Pat Buchanan, fost consilier al lui Ronald Reagan: „Dacă Biden nu vrea război, atunci de ce nu exclude aderarea Ucrainei la NATO?”

Când Vladimir Putin a cerut Statelor Unite să excludă Ucraina ca viitor membru al NATO, Washingtonul a răspuns scurt: „NATO are o politică de uși deschise. Orice națiune, inclusiv Ucraina, poate solicita să se alăture și să fie admisă. Nu vom schimba asta.”

În Declarația de la București din 2008, NATO pusese Ucraina și Georgia, chiar mai la est în Caucaz, pe calea de a deveni membre ale Alianței Atlantice și de a obține acoperirea articolului 5 al tratatului, care prevede că atacul împotriva unuia dintre membrii săi echivalează cu un atac împotriva tuturor.

Neprimind un răspuns satisfăcător la cererea sa, Putin a invadat și a rezolvat problema. Nici Ucraina, nici Georgia nu vor deveni membre NATO. Pentru a preveni acest fapt, Rusia este pregătită să intre în război, așa cum a făcut deja.

Putin a făcut exact ceea ce ne-a avertizat că va face. Oricare ar fi caracterul președintelui rus, care este tema aprins dezbătută aici, în Statele Unite, cert este că el și-a stabilit cu siguranță credibilitatea. Când Putin spune că va face ceva, o face.

Odată cu declanșarea acestui război dintre Rusia și Ucraina, potențial cel mai rău din Europa din 1945 încoace, există două întrebări la care este necesar să se răspundă: Cum am ajuns aici? Și cum ieșim de aici?

Cum am ajuns în punctul în care Rusia, convinsă că este pusă la zid, și că Statele Unite, mișcând NATO tot mai aproape, au pus acel zid acolo, a preferat să intre în război cu Ucraina înainte de a accepta destinul și viitorul pe care, în opinia lui, Occidentul le-a rezervat Mamei Rusia?

Să ne gândim puțin. Între 1989 și 1991, Mihail Gorbaciov a permis căderea Zidului Berlinului, reunificarea Germaniei și libertatea tuturor „națiunilor captive” din Europa de Est. Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice, Gorbaciov a permis dizolvarea acesteia în 15 națiuni independente. Comunismul a expirat ca ideologie dominantă în Rusia, țara unde leninismul și bolșevismul au prins prima dată rădăcini în 1917. Gorbaciov a pus capăt războiului rece din Europa înlăturând toate cauzele acelei fracturi istorice care depindeau de Moscova.

Putin, fost colonel KGB, a ajuns la putere în 1999, după ce deceniul dezastruos de guvernare al lui Boris Elțin a lăsat Rusia la pământ. În același an, 1999, Putin a urmărit cum Statele Unite au bombardat Serbia timp de 78 de zile, națiunea balcanică ce fusese istoric protectorat al Rusiei.

În același an, trei foști membri ai Pactului de la Varșovia, Cehia, Ungaria și Polonia au fost încorporați în NATO. Era normal să ne întrebăm împotriva cui armele Statelor Unite și ale Alianței Atlanticului urmau să protejeze acele țări. Întrebarea părea să primească un răspuns pe deplin când, în 2004, Slovenia, Slovacia, Lituania, Letonia, Estonia, România și Bulgaria s-au alăturat NATO, o grupare care includea trei foste republici URSS și alți trei foști membri ai Pactului de la Varșovia.

Apoi, în 2008, a venit Declarația de la București, care a pus pe calea aderării la NATO Georgia și Ucraina, ambele la granița cu Rusia. În același an, Georgia a atacat provincia sa separatistă Osetia de Sud, unde soldații ruși se aflau într-o misiune de menținere a păcii, ucigând mulți dintre ei.

Acest fapt l-a determinat pe Putin să riposteze prin tunelul Roki din Osetia de Nord, eliberând Osetia de Sud și înaintând spre Gori, locul de naștere al lui Stalin. George W. Bush, care promisese că „va pune capăt tiraniilor din lumea noastră”, nu a făcut nimic. După ce au ocupat pentru scurt timp o parte din Georgia, rușii s-au retras, dar au rămas protectori ai oseților de sud. Establishment-ul nordamerican a spus că acesta a fost un război de agresiune rusesc, dar o investigație a Uniunii Europene l-a învinuit pe președintele georgian Mihail Saakașvili că l-a declanșat.

În 2014, președintele pro-rus, ales democratic, al Ucrainei, Viktor Ianukovici, a fost înlăturat la Kiev și înlocuit cu un regim pro-occidental. Înainte de a pierde Sevastopolul, baza navală istorică rusă din Crimeea, Putin a capturat peninsula și a declarat-o teritoriu rus. Teddy Roosevelt a furat Panama cu aceleași argumente.

Ceea ce ne aduce în prezent. Orice am crede despre Putin, el nu este Stalin. El nu a ucis milioane de oameni, nici nu a creat un arhipelag gulag. Nici nu este „irațional”, așa cum sugerează unii așa-ziși experți. Nici nu vrea un război cu noi, care ar fi mai mult decât ruinător pentru ambele părți.

Putin este un naționalist rus, patriot, tradiționalist și un realist rece și nemilos care dorește să păstreze Rusia ca puterea mare și respectată care a fost cândva și, crede el, poate fi din nou. Dar nu va putea fi dacă expansiunea NATO nu se oprește sau dacă statul soră Ucraina devine parte dintr-o alianță militară a cărei cea mai mare lăudă este câștigarea războiului rece împotriva națiunii pe care Putin a servit-o toată viața.

Președintele Joe Biden promite aproape în fiecare oră: „Nu vom merge la război în Ucraina”. Atunci de ce nu exclude imediat aderarea Ucrainei la NATO, ceea ce este necesar să facem pentru a preveni rapid riscul de a fi nevoiți să intrăm în război cu Rusia?

Autor: Pat (Patrick) Buchanan – Fost consilier al președinților Richard Nixon, Gerald Ford și Ronald Reagan, candidat la președinția Statelor Unite în 1992 și 1996.

Citiți și:
China a cerut SUA să prezinte public detaliile privind laboratoarele biologice militare deținute în Ucraina
Extremismul din Ucraina – pădurea care nu se vede de copaci?
Ori război total, ori circ total. În ambele cazuri noi, ca oameni simpli, ieşim prost

yogaesoteric
2 iunie 2022