Oxiterapia

Peroxidul de hidrogen este prezent în apa mărilor şi a oceanelor, în râuri, lacuri, zăpada proaspătă, apa de ploaie,
laptele proaspăt, al 
animalelor domestice, laptele de mamă, mierea proaspătă de albine,
fructele şi legumele proaspete 
(în special pepenii, merele, portocalele etc.). În organismul uman îl 
găsim în cantităţi foarte mici în aproape toate celulele;  cu 
ajutorul lui au loc reacţiile enzimatice la nivelul tubului digestiv,
în sânge, limfă şi în alveolele pulmonare.

Echilibrul Naturii este ingenios şi totodată perfect

Lumina soarelui conţine un spectru de radiaţii (energii) ultraviolete ale căror frecvenţe de vibraţie sunt cuprinse între 185 nm şi 255 nm. Atunci când se manifestă la o anumită înălţime în atmosferă, aceste radiaţii (energii) contribuie la menţinerea şi la refacerea permanentă a stratului (centurii) de ozon, prin descompunerea moleculelor de oxigen (O2) din aerul atmosferic în atomi simpli de oxigen (O). Aceştia se reunesc imediat în lanţuri de molecule de ozon ce pot cuprinde de la 3 până la 21 de atomi. Sub acţiunea restului de radiaţii (energii specifice) solare, care ajung până la suprafaţa planetei, plantele şi planctonul din oceane produc ulterior oxigen molecular (O2). Compoziţia medie a atmosferei este considerată a fi de 20% oxigen molecular (O2) şi 79% azot molecular (N2), iar restul de 1% îl reprezintă gazele rare, precum şi alte elemente. Deoarece oxigenul este mai uşor, el se ridică în straturile superioare ale atmosferei, unde va întâlni intensele radiaţii (energii) ultraviolete. Oxigenul molecular (O2) va fi apoi transformat în ozon (O3)  sau în lanţuri de atomi de forma O4, O5, …. O21. Pentru a simplifica această expunere succintă le vom denumi pe toate (O4, O5, …. O21) ca fiind ozon (O3). Stratul sferic de ozon este cam de grosimea unei foi de hârtie şi el este astfel produs printr-un proces continuu şi instantaneu.

Odată format, ozonul revine după aceea spre pământ deoarece el este mai greu decât oxigenul, dar fiind instabil el se va descompune imediat în oxigen molecular (O2) şi oxigen atomic (O). De îndată ce o moleculă de ozon părăseşte stratul, o  altă moleculă de oxigen urcă şi îi ia locul, transformându-se după aceea în ozon. Prin urmare, acolo nu este vorba despre un strat fix de ozon şi un altul fix de oxigen, ci mai curând de un sistem natural viu (biodinamic) aflat într-o continuă mişcare şi transformare. După scindarea ozonului (O3) într-o moleculă şi un atom (O3=O2+O) atomul de oxigen este la rândul său instabil şi el se va combina cu un alt atom liber sau se va ataşa de o moleculă de apă, formând H2O2 adică peroxid de hidrogen. În urma acestui proces, o cantitate importantă a apei de ploaie (aceasta fiind valabil într-un  sistem natural nepoluat!) conţine H2O2 (peroxid de hidrogen). Din păcate, degradarea limbajului nostru a devenit pregnantă în zilele noastre, iar expresia „apă de ploaie“ semnifică acum cu totul altceva decât ceea ce este de fapt, prin prezenţa în compoziţia sa a peroxidului de hidrogen (H2O2).

Plantele, animalele şi oamenii nu ar putea supravieţui în lipsa acestei substanţe (peroxidul de hidrogen (H2O2)), care se află prezent atât în corpul nostru fizic, cât şi în afara sa în proporţii foarte mici. După condensare, apa de ploaie cade pe pământ, ajungând în râuri, fluvii, mări, oceane, pânze freatice şi în sol, transportând cu ea cantităţi mici, dar extrem de importante, de peroxid de hidrogen (H2O2). S-a stabilit deja că aerul care rezultă astfel şi este respirat de om conţine 0,05 până la 0,1 ppm (părţi-per-milion) ozon.

Peroxidul de hidrogen (H2O2)  în natură şi în corpul uman

Fiinţa umană beneficiază continuu de un ecosistem bogat în oxigen, care este transferat în organismul său, aceasta trezindu-i, printre altele, în mod natural conştiinţa şi starea de luciditate. Dacă nu ar fi înzestrată cu  conştiinţă de sine, care trebuie să o conducă în final la o deplină integrare în  mediul său ambiant, procesul natural evolutiv care este necesar făpturii umane ar dura mai multe milioane de ani. În aceste condiţii este evident pentru oricine răul imens pe care îl poate face omul care, având totuşi o conştiinţă de sine, a ajuns nu numai să nu mai fie în armonie cu Natura, ci chiar să acţioneze împotriva ei, determinând  astfel, prin perturbarea echilibrului său natural, tot felul de cataclisme şi calamităţi.

În erele îndepărtate, conform cercetărilor unor oameni de ştiinţă, atmosfera de atunci conţinea cam 38-50% oxigen. În prezent însă, datorită poluării crescute, există unele metropole unde concentraţia de oxigen nu depăşeşte 9%-11%! Ce se produce atunci cu oxigenul în condiţiile actuale de poluare? În straturile superioare ale atmosferei, atomii de oxigen care sunt disociaţi din cei de ozon se vor ataşa mult mai repede de radicalii liberi proveniţi din smog, dehidrogenând toţi compuşii. Apa de ploaie va conţine astfel mult mai puţin peroxid de hidrogen (H2O2), smogul va fi oxidat şi ozonat, iar gazele formate: SO2, CO2, NO2 (respectiv dioxid de sulf, dioxid de carbon şi dioxid de azot) etc., vor fi ulterior dizolvate de apă, formând apoi acizii corespunzători (sulfuric, carbonic, azotic etc.), care după aceea vor cădea pe pământ. În a doua fază, consumându-se astfel cantităţi prea mari de oxigen, stratul de ozon va fi afectat şi pe alocuri chiar distrus, permiţând astfel radiaţiilor (energiilor) ultraviolete să afecteze în mod direct şi chiar să distrugă pe alocuri unele dintre formele de viaţă existente pe pământ. Apa de băut, plantele şi hrana, vor fi astfel şi ele contaminate.

Deficienţa de peroxid de hidrogen (H2O2) în organismul uman duce la apariţia cancerului

Infima cantitate de H2O2 (peroxid de hidrogen) care mai există în apa curentă se pierde în mare măsură în timpul circulaţiei acesteia prin conductele metalice lungi, formând chiar compuşi toxici. Aceasta se petrece, deoarece conductele au fost protejate numai împotriva eroziunii produse de apă (H2O), iar nu şi împotriva eroziunii pe care o provoacă peroxidul de hidrogen (H2O2), care este de zeci de ori mai activ din punct de vedere chimic. Prin defrişarea haotică a pădurilor, cel mai important producător de oxigen, a fost distrus şi s-a eliminat posibilitatea sintetizării oxigenului în raport cu ritmul ridicat al poluării, astfel că la ora actuală, la nivel planetar, se consumă mult mai mult oxigen decât se poate produce. În plus, prin utilizarea maşinilor care funcţionează cu combustie internă şi obstrucţionarea sau interzicerea construirii maşinilor antigravitaţionale, care se bazează pe legile sinergiei, omenirea inhalează în plămâni în fiecare zi o cantitate de hidrocarburi care este aproximativ echivalentă cu conţinutul a două linguri de zahăr. În timp, cam fiecare automobil deversează în atmosferă o cantitate de hidrocarburi care este aproape egală cu greutatea sa. În plus, noi trebuie să ştim că nici chiar dacă vom  merge la ţară sau la munte nu vom  respira un aer perfect curat. Smogul a ajuns deja să fie prezent şi acolo. Iar organismul nostru filtrează astfel şi inhalează o parte din acest smog, intoxicându-se şi otrăvindu-se gradat. Orice celulă vie care beneficiază de mai puţin de 60% din cantitatea
necesară de oxigen se modifică aproape automat în celulă canceroasă
anaerobă.

yogaesoteric