Pentru moment, victoria lui Donald Trump este totală

Pe toate fronturile. Mai puțin războiul din Ucraina. A pus capăt conflictului care amenința să devină nuclear dintre India și Pakistan. A procedat în așa fel încât războiul civil din Siria s-a încheiat, iar autoritățile vor să facă pace cu statul Israel. A obținut un armistițiu între Tel Aviv și Teheran, războiul urmând să se desfășoare exclusiv diplomatic. Și, probabil, cea mai mare victorie de etapă este determinarea statelor NATO de a aloca 5% din PIB pentru apărare. De acum încolo, o vreme, Donald Trump se va concentra pentru asanarea conflictului armat dintre Rusia și Ucraina.

Până una-alta, șeful administrației americane ar putea primi Premiul Nobel pentru Pace, așa cum a propus Pakistanul. Numai răuvoitorii pot să-l condamne pentru cele câteva lovituri preventive – se spune, decisive – date de aviația Statelor Unite celor trei situri nucleare ale Iranului. Liderii de la Teheran susțin că nu au fost distruse capacitățile lor nucleare. Experții militari americani și experții în energie nucleară susțin contrariul. Indiferent însă care este adevărul și indiferent dacă Teheranul intenționează sau nu să fabrice armament nuclear, acum acest proces este întârziat pentru câțiva ani, după ce, în urmă cu câteva zile, conform evaluărilor, Teheranul ar fi putut să producă în scurt timp arma nucleară.

Conflictul, grație intervenției energice a lui Donald Trump, se mută, până una-alta, exclusiv pe teren diplomatic. Cât timp va dura acest armistițiu, nu vor mai exista victime omenești sau materiale. Numai răuvoitorii pot considera că Donald Trump și-a încălcat, prin cele câteva lovituri preventive cu rachete nucleare, angajamentul ca Statele Unite să nu declanșeze un război împotriva altui stat. Dimpotrivă. Războiul exista, iar administrația Trump i-a pus capăt.

Dacă aruncăm o privire rapidă asupra tablei pe care se joacă războiul geopolitic, dincolo de armistițiul care funcționează între Israel și Iran începând din 24 iunie și de războiul din Ucraina, care bate pasul pe loc, constatăm, fie și telegrafic, câteva aspecte semnificative. China s-a abținut din a interveni activ în aceste conflicte, altfel decât în mod pur declarativ. Federația Rusă a fost lăsată în offside în cele mai multe desfășurări militare de pe glob, începând cu Siria, de unde s-a retras, și terminând cu Orientul; împotriva Israelului, în semn de solidaritate față de Iran, a rămas cu garda sus, într-o poziție de expectativă, iar mișcarea Houthi pare, în prezent, a fi paralizată. Iar Hezbollah, din Liban, nu mai mișcă în front, nu mai primește injecții financiare din Iran și va dura foarte mult până când își va reface forțele și statutul politic intern.

Pentru moment însă, cea mai importantă victorie de etapă a administrației Trump s-a produs la Summitul NATO, prin determinarea tuturor statelor – mai puțin Spania, pentru moment – să aloce anual 5% din produsul intern brut pentru apărare, din care 1,5% sunt destinați protejării infrastructurii critice. Această măsură, consemnată în documentul final al Summitului NATO, crește bugetul celei mai importante organizații militare din istoria lumii, care funcționează în baza principiului reafirmat din nou, „toți pentru unul, unul pentru toți”, la o sumă record, începând din 2026, de 2,4 trilioane de dolari, din care SUA vor cheltui un trilion de dolari anual. Uniunea Europeană va aloca circa 500 de miliarde de euro anual, din care României îi revin 6,6 miliarde de dolari, ceea ce înseamnă 6,2 miliarde de euro. Obiectivul asumat, pe acest plan, de Donald Trump, în ceea ce privește securitatea colectivă a statelor NATO, a fost pe deplin îndeplinit.

Și, extrem de important, este că, prin declarațiile de la Summit ale lui Donald Trump, dar și prin conținutul documentului final (redat mai jos), este reafirmată garanția sintetizată în articolul 5 al tratatului, conform căreia atacarea oricărui stat NATO va mobiliza întreaga organizație împotriva agresorului.

În raport cu toate aceste realizări și cu succesul deplin al acestei reuniuni, scălâmbăielile lui Nicușor Dan, făcute din dorința – pe care o putem înțelege în plan omenesc – de a intra și el în poză, nu au chiar nicio însemnătate. Era din capul locului evident că nu va putea obține, în marja acestui Summit, o întâlnire tête-à-tête cu Donald Trump și că nici măcar în treacăt nu va putea discuta cu acesta despre programul Visa Waiver.

Declarația summitului de la Haga emisă de șefii de stat și de guvern ai NATO participanți la reuniunea Consiliului Atlanticului de Nord de la Haga din 25 iunie 2025

1. Noi, șefii de stat și de guvern ai Alianței Nord-Atlantice, ne-am reunit la Haga pentru a ne reafirma angajamentul față de NATO, cea mai puternică Alianță din istorie, și față de legătura transatlantică. Reafirmăm angajamentul nostru ferm față de apărarea colectivă, astfel cum este consacrat în articolul 5 din Tratatul de la Washington – potrivit căruia un atac asupra unuia este un atac asupra tuturor. Rămânem uniți și fermi în hotărârea noastră de a ne proteja cei un miliard de cetățeni, de a apăra Alianța și de a ne proteja libertatea și democrația.

2. Uniți în fața unor amenințări și provocări profunde la adresa securității, în special amenințarea pe termen lung reprezentată de Rusia la adresa securității euro-atlantice și amenințarea persistentă a terorismului, aliații se angajează să investească anual 5% din PIB în cerințele de apărare de bază, precum și în cheltuielile legate de apărare și securitate până în 2035, pentru a ne asigura obligațiile individuale și colective, în conformitate cu articolul 3 din Tratatul de la Washington. Investițiile noastre ne vor asigura că dispunem de forțele, capacitățile, resursele, infrastructura, pregătirea pentru luptă și reziliența necesare pentru a asigura descurajarea și apărarea în conformitate cu cele trei misiuni fundamentale ale noastre: descurajarea și apărarea, prevenirea și gestionarea crizelor și securitatea prin cooperare.

3. Aliații convin că acest angajament de 5% va cuprinde două categorii esențiale de investiții în apărare. Aliații vor aloca cel puțin 3,5% din PIB anual, pe baza definiției convenite a cheltuielilor de apărare ale NATO până în 2035, pentru a răspunde cerințelor fundamentale de apărare și pentru a îndeplini obiectivele NATO în materie de capacități. Aliații sunt de acord să prezinte planuri anuale care să arate o cale credibilă și progresivă pentru atingerea acestui obiectiv. Aliații vor aloca anual până la 1,5% din PIB pentru, printre altele, a ne proteja infrastructura critică, a ne apăra rețelele, a ne asigura pregătirea și reziliența civilă, a stimula inovarea și a consolida baza noastră industrială de apărare. Traiectoria și echilibrul cheltuielilor în cadrul acestui plan vor fi revizuite în 2029, în funcție de mediul strategic și de obiectivele de capabilitate actualizate.

Aliații își reafirmă angajamentele suverane durabile de a oferi sprijin Ucrainei, a cărei securitate contribuie la a noastră, și, în acest scop, vor include contribuții directe la apărarea Ucrainei și la industria sa de apărare în calcularea cheltuielilor aliaților pentru apărare.

4. Reafirmăm angajamentul nostru comun de a extinde rapid cooperarea industrială transatlantică în domeniul apărării și de a valorifica tehnologiile emergente și spiritul de inovare pentru a promova securitatea noastră colectivă. Vom depune eforturi pentru a elimina barierele comerciale din domeniul apărării dintre aliați și vom valorifica parteneriatele noastre pentru a promova cooperarea industrială în domeniul apărării.

5. Ne exprimăm aprecierea pentru ospitalitatea generoasă oferită de Regatul Țărilor de Jos.

Așteptăm cu interes următoarea noastră reuniune în Turcia în 2026, urmată de o reuniune în Albania.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Citiți și:
Noua ordine mondială dorită de Trump
Profesor în științele războiului: „Numeroase țări europene sunt în pragul unor Războaie Civile”

yogaesoteric
26 iunie 2025