Păcatele noastre, țara și Dumnezeu

România de azi e un cobai pe care se experimentează diferite scenarii pentru viitorul omenirii. Cine și când a început experimentul e greu de precizat, dar faza vizibilă a tragediei a început în Rusia în 1917 şi a ajuns la noi odată cu invazia sovietică din 1944.

Sovieticii au trecut imediat la aplicarea unui plan conceput la Moscova şi cunoscut doar de puţini dintre ei. Prin „ei” mă refer la un număr redus de ofiţeri KGB şi de membri ai Comitetul Central dintre care unii erau evrei. Şi aici voi face o paranteză. Evreii comunişti au fost o minoritate între evrei, dar au dat tonul unei schimbări unice în istoria lumii moderne. Şi după cum se ştie, tonul face muzica. Acei inși au declanşat inchiziţia împotriva creştinilor, a popoarelor ocupate din Europa de Est. Lupta contra creştinătăţii continuă şi azi: agenda woke, neomarxiștii, trotskiștii, extremismul musulman……. Restul e istorie şi istoria e bine documentată, dar puţini sunt cei care au curajul să recunoască şi să denunţe abominațiunea şi consecinţele ei.

Crucificarea României începe deci în 1944 imediat după ocuparea ţării. La început a fost arestat mareşalul Antonescu şi membrii guvernului fiind acuzaţi de crime de război. Noul regim instalat de sovietici la Bucureşti i-a condamnat la moarte şi i-a executat. Apoi au fost arestaţi naţionaliştii şi liderii partidelor politice. Foarte mulţi dintre ei au fost ucişi în închisori. Altfel, întreaga ţară a devenit un diabolic câmp experimental. Populaţia a fost înfometată şi unii români, în special în Moldova, au murit de foame. Îmi amintesc bine de acea perioadă pentru că familia noastră cu opt copii abia supravieţuia.

Locuiam la Bucureşti şi aveam 11 ani în vara anului 1947, când părinţii m-au retras de la şcoală şi m-au trimis la bunica din satul Curcani de pe valea Argeșului. Am supravieţuit, dar rănile sufleteşti ale acelor ani le port cu mine până în ziua de azi. Şi când situația a început să se mai îndrepte, fratele meu Ion, cu şapte ani mai mare decât mine, a fost arestat şi condamnat la 20 de ani de închisoare. Apoi, la vârsta de 19 de ani, am ajuns şi eu la închisoare şi, deşi am fost timp de un an de zile împreună cu Ion la închisoarea din Aiud, nu ne-am întâlnit niciodată…….

În timpul detenţiei politice din România, s-au experimentat două metode de răsturnare a omului de la Dumnezeu la cel necurat. La penitenciarul din Piteşti s-au încercat cele mai abominabile metode de schingiuire fizică pentru a face tinerii deţinuţi să renunţe la credinţa lor în Iisus. Una dintre victime a fost arhimandritul Roman Braga, care ulterior a reuşit să plece din ţară şi s-a stabilit în Statele Unite. L-am intervievat prin anii ’80 când eram reporter la Vocea Americii şi prin acel interviu am deschis investigaţiile asupra acelei aşa-numite reeducări. Redau din memorie o parte din interviu: „Frate Nicolae, uită-te la mine. Mi-au scos toţi dinţii din gură; mi-au smuls unghiile; m-au schingiuit cu sălbăticie; şi tot ce au vrut de la mine a fost un cuvânt de blasfemie împotriva Mântuitorului. Nu mai puteam să rezist acelor chinuri şi am vrut să-l denunţ pe Iisus, dar de câte ori deschideam gura să spun un cuvânt de hulă, limba se poticnea şi nu ieşea nimic din gura mea…….”

Reeducarea de la Piteşti a eşuat deoarece atunci când scăpau de schingiuiri, cei mai mulţi oameni îşi revin şi se întorc cu faţa la Dumnezeu. Experimentul a eşuat şi s-a dorit să fie schimbat. În consecinţă, Securitatea l-a modificat în mod pervers şi, prin anii 1960, l-a aplicat cu mult mai mult rafinament la închisoarea din Aiud. S-a renunţat la schingiuiri fizice şi s-a recurs la ademeniri şi cumpărări de suflete. S-au promis libertatea şi încadrări sociale atrăgătoare celor care semnau declaraţii de susţinere a regimului comunist. Unii deţinuţi au cedat presiunilor, dar alţii au murit refuzând pactul cu diavolul. Cine a pus la cale acele sacrilegii? Aşa ceva nu putea fi conceput decât de diavol. Dumnezeu poate tolera uciderea trupului, pentru că trupul este doar o hologramă a sufletului care e nemuritor. Încercarea de a ucide sufletul, scânteia dumnezeiască sădită de Atotputernic în fiecare om, e de natură diabolică şi nu poate fi iertată. Este ceea ce s-a petrecut la Aiud şi ce se petrece azi şi în România şi în lume; ademenirea şi cumpărarea sufletelor. Şi cum a început această aberaţie la noi în ţară? Iată ce ne dezvăluie după 1989 un ziar din Bucureşti:

În iunie 1947, nou înființata Securitate a primit un manual cu instrucțiuni strict secrete, menite să provoace: „dezorganizarea societății; blocarea economiei; compromiterea tuturor reperelor morale și tradiționale ale țării; promovarea unor indivizi incompetenți în funcții importante în scopul perturbării societății; compromiterea oamenilor de valoare care refuză să devină agenți informatori; salarii de mizerie pentru funcționari în vederea sabotării statului; eliminarea din școli și universități a profesorilor bine pregătiți; ruinarea țăranilor; denigrarea bisericii; lichidarea fizică a liderilor politici din opoziție, organizarea de crize de orice natură…….”

Reamintesc că marile schimbări din ţara noastră au fost operate în urma directivelor KGB şi e bine să ştim că s-a aflat de acele directive de la alte țări foste comuniste care le-au publicat. Securitatea zisă românească nu le-a dat în vileag. Ceea ce este, însă, și mai grav e faptul că la Moscova, KGB-ul era în mare măsură în mâinile unor evrei, iar aceștia au pus tot evrei în poziții cheie ale securității din țara noastră. Prin acei indivizi s-au conceput primele crime împotriva națiunii române. Fac aceste afirmaţii cu mari rezerve pentru că mă gândesc la pastorul Wurnbrandt, evreu creştin cu care am fost în aceeași închisoare. Mă gândesc la confratele Nicolae Steinhart, care în închisoare s-a botezat și mai târziu a devenit călugăr ortodox. Mă gândesc la Jaques Elias, care nu și-a schimbat religia, dar s-a purtat ca un adevărat creştin. Asemenea evrei fac cinste neamului lor și națiunii noastre. Din nefericire, mulți evrei oportuniști s-au dat însă cu sovieticii și au instaurat sângerosul regim din România. Și sunt mult prea mulți asemenea indivizi. Menţionez doar câţiva: Teohari Georgescu-Tescovich, Ana Pauker, Kishinevski, Răutu, şi mulţi alţii de la kaghebiști ca Nikolski, aflaţi la vârful securităţii, până la colonelul Cohler de la Aiud și zisul Marina de la Pitești…….

A survenit apoi răsturnarea din 1989, planificată de aceeași conjuraţie, dar care a schimbat doar faţa comunismului. Practic, s-a trecut de la experimentul Piteşti la experimentul Aiud! Oamenii lui Soros şi ai globalismului, alde Iliescu, Brucan, Roman şi urmaşii lor, zâmbesc (de fapt râd de noi în hohote) şi fac pe democraţii. Supuşii şi acoliţii lor sunt răsplătiţi însă regeşte. Acești oameni primesc fotolii parlamentare, posturi ministeriale şi stipendii viajere. Şi ce s-a ales de ţară în ultimii 35 de ani? Iată ce consemna în iulie 2022 Mihai Cantuniari, un scriitor român contemporan, conştient şi competent:

„Guvernele de după 1989, toate fără excepție, sunt vinovate față de România și de români ‒  vinovate în fața Istoriei, din care nu au învățat nimic. Slabe și confuze, nesigure pe ele, bâjbâind și tatonând mereu terenul, anemice, mioape și profund egoiste, amorale, josnic de arghirofile, grețos de lacome și materialiste, cel mai adesea antinaționale, aservite tuturor intereselor altele decât românești, preș sub picioarele minoritarilor tot mai agresivi……. Pentru toate acestea, nu poporul este de vină. Așa cum am mai scris și în alte ocazii, neamul românesc este o paradigmă a acțiunii guvernanților asupra lui: dă-i conducători buni, demni, clarvăzători, fermi, hotărâți, cinstiți  ‒  și se va conforma înaltelor comandamente morale; dar pune-i în fruntea țării lichele, hahalere, vânduți, tupeiști, penibile marionete ale altor Puteri, nesimțiți, egoiști, orbi la suferințele neamului  ‒  și veți obține rezultatul ultimelor decenii. La asta, s-avem iertare, nu mai e nimic de adăugat!” (Omul ca Iarba, volumul 3, în pregătire, Ed. Humanitas).

Şi ajungem în zilele noastre. Când românul se dă după vremuri, sare peste cal şi devine mai catolic decât papa. Asemenea……. neoameni l-au martirizat pe Călin Georgescu şi ne-au făcut de râsul întregii lumi cu democraţia noastră de trei parale. „Noroc” că şi Franța a făcut la fel, demonstrând că nici Occidentul nu e mai breaz. Acum politicienii noştri se dau de ceasul morţii să-l denunţe pe Trump. Până mai ieri erau cei mai pro-americani din lume şi deodată au devenit anti-americani furioşi. Veţi vedea că aceiaşi inși vor deveni pro-ruși când şi dacă istoria îşi va schimba din nou direcţia……. Vai de păcatele lor!

Autor: profesor Nicolae Dima, USA, 8 aprilie 2025

Citiți și:
Sfinții închisorilor și războiul cultural împotriva națiunii române
Creștinismul – vocație a neamului nostru. Ce i-a răspuns martirul Mircea Vulcănescu cinicului Emil Cioran când acesta din urmă l-a întrebat unde ne sunt sfinții

yogaesoteric
23 aprilie 2025