Paralelă spirituală între tradițiile yoghină și iudaică (II)

Citiţi prima parte a articolului

După chipul și asemănarea lui Dumnezeu

Dacă în ceea ce privește miturile cosmogonice ale tradițiilor yoghină și iudaică există unele asemănări de principiu, geneza omului este oarecum mult mai unitar prezentată în ambele sisteme spirituale. Într-adevăr, ideea de bază pare aceeași: omul a fost format dintr-o materie primă (pământ, lemn, os) și apoi a fost animat prin suflarea dumnezeiască a Creatorului său (Dumnezeu: în tradiția yoghină, Ishvara; în tradiția iudaică, Yahve). Ambele tradiții precizează că „omul a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”, ceea ce, într-un sens direct, ne sugerează că prin „forma” și prin „viața” sa omul împărtășește condiția Creatorului, doar trupul aparținând „materiei”; într-un sens mai ocultat, expresia devine un substitut al celebrei afirmații din tradițiile spirituale orientale (afirmație întâlnită în forma sa cea mai explicită în cadrul sistemului yoga), care se referă la legea analogiilor și corespondențelor în Manifestare: „Ceea ce se află aici, în Microcosmosul ființei mele, se află pretutindeni (în Macrocosmos). Ceea ce nu se află aici (în Microcosmosul ființei mele), nu se află nicăieri altundeva (în Macrocosmos)”.

Reîncarnarea și mitul androginului

Dualitatea manifestată ca spirit și materie, proprie filozofiei SAMKHYA din tradiția yoga, a întâmpinat și în iudaism anumite rețineri, suferind modificări pe parcursul timpului. Ca și în alte numeroase tradiții, și aici se spune că, o dată cu moartea omului, după îngroparea trupului, spiritul se întoarce la Creatorul său celest, trupul fiind astfel redat pământului. Această tradiție nu reușește însă să explice prea bine adevărul reîncarnării și legile după care are loc acest proces complex. De aceea, în timp au apărut ‒ atât în iudaism, cât și în sistemul yoga ‒ anumite concepții de filozofie a vieții și a universului, care au căutat să umple „golul” existent.

Mitul androginului este, de asemenea, întâlnit în ambele tradiții, căci el îmbracă o concepție comună: necesitatea perfecțiunii umane, identificată în arhetipul uman mitic, care comportă o unitate ce este, totodată, și o totalitate. Într-adevăr, el este o unitate deoarece înfățișează în același timp perechea fundamentală de contrarii (feminin – masculin) prin a cărei echilibrare perfectă se obține condiția transcendenței dumnezeiești. Există, de asemenea, o totalitate pentru că realizează condiția paradoxală a dumnezeirii, aceea de a fi prezentă simultan atât în manifestare (prin însăși existența acestor perechi de contrarii: feminin – masculin, pământ – cer, vizibil – invizibil, întuneric – lumină etc.), cât și în afara acesteia (transcendența). În tradiția iudaică, importanța androginiei a fost subliniată chiar de la începutul Vechiului Testament, prin referiri la timpurile primordiale când femeia a fost creată „dintr-o coastă scoasă din trupul lui Adam”. Acesta este momentul care semnifică trecerea de la condiția superioară și totală a Omului primordial, aflat în Paradisul originar, la condiția sexelor disociate (bărbatul și femeia), pentru care accesul în Paradisul pierdut era interzis sau, oricum, foarte greu de realizat.

Epocile omenirii

În tradiția yoghină identificăm aceste perioade, fără doar și poate, în succesiunea celor patru YUGA sau epoci ale omenirii, care formează la un loc un ciclu complet (MAHAYUGA) al civilizației umane. Grădina Edenului (cuvânt derivat din vocabula ebraică E’den ‒ „desfătări”) din iudaism corespunde, în terminologia specifică tradiției yoga, Epocii de Aur (SATYAYUGA), în care oamenii posedau un nivel spiritual excepțional, fiind foarte aproape de perfecțiunea dumnezeiască. Este perioada despre care tradiția actuală vorbește ca fiind „paradisul pierdut”. Termenul paradis, de origine iraniană (provenind din pairi-daeza), este tardiv, dar el a născut în concepția ezoterică a omului imagini simbolice cu privire la idealul evoluției sale spirituale. Astfel, în iconografia ocultă iudaică întâlnim reprezentarea unei Mari Zeițe lângă un Arbore al Vieții și un izvor dătător de viață, sau lângă un Arbore al Vieții păzit de monștri și grifoni. Acest Arbore al Vieții care se înălța în mijlocul Grădinii Edenului se află practic în centrul lumii, iar în analogia yoghină el reprezintă însă și KAIVALYA MARGA sau calea spre desăvârșirea spirituală. La nivelul fiziologiei subtile a omului identificăm această cale cu SUSHUMNA NADI, recunoscută și ca axis mundi sau „calea vieții veșnice”, oferită de ascensiunea liberă și neîngrădită a lui KUNDALINI SHAKTI.

Practici comune în yoga și iudaism

Unele practici ascetice sunt comune celor două tradiții, iar în altele găsim corespondențe semnificative. Astfel aproape toate etapele sistemului RAJA YOGA au un corespondent în iudaism; de pildă, PRANAYAMA, care în yoga semnifică acel grup de tehnici prin care suflul respirator este pe deplin controlat și ritmat, are un corespondent în tradiția iudaică prin cuvintele nishmat kol chai, care se traduc prin „respirația întregii vieți”. În mod evident ele au o semnificație spirituală și transcend sensul pur fizic: nishmat înseamnă în limba ebraică „respirația”, dar este totodată un termen derivat din cuvântul neshamah, care înseamnă „suflet”; kol înseamnă „totul”, iar chai este termenul ebraic asociat înțelesului de „viață”, dar are și sensul de „forță vitală” (PRANA). Este interesant de observat aici că expresia orientală chi, folosită în acupunctură și în artele marțiale, are aceeași semnificație cu ebraicul chai. În concluzie, atât PRANAYAMA cât și nishmat kol chai au semnificația de „control al respirației” sau de „direcționare a energiei vitale” în trup. Iudaismul afirmă chiar că respirația perfect controlată și practicată sistematic ajunge să se transforme într-o veritabilă rugăciune lăuntrică, aspect cunoscut încă de milenii, deoarece actul respirației controlate era transformat treptat într-o deplină retragere a simțurilor în interior (PRATYAHARA), iar mintea devenea perfect focalizată (DHARANA) asupra obiectului meditației (DHYANA).

La fel, în iudaism găsim corespondentul lui PRATYAHARA ca fiind hitbodedut, ceea ce literal înseamnă „a te izola în sine”. Semnificația comună este aceea de a merge într-un loc izolat unde nu există posibilitatea de a fi deranjat. Totuși sensul profund este acela de a izola conştiinţa de stimulii și senzațiile exterioare, precum și de gândurile parazite, pentru a realiza astfel o stare de concentrare (DHARANA) perfectă. Corespondentul lui DHARANA în practica iudaismului este termenul kavvanah, ce provine dintr-o rădăcină verbală cu sensul de a „direcționa”. În mod obișnuit este tradus prin „concentrare” sau „devoțiune”, dar în meditație el implică direcționarea conștiinței spre obiectul meditației.

Biblia vorbește despre repetarea mantrică a unor cuvinte

Chiar și în ceea ce privește MANTRA-ele și practica JAPA în sistemul yoga, există corespondențe evidente cu cele mai vechi practici iudaice. Unii cercetători și lingviști sugerează că ar exista referiri la aceste practici chiar și în Biblie; ca argument principal este amintit cuvântul hagah, care se referă la repetarea continuă a unui singur cuvânt. MANTRA-ele erau cu siguranță folosite de misticii evrei încă din perioada talmudică, cu peste 2.000 de ani în urmă și, de asemenea, la Centrul de studiu al Kabala-ei din Safed, în sec. XVI-lea, sub forma repetării unui vers biblic sau a anumitor rugăciuni.

Toate aceste corelații care surprind doar punctele principale ale filozofiei și practicii celor două tradiții, yoghină și iudaică, ne indică o dată în plus existența unui filon spiritual comun din care mai apoi s-au desprins, în specificitatea lor, diversele concepții și tradiții de mai târziu. Așa cum afirmă și marele yoghin eliberat Ramakrishna, „există o Sursă Supremă la care se raportează orice credință și orice impuls de cunoaștere spirituală autentică. Sunt diferite doar căile prin care ajungem la această Sursă Primordială, dar seva care le hrănește este aceeași”.

Articol preluat din Revista Yoga Magazin nr. 24.

Citiți și:

Yoga spontană la români

Prin yoga ne-am apropiat de tradiţia iudaică, relatează evreii de la cursurile MISA

yogaesoteric
26 aprilie 2020