Paralele cu alte tradiţii

“Metafora dansului cosmic al lui Shiva uneşte mitologia, arta religioasă şi fizica modernă. Este într-adevăr, aşa cum spunea Coomaraswamy, «poezie, dar nu mai puţin ştiinţă»”.

Jacques Bergier

Printre numeroasele religii şi căi spirituale autentice, şivaismul se remarcă prin universalitatea modelului său conceptual. Cu alte cuvinte, viziunea şi înţelegerea iniţiatică pe care o conferă şivaismul este atât de cuprinzătoare încât aici se regăsesc corespondenţe şi similitudini cu aproape toate căile spirituale autentice ale lumii. Sunt semnificative în acest sens similitudinile şi asemănarea cu creştinismul:
   *trinitatea – este un concept fundamental atât în şivaism cât şi în creştinism; 
   *etapele apropierii şi contopirii cu Dumnezeu se regăsesc aproape identic în practica meditaţiei – ca modalitate ce ţine de Calea fiinţei individuale (Anavopaya) din cadrul şivaismului – şi în rugăciunea inimii – modalitate spirituală specifică creştinismului ortodox; 
   *iubirea copleşitoare şi elanul nestăvilit către Dumnezeu – este o trăsătură comună atât misticilor creştini cât şi celor şivaiţi.

Regăsim în şivaism, integrate într-o viziune unitară, tehnici şi procedee întâlnite atât în yoga cât şi în tantra sau în budismul Zen. Este semnificativ în acest sens faptul că Vijnana Bhairava Tantra, tratat ce aparţine tradiţiei şivaite, este de asemenea unul din tratatele fundamentale ale budismului Zen (Japonia) şi Chan (China). Universalitatea viziunii şivaismului caşmirian nu trebuie să ne surprindă având în vedere faptul că Shiva reprezintă prin excelenţă acea faţetă a lui Dumnezeu care se manifestă ca Marele Iniţiator sau Marele Salvator (Mântuitor) al fiinţelor înlănţuite de ignoranţă şi suferinţă. Putem afirma pe drept cuvânt că, prin definiţie, orice apelare frenetică şi sinceră a Divinului este adresată, de fapt, ipostazei mântuitoare a lui Dumnezeu, ipostază cunoscută în India sub numele de Shiva („Cel bun şi blând”), şi orice manifestare a Graţiei Divine eliberatoare este în strânsă legătură cu Shiva. Astfel, chiar dacă fiinţa umană nu ştie, în orice proces spiritual iluminator, Graţia lui Shiva joacă un rol esenţial.

Viziunea cuprinzătoare a şivaismului nu se rezumă însă numai la corespondenţe şi similitudini cu alte tradiţii spirituale. Ceea ce ne uimeşte acum, când ştiinţa s-a dezvoltat atât de mult, câştigând teren în detrimentul religiilor şi a multitudinii de căi spirituale nou apărute, este că teoriile cele mai moderne ale ştiinţei contemporane îşi găsesc corespondenţe evidente în vasta tradiţie spirituală şivaită: modelul holografic al universului, teoria câmpurilor morfogenetice, teoria stringurilor, mecanica cuantică etc.

yogaesoteric