grafenului.

Observațiile la microscopia optică au arătat o abundență de obiecte laminare transparente 2D, care au o similitudine foarte mare cu imaginile documentate în literatura de specialitate (Xu și alții, 2019) și cu imaginile obținute folosind standardul rGO (SIGMA) (ilustrațiile 1, 2 și 3). Au fost obținute și imagini cu straturi mari transparente, de diferite mărimi și forme, care apar încrețite, iregulate. Straturi mai mici cu forme poligonale, similare „fulgilor” descriși în literatura de specialitate (Xu și alții , 2019) pot fi puse în evidență folosind microscopia cu contrast de fază și microscopia în câmp întunecat (ilustrația 3). Toate aceste obiecte laminare erau foarte răspândite în fracția apoasă a sângelui (ilustrația 1) sau a mostrei de „vaccin” (ilustrațiile 2 și 3) și nu există nicio componentă din brevetul înregistrat care să poată fi asociată cu aceste straturi.

În ilustrația 1 puteți vedea cum arată un „cuib exploziv” de oxid redus de grafen (rGO) în sânge uman viu necontaminat, după ce omul a fost inoculat cu „vaccin” covid ce a dus la o coagulare patologică a sângelui [1][2][55][56][57].

Ilustrația 1 este o micrografie a unui cuib de oxid redus de grafen (rGO) vizualizat în sânge uman viu necontaminat, folosind microscopie cu contrast de fază la 1500x. De notat că globulele roșii se coagulează în cristalul rGO și în jurul acestuia, într-un mod cunoscut sub denumirea „rulou”, un cuvânt francez care înseamnă „a înlănțui”.

Ce ingrediente netrecute în prospect conțin așa-numitele „vaccinuri” de la Pfizer, Moderna, AstraZeneca și Johnson &Johnson?

Pentru a răspunde la această întrebare, a fost prelevată o fracție apoasă din flacoanele celor patru „vaccinuri” și a fost examinată separat (pe rând), folosind microscopia cu contrast de fază cu mărire de 100x, 600x, până la 1500x. Aceste observații au arătat dovezi anatomice ale prezenței particulelor de oxid redus de grafen (rGO), care au fost comparate cu micrografii ale rGO de la Chocair și alții (2009) pentru identificare și verificare. [3]

Etapele de analiză ale fracțiilor apoase ale „vaccinurilor”

Mostre refrigerate au fost procesate în condiții sterile, folosind camera de curgere laminară și echipamente de laborator sterilizate. Pașii analizei au fost:

Diluție în soluție fiziologică salină cu concentrația de 0,9% (0,45 ml + 1,2 ml)
Fracționare polarizată: 1,2 ml hexan + 120 microlitri dintr-o mostră de RD1
Extragerea fazei hidrofilice apoase
Absorbția de raze ultraviolete și scanare prin spectroscopie cu fluorescență

În ordinea din schemă: mostră, tub cu raze X, detector, amplificator și analizator multi-canal, rezultate

Extragerea și cuantificarea acidului ribonucleic din mostră
Analiza prin microscopie electronică și optică a fazei apoase

„Vaccinul” de la Pfizer: ingrediente care NU au fost trecute în prospect

Micrografiile din ilustrațiile 2 și 3 au fost obținute folosind contrast de fază la 100x, 600x și 1500x și microscopie optică în câmp întunecat și în câmp luminos. [3] În partea stângă a fiecărei micrografii veți observa micrografiile obținute de la fracția apoasă a „vaccinului” Pfizer care conține rGO. În partea dreaptă a fiecărei micrografii, veți vedea o potrivire cu surse cunoscute care conțin rGO, pentru validare anatomică.

Observațiile folosind contrastul de fază, microscopie în câmp întunecat și în câmp luminos, și microscopia cu transmisie și scanare de electroni efectuate asupra „vaccinului” de la Pfizer, dar și asupra „vaccinurilor” de la Moderna, AstraZeneca și Janssen au arătat anumite elemente care ar putea fi fâșii de grafen, cum se poate vedea mai jos în ilustrația 3.

Ilustrația 2 arată o imagine cu fracție apoasă luată din mostra de „vaccin” de la Pfizer (în stânga), iar în dreapta o imagine standard a rGO (în dreapta) (Sigma-777684). Microscopie optică la 100x

Ilustrația 3. Imagini cu fracție apoasă de la mostra din „vaccinul” Pfizer conținând oxid de grafen redus (în stânga), și o imagine standard cu oxid de grafen redus și sonificat (în dreapta) (Sigma-777684). Microscopie optică prin contrast de fază, la 600x. În plus, descoperirile noastre sunt confirmate de raportul La Quinta Columna din 28 iunie 2021, intitulat „Detectarea oxidului de grafen în suspensie apoasă” [4]

Ilustrația 4 arată lipozomul „capsidă” ce conține rGO, pe care Pfizer îl folosește în „vaccinul” lor pentru a vehicula oxidul de grafen, prin atașarea lipozomului de molecule specifice de ARN-mesager pentru a transfera substanțele conținute în lipozom în organe, glande și țesuturi specifice, mai exact în ovare și testicule, măduva spinării, inimă și creier. Imaginea a fost obținută printr-o preparare SEM-cryo

Pentru a se realiza o identificare definitivă a grafenului folosind microscopia cu transmisie electronică, este necesar ca observația să fie completată cu caracterizarea structurală a grafenului, prin obținerea unei mostre standard caracteristice folosind difracția electronică (așa cum se vede în ilustrația „b” de mai jos) [4]. Mostra standard ce corespunde grafitului sau grafenului are o simetrie hexagonală, și în general conține câteva hexagonuri concentrice.

Ilustrația 4b arată patternul de difracție al oxidului de grafen [4]

Folosind microscopia cu transmisie electronică (TEM), am observat o rețea meticuloasă de fâșii flexibile translucide împăturite, cu un amestec de aglomerări multistrat mai întunecate și cu monostraturi desfăcute colorate în mod mai luminos, așa cum se vede în ilustrația 5. [3][4]

Ilustrația 5 arată un cuib de nanoparticule de grafen dintr-un „vaccin” Pfizer. Acestea par a fi agregate

Zonele liniare mai întunecate care apar în ilustrația 5 par a fi suprapuneri locale ale păturilor de grafen și un aranjament local al păturilor individuale în paralel cu raza de electroni. [5] După această rețea, se observă niște formațiuni neidentificate rotunde și eliptice care se văd clar. Acestea ar putea corespunde cu găurile generate de forțarea mecanică a rețelei de rGO în timpul „tratamentului”, așa cum se vede în ilustrația 6. [4][5]

Ilustrația 6 arată o observație la microscopul TEM, unde sunt prezente particulele de oxid de grafen redus din „vaccinul” Pfizer. Difractometria cu raze X dezvăluie natura lor de nanoparticule cristaline de rGO bazate pe carbon.

Această dovadă a fost descoperită inițial de Muestra RD1 și publicată în raportul din La Quinta Columna de pe 28 iunie 2021: „Detectarea oxidului de grafen în suspensie apoasă”, Delgado Martin, Campra Madrid [4]

Răspunsul imun la micro și nano-particulele organice și anorganice introduse prin dietă, metabolism, mediu și prin injectare

Cristalul sanguin de culoare portocaliu deschis care apare mai jos este acid uric solidificat, provenit din ingestia unei diete înalt calorice pe bază de carne, sânge și fluide interstițiale de la animale. De notat că există câteva celule neutrofile care încearcă să curețe și să îndepărteze această masă toxică. Acesta este scopul principal al celulelor albe: să gestioneze și să ajusteze echilibrul delicat al PH-ului din fluidele trupului.

În videoclipul de mai sus se pot observa două celule neutrofile care înoată prin plasma sanguină (celulele neutrofile constituie două treimi din totalul celulelor albe din sânge). Neutrofila din stânga se mișcă în jos pentru a prelua o transformare biologică de la o enzimă în formă de Y, cum ar fi Candida Albicans. În decurs de aproximativ 1 minut, se observă cum această neutrofilă expulzează acest ferment în formă Y înapoi în plasma sanguină.

Două celule neutrofile care înoată prin plasma sanguină și se ocupă de transformări patogene sau biologice are bacteriilor și enzimelor, provenite de la degenerarea celulară a ceea ce erau înainte celule sănătoase ale trupului

Aceasta este funcția principală a neutrofilelor: să se ocupe de micro și nano-particulele organice și anorganice, cum ar fi acid lactic, acid uric, bacterii, enzime, mucegai (mold) și chiar oxid de grafen, așa cum se vede în micrografia de mai jos (în partea dreaptă denumită GO, iar în partea stângă o neutrofilă denumită NET). Încă o dată: neutrofilele sunt celule albe din sânge care încearcă să izoleze și să îndepărteze oxidul de grafen, un patogen acidic conținut în aceste așa-numite „vaccinuri” Cov-2-19, așa cum se vede în micrografia în câmp întunecat de mai jos!

Micrografia în câmp întunecat de mai sus arată oxid de grafen (GO) și otrăvirea și distrugerea neutrofilelor (NET – care constituie peste 60% din toate celulele albe din sânge), care sunt proiectate să preia și să elimine substanțe străine toxice, biologice sau chimice. Oamenii de știință de la Institutul Karkknska, de la Universitatea din Manchester, de la Politehnica din Chalmers, precum și echipa științifică a dr. Robert Young au arătat că sistemul imunitar uman reacționează la oxidul de grafen în același fel ca la bacterii, enzime (yeast) sau mucegai (mold).

Spectroscopia în raze X cu dispersie de energie arată prezența rGO în „vaccinul” Pfizer [5][6][7]

Fracția lichidă din mostra de „vaccin” Pfizer a fost apoi analizată cu privire la conținutului chimic și de elemente, folosind spectroscopia în raze X cu dispersie de energie (EDS), așa cum se vede în ilustrația 7. Spectrul EDS a arătat prezența carbonului și oxigenului, verificând prezența elementelor rGO precum și a sodiului și clorului, din moment ce mostra care apare în ilustrațiile 2, 3, 5, și 6 era diluată într-o soluție salină.

Ilustrația 7 arată un spectru EDS privind „vaccinul” de la Pfizer, văzut la microscopia electronică prin dispersie de energie (ESEM), cuplată cu o microsondă în raze X prin EDS (unde pe axa X=Kev, pe axa Y=număr) identificând elementele carbon, oxigen, sodiu, și clor

Cuantificarea ARN-ului mesager din „vaccinul” Pfizer

Cuantificarea ARN-ului din mostra de la Pfizer s-a făcut prin protocoluri convenționale (Fisher). Conform programului specific folosit pentru calibrarea spectro-foto-metrului NanoDrop TM 2000 (soft Thermofisher), spectrul de absorbție în ultraviolet al fracției totale apoase a fost corelată cu o valoare de 747 nano-grame/micro-litru, acestea fiind substanțe necunoscute absorbante de UV. Totuși, după extragerea ARN-ului folosind kitul comercial (Thermofisher), cuantificarea folosind măsurătoarea cu flourescență Qbit specifică ARN (soft Thermofisher) a arătat că numai 6 t micrograme/microlitru ar putea avea tangență cu prezența ARN-ului. Spectrul a fost compatibil cu un vârf de rGO situat la 270 nanometri.

În conformitate cu imaginile la microscop prezentate aici, mare parte din această capacitate absorbantă s-ar putea datora fâșiilor similare grafenului, aflate din abundență în suspensia fluidică din cadrul mostrei. Concluziile sunt susținute și de fluorescența înaltă din mostra cu maximum 340 nanometri, în conformitate cu valorile de vârf ale rGO. Este nevoie să amintim că ARN-ul nu arată fluorescență spontană când este expus la ultraviolet.

Ilustrația 8 – Spectrul ultraviolet al fracției apoase din mostra de „vaccin” Pfizer [1][2][3][5][6]

Testarea fluorescentă în ultraviolet a fracției apoase din mostră pentru a detecta oxidul de grafen redus (rGO) [6]

Absorbția ultraviolet și spectrele de fluorescență au fost obținute folosind spectrofotometrul cu citire multi-modală pentru imagistică celulară Cytation 5 (Biotek). Spectrul de absorbție UV a confirmat un vârf maxim de 270 nanometri, compatibil cu prezența nanoparticulelor de rGO. Un maxim de fluorescență UV de 340 nm sugerează de asemenea prezența unei cantități semnificative de rGO în mostră (Bano și alții, 2019).

Ilustrația 9 – Absorbția UV și spectrele de fluorescență au fost obținute prin spectrofotometrul cu citire multi-modală pentru imagistică celulară Cytation 5 (Biotek). Spectrul de absorbție UV a confirmat un vârf maxim la 270 nanometri, compatibil cu prezența rGO. Fluorescența UV la un maxim de 340 nm sugerează de asemenea prezența unor cantități semnificative de rGO în mostră (Bano și alții, 2019)

Ilustrația 10 – Analiza spectroscopică UV a arătat o adsorbție (adsorption) datorată prezenței de oxid de grafen redus, confirmată de observarea mostrei cu microscopie în spectru ultraviolet

Ilustrațiile 11 și 12 de mai jos arată o micrografie conținând alte nano și micro-particule care au fost identificate în așa-numitele „vaccinuri” de la Pfizer, Moderna, AstraZeneca și Janssen, și analizate folosind un microscop electronic cu scanare de mediu (SEM) cuplată cu o microsondă în raze X a unui sistem cu dispersie de energie (EDS) care dezvăluie mărimea particulelor, compoziția, distribuția și natura chimică ale micro și nano-particulelor observate [6][7][8]