Pentru români obielele cătanei John nu miros mai frumos decât cele ale cătanei Ivan

De ce țin „marile puteri” să-și bată joc de valorile cu care se legitimează? De ce și-or călca principiile? De ce și-or disprețui partenerii, de ce și-or umili aliații? Nu pot stăpâni sferele de influență decât cu parul? Cu vorba bună nu se poate? Că nu URSS, ci SUA, a inventat conceptul de „soft power”. Sau n-au înțeles despre ce e vorba, le-a plăcut doar cum sună conceptul, și l-au folosit ca instrument al propagandei?

Una peste alta, pentru români se dovedește că obielele cătanei John nu miros mai frumos decât cele ale cătanei Ivan. Sau, altfel spus, nu-i ridichea mai dulce decât hreanul. Iar o putere ocupantă e o putere ocupantă. Pentru care interesele celor ocupați nu contează decât în măsura în care acestea servesc interesele sale.

Învățăm, ușor-ușor, să-i urâm și pe americani, așa cum i-am urât (și încă îi urâm) pe ruși. Poate că acum ura noastră nu înseamnă nimic pentru americani. Dar o să conteze. La cel mai mic semn de slăbiciune. Și asta face parte din avatarurile unei mari puteri. Dacă își permite ura „supușilor”, de ce nu? Să fie ură!

Departamentul de Stat al SUA a intervenit și a cerut Parlamentului României să respingă legile justiției

„Statele Unite remarcă cu îngrijorare că Parlamentul României discută o legislație care ar putea submina lupta anticorupție și ar putea slăbi independența sistemului judiciar din România”, se arăta într-o declarație de presă intitulată „România – propuneri care afectează independența sistemului judiciar”, aparținând lui Heather Nauert, purtător de cuvânt al Departamentului de Stat.

Declarația consemna că „legislația care a fost propusă inițial de Ministerul Justiției amenință progresele pe care România le-a făcut în ultimii ani pentru a construi instituții judiciare puternice, protejate de interferența politică”.

„Îndemnăm Parlamentul României să respingă propunerile care slăbesc statul de drept și pun în pericol lupta împotriva corupției”, se arăta în finalul declarației.

Și ambasadorul Statelor Unite ale Americii, Hans Klemm, a declarat că urmărește cu foarte mare atenție dezbaterile din Parlament privind legile justiției, care au avut loc toamna trecută, având „îngrijorări foarte serioase privind propunerile inițiale ale ministrului Justiției”.

Dacă am fi aterizat ieri din cosmos și n-am fi avut nicio idee despre ce s-a petrecut în România în ultimii ani și despre ce se petrece în continuare, poate că ni s-ar părea ceva bine intenționat. Și totuși…

Să-l cităm pe Sorin Faur:
„Aș fi foarte curios să aflu dacă există vreun precedent la chestia asta în relațiile internaționale. Faptul că Ceaușescu repeta ca un papagal beat principiul neamestecului în treburlii interne n-a descalificat principiul. Principiul a fost formulat în anii ’30 ai secolului trecut pe continentul american și acceptat sub semnătură, începând cu Convenția de la Montevideo, de Statele Unite cu lui F.D. Roosevelt titular la Casa Albă.

În Europa, încălcarea principiului de către URSS de partea republicanilor, de către Germania și Italia de partea anticomuniștilor lui Franco, a întreținut voiosul război civil ideologic din Spania. A urmat un alt război, ceva mai mondial, în care un austriac naturalizat german c-o mustață mai mică decât a lui Dragnea n-a fost un prea mare susținător al principiului neamestecului.

După război, principiul a ajuns în Carta ONU, apoi în Rezoluția 2131 din 1965 care prevede că «nici un stat nu trebuie să utilizeze sau să încurajeze utilizarea de măsuri economice, politice sau orice alt tip de măsuri pentru a constrânge un alt stat, în scopul de a obține de la acesta subordonarea exercitării drepturilor sale suverane și de a asigura de la acesta avantaje de orice fel».

Apoi, în 1970, Declarația 2625 impunea principiul ca normă în dreptul internațional, susținând că respectarea strictă a neamestecului este o condiție esențială pentru asigurarea păcii și securității, iar a practica orice formă de intervenție, deci de amestec extern, subminează securitatea și încalcă atât spiritul, cât și litera Cartei ONU. Deci «niciun stat sau grup de state nu are dreptul să intervină, direct sau indirect, pentru orice motiv, în afacerile interne sau externe ale altui stat». Declarația 2625 era adoptată la doi ani de la intervenția Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia.

Mulți dintre cei care aplaudă acum acest stupefiant document lăcrimează la fotografiile de pe străzile Pragăi anului 1968. Presupun că unii dintre cei care îl iau azi la mișto pe Ceaușescu pentru repetarea gângavă a principiului «neamestecului în treburlii» s-au și înscris în PCR după celebrul discurs din balconul CC, când cel mai iubit fiu a vorbit exact despre neamestecul în treburlii Cehoslovaciei. Iar discursul ăla i-a adus lui Ceaușescu în PCR, de bună voie, ba chiar cu entuziasm, inclusiv anticomuniști care făcuseră pușcărie politică. Paul Goma e doar un exemplu.

Acum, un purtător de cuvânt al Departamentului american de Stat girează un comunicat care solicită Parlamentului României să respingă niște propuneri legislative. Așa ceva pur și simplu nu poate fi calificat în vreun fel. E cel mult o testare a anduranței la umilință, cu atât mai mult cu cât comunicatul a apărut fix în ziua în care s-a promulgat achiziția de către România a foarte scumpelor rachete Patriot. În contextul și în termenii ăștia, mesajul din comunicat este un atentat la exercitarea suveranității unui stat democratic aliat. E prea mult. Teoretic, e chiar imposibil. Practic, la această obrăznicie se impune reacționat cu demnitatea reclamată de statutul unei țări aparent fără termenul de valabilitate expirat. Sau nu, dacă nu mai e acesta cazul. Repet, aș fi foarte curios să aflu dacă există vreun precedent la chestia asta în relațiile internaționale. Chestia neavând nimic de a face cu diplomația. Iar dincolo de parametrii diplomației se află un teritoriu de preferat nevizitabil.”

Să nu uiți, Darie, să nu uiți…

Citiți și:

Campania de arestări, o strategie americană pentru a distruge centrele de putere autohtone în favoarea intereselor străine

Cine și în ce scop a folosit alibiul luptei anticorupție, împinsă până la formele de abuz cele mai grosolane, amintind izbitor de justiția stalinistă?

Mesaj pentru români: «Găsiți o mână de patrioți și se va întoarce țara! Nu vă fie frică!»


 

yogaesoteric
16 iulie 2018