Lupul cel bun și Lupul cel rău ce există în ființa noastră, în universul lăuntric al fiecăruia dintre noi (I)

de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

În cele ce urmează, am să vă prezint o interesantă povestire cu tâlc ce provine din tradiția veche amerindiană. Subliniem încă de la început că această povestioară ilustrează existenţa în microcosmosul ființei umane a două nivele distincte de conştiinţă. Totodată, este esențial să rețineți că această povestioară integrează implicit, într-o manieră criptică, existența și manifestarea neîncetată a Legii rezonanței oculte şi că ea este, în acelaşi timp, profund simbolică. Învățătura ei poate fi aplicată cu succes atât în spiritualitate, cât şi în strategiile care urmăresc să trezească şi să dinamizeze într-un mod armonios inteligenţa emoțională. În ultima vreme, acest gen de inteligenţă a trezit interesul psihologilor şi, încetul cu încetul, s-a ajuns să-i fie evidenţiată din ce în ce mai mult valoarea.

Conținutul acestei povestioare este următorul:

Într-una din zile, un adolescent s-a dus la bunicul său, care era totodată conducătorul unui trib amerindian. Bunicul întruchipa atât pentru el, cât şi pentru ceilalți membri ai tribului, un veritabil model de seninătate, de bunătate, de compasiune, de bunăvoinţă şi de înțelepciune.

După ce a ajuns în faţa bunicului, adolescentul a început să i se confeseze şi a vorbit cu sinceritate despre frustrările sale, despre nefericirea lui şi chiar i-a mărturisit că adeseori este chinuit, că se simte devorat, sfâşiat de stări de furie; i-a spus că în unele zile intensitatea acestor emoții nefaste pe care le trăieşte îl sperie.

Apoi a subliniat că în multe cazuri aceste stări îl acaparează, îl fac să sufere zile în şir, iar aceste trăiri dureroase apar din nou şi din nou.

În finalul acestei confesiuni, adolescentul i-a spus bunicului său că deja se simte victima acestor dezlănţuiri emoţionale care îl storc de vlagă, îl torturează şi îl fac să considere că viața sa este un iad.

Spre uimirea sa, bunicul i-a mărturisit la rândul său următoarele:

„Dragul meu, e necesar să ştii că atunci când am fost adolescent ca şi tine, şi eu mă confruntam din când în când cu stări de acest gen, chinuitoare, copleşitoare, care în final mă umpleau de amărăciune, de mânie atât împotriva mea, cât şi împotriva ființelor din jurul meu pentru care ajunsesem să simt chiar stări de ură (mai ales atunci când descopeream că aceşti oameni care erau răi cu mine, vicleni şi îndârjiți, nu simțeau, în marea lor majoritate, vreun regret nici atunci când îmi făceau rău, nici după aceea).”

Aflând că bunicul său a trecut în tinereţe prin experiente asemănătoare, tânărul a rămas în primul moment cu gura căscată. Nu îi venea să creadă că bunicul său, care era acum pentru el un model de bunătate, de seninătate şi de înţelepciune, se confruntase cu asemenea experiențe dureroase şi cu întreaga gamă de emoții chinuitoare pe care el le trăia şi care îi provocau o din ce în ce mai mare nelinişte şi suferinţă interioară.

Brusc, el a devenit foarte atent şi a ascultat cu o mare luare aminte ceea ce bunicul său i-a spus în continuare:

„Dragul meu, e necesar să ştii că întotdeauna, fără nicio excepție, ura pe care o manifești te epuizează, te face să suferi, chiar îți afectează sănătatea. Cel mai adesea, oricât de mare ar fi ura ta, ea nu-l poate răni fizic pe duşmanul tău. Ia aminte că atunci când urăşti, totul se petrece ca şi cum tu însuți ai înghiţi otravă, sperând într-un mod imbecil că în felul acesta duşmanul tău de moarte va ajunge să fie ucis.

Îți mărturisesc că atunci când eram ca tine, am fost nevoit să mă lupt cu astfel de trăiri îngrozitoare care apăreau din felurite motive în ființa mea. Am descoperit atunci că în natura mea interioară existau doi lupi care urlau, uneori chiar de mai multe ori pe zi, și se războiau în fel şi chip.

Până la urmă mi-am putut da seama destul de repede că lupul cel rău era plin de furie, reacționa imediat cu frică, era lacom, răzbunător, ranchiunos, plin de egoism; în el existau resentimente și dorințe extraordinar de puternice şi încăpăţânate de răzbunare. Cel de-al doilea lup era bun, plin de iubire, încrezător, manifesta bunăvoinţă, bunătate, tendința de a ierta, înţelegere, compasiune, intuiţie creatoare şi chiar înţelepciune.

Îți mărturisesc că era chiar foarte greu pentru mine să trăiesc cu cei doi lupi care se încăierau în conştiinţa mea. Ei nu se sfiau niciodată şi dezlănţuiau în mine lupte zilnice. Am putut să-mi dau seama că uneori învingea lupul cel bun, dar am constatat cu groază că alteori învingea lupul cel rău.

La un moment dat ajunsesem la exasperare din cauza acestor lupte pe care cei doi lupi le dădeau în ființa mea. Aceste lupte mă nelinişteau foarte tare, căci mă afectau totodată şi pe mine, într-o egală măsură.

Într-una din zile, întocmai ca şi tine, mai că nu mai ştiam ce să fac, căci aceste lupte continuau să mă chinuie, uneori chiar de mai multe ori în aceeaşi zi.”

În mod vădit neliniştit şi totodată fascinat de povestea bunicului, observând că după ce îi spusese toate acestea, bunicul său rămăsese tăcut şi gânditor, tânărul nostru şi-a luat inima în dinţi şi l-a întrebat:

„Bine, bine, bunicuțule, am înțeles toate acestea. Dar aş vrea să te întreb, în cazul meu ai putea deja să-mi spui care dintre cei doi lupi va câştiga, până la urmă, bătălia?”

De îndată ce adolescentul a formulat această întrebare esențială, bunicul a surâs într-un mod enigmatic şi, după ce a rămas tăcut o perioadă de timp, i-a răspuns tânărului cu blândeţe şi umor:

„Află, dragul meu, că întotdeauna va învinge în cele din urmă exact acel lup pe care tu și numai tu ai să-l hrăneşti cel mai des şi cel mai mult.”

Apoi bătrânul şef al tribului l-a bătut pe umăr pe acel adolescent și a adăugat:

„Mergi în pace şi nu uita niciodată că de tine şi numai de tine depinde care dintre cei doi lupi va obține victoria finală.”

Adolescentul a plecat gânditor și, chibzuind câteva zile la sfatul plin de înțelepciune pe care i-l oferise bunicul său, a ajuns la rândul său la concluzia că acesta avea întru totul dreptate.

Lupta dintre ceea ce este benefic şi ceea ce este malefic

Atunci când analizăm cu atenţie, cu luciditate, cu putere de pătrundere această povestioară cu tâlc descoperim că ea ilustrează într-o formă metaforică atât definiția fundamentală a Binelui, cât şi pe cea a Răului, în tradiţia înţelepciunii planetare.

Mai precis, în această tradiţie milenară, se spune că: „Binele este absenţa Răului” și „Răul este absența Binelui”.

Având în vedere aceasta, devine cu putință să observăm că, atunci când trezim şi dinamizăm din ce în ce mai mult în universul nostru lăuntric Binele dumnezeiesc, în felul acesta facem să se estompeze şi, chiar mai mult decât atât, anihilam Răul.

De îndată ce facem în mod constant din ce în ce mai mult bine, observăm că în fiinţa noastră răul scade, se estompează şi, la un moment dat, dispare aproape în totalitate. Atunci când o fiinţă umană atinge stări foarte înalte de îndumnezeire, în universul ei lăuntric binele predomină, iar răul a fost în totalitate anihilat.

La celălalt pol, atunci când o fiinţă umană trezeşte şi dinamizează din ce în ce mai mult şi din ce în ce mai des răul în universul ei lăuntric, face în felul acesta să scadă, să se estompeze binele; iar, la un moment dat, dacă va acţiona mai mereu în felul acesta, va determina anihilarea completă a binelui.

Nu e cazul să pierdem nicio clipă din vedere că atunci când în microcosmosul ființei noastre predomină Binele dumnezeiesc, această predominanță face să prevaleze în noi procese de rezonanță ocultă care sunt implicit benefice, armonioase, dumnezeieşti, pure, sublime.

În cazul în care în universul nostru lăuntric predomină răul, aceasta face implicit să prevaleze în noi procese de rezonanță ocultă malefice, nefaste, care declanşează boală, dizarmonie, tulburare, suferinţă, chin, tensiuni de tot felul ce fac ca viața noastră să ne apară a fi infernală.

Fiinţele umane în care predomină binele vor trăi o existenţă fericită, paradiziacă.

Iată deci că, în cazul acestei povestioare cu tâlc, cei doi lupi despre care ni se vorbeşte nu sunt altceva decât binele şi răul care se află prezente în universul lăuntric al ființei umane. Atât timp cât nu a învins definitiv binele sau nu a învins definitiv răul, în respectiva fiinţă umană continuă să se dea această luptă surdă.

E necesar să ne dăm seama că va fi vai şi amar de ființa umană în care, în finalul luptei dintre cei doi lupi, va învinge lupul cel rău. Într-o astfel de situație cumplită, respectiva fiinţă umană va cădea apoi în înfricoşătoarea condiție demoniacă.

Dar după aceea acest proces de regres, de prăbuşire în abisul, în infernul care se deschide în universul ei lăuntric continuă; ulterior, sărmana fiinţă umană va cădea și mai mult și va ajunge în înfricoşătoarea stare satanică.

Fiecare fiinţă umană are ceea ce merită

Atunci când analizăm cu atenţie această povestioară a celor doi lupi ce sunt prezenţi în universul lăuntric al marii majorități a ființelor umane, observăm că se spune că până la urmă victoria va fi de partea acelui lup pe care îl hrănim cel mai mult şi cel mai des.

Merită să ne punem întrebarea: Cum poate fi hrănit în universul nostru lăuntric lupul cel bun şi cum poate fi hrănit în universul nostru lăuntric lupul cel rău?

Răspunsul este simplu. Această povestioară cu tâlc evocă într-un mod criptic existenţa şi manifestarea neîncetată a Legii rezonanței oculte. Hrana pe care o aducem în universul nostru lăuntric pentru lupul cel bun sunt energiile subtile, dumnezeieşti, benefice pe care le atragem în microcosmosul ființei noastre atunci când declanşăm anumite procese de rezonanță ocultă ce persistă.

Hrana pe care o aducem în universul nostru lăuntric pentru lupul cel rău sunt energiile subtile malefice pe care le atragem în microcosmosul fiinţei noastre, în aura noastră, care provoacă efectele nefaste, trăirile chinuitoare, tulburările, bolile pe care vrând-nevrând vom fi după aceea siliți să le suportăm.

Tocmai de aceea se spune că fiecare fiinţă umană are ceea ce merită. Dacă atragem mai mereu binele şi hrănim în felul acesta cu energii subtile dumnezeieşti lupul cel bun, atunci mult bine vom avea în universul nostru lăuntric şi mult bine vom găsi chiar în afara noastră atunci când interacționăm cu ceilalţi.

La celălalt pol, atunci când hrănim în universul nostru lăuntric prin intermediul energiilor subtile malefice lupul cel rău, vom atrage apoi în microcosmosul ființei noastre energii nefaste şi în felul acesta mult rău vom avea şi mult rău vom găsi în ceea ce ne înconjoară.

Iată că, în strânsă legătură cu alegerile noastre fie benefice, fie nefaste, vom începe să hrănim din ce în ce mai mult şi din ce în ce mai des fie lupul cel bun, fie lupul cel rău.

Prin urmare, atunci când alegem să hrănim în universul nostru lăuntric din ce în ce mai mult și foarte des lupul cel bun, astfel încât el să triumfe pentru totdeauna asupra lupului cel rău, în universul nostru lăuntric vor apărea şi vor creşte stări şi trăiri cum ar fi: pacea profundă, compasiunea, altruismul, bunătatea, iubirea, înțelepciunea, profunzimea, virtuţile, calitățile dumnezeieşti, speranţa îndreptățită, progresul. Toate acestea vor face ca în universul nostru lăuntric să simțim o stare pregnantă de ascensiune.

În cazul în care vom alege să hrănim din ce în ce mai mult şi din ce în ce mai des lupul cel rău, astfel încât la un moment dat el să reuşească să triumfe într-un mod malefic şi definitiv asupra lupului cel bun, după aceea în universul nostru lăuntric vor apărea stări din ce în ce mai puternice de furie, de ură, de egoism, de răutate, de indiferenţă, de prostie, de superficialitate.

În locul adevărului vor fi acceptate şi chiar îmbrăţişate erorile, iluziile; vor fi considerate ca ceva normal viciile, defectele de tot felul, disperarea, regresul; în locul ascensiunii spre Dumnezeu ne vom confrunta cu o stare îngrozitoare de cădere, de regres.

Atunci când ne analizăm cu suficientă atenţie, cu o mare luciditate şi cu detaşare, devine cu putinţă să ne dăm seama că atât în marea majoritate a fiinţelor umane care ne înconjoară, cât şi în noi înşine este prezent şi cu putere activ lupul cel rău care, chiar și atunci când nu se manifestă luni în şir, există totuşi în stare latentă în universul nostru lăuntric.

Un astfel de lup rău ne influenţează cu putere direct proporțional cu perioada de timp a acțiunii lui şi influenţa sa nefastă face să ne fie micşorată frecvența predominantă de vibrație a aurei noastre.

Totodată, influenţa malefică a lupului cel rău se face simţită şi prin faptul că ne afectează într-un mod dizarmonios nivelul de conştiinţă, ne influenţează într-un mod malefic performanțele și face implicit să scadă calitatea vieţii noastre, precum şi plenitudinea relaţiilor cu cei apropiaţi.

În strânsă legătură cu propriile noastre scheme sau idei ori convingeri malefice, lupul cel rău se poate manifesta în noi cu putere sub forma anxietății, a furiei, a dezinteresului, a lăcomiei, a egoismului, a impresiei false de neputinţă sau poate să-şi facă simţită prezența otrăvitoare prin intermediul stărilor de deprimare, de pesimism care întotdeauna, fără excepție, sunt rezultanta unor procese de rezonanță ocultă nefaste, chinuitoare, malefice.

Citiți partea a doua a articolului

Citiți și:
Cum să alegem un mod înțelept şi creator de îndeplinire a acțiunilor profund benefice și dumnezeiesc integrate
Revelaţii esoterice fundamentale despre cele şapte tărâmuri ale infernului

 

yogaesoteric
2 iunie 2022