«Perle» noi de-ale elevilor…

– Tatăl era avocat, mama era moldoveancă…

– Ţăranii lui Creangă vorbesc o limbă fără greşeli de ortografie.

– Văzând-o singură pe drum pe Vitoria, ţăranul a avut impresia că este nemăritată şi s-a comportat în consecinţă…

– Cea de-a doua fază a creaţiei lui Eminescu s-a deosebit de prima şi a urmat după aceasta…

– După moartea părinţilor săi, Creangă şi-a trăit viaţa în continuare până în ultimii ani ai vieţii lui.

– Personajele din „Neamul Şoimăreştilor” sunt reprezentative pentru secolul XVII pentru că au trăit epoca aceea.

– Romanul „Răscoala” culminează la sfârşit cu un deznodământ tragic.

– Din cauza condiţiilor grele, Eminescu a murit de foame toată viaţa.

– În poezia lui Topârceanu gâzele, gândacii şi insectele, cum e coţofana, stau de vorbă: „Ce ne facem fetelor?”.

– Poetul cântă satul de care nu te mai poţi despărţi odată ce l-ai părăsit.

– Cruciadele sunt nişte războaie organizate de papalitatea nobilimii din orientul de apus pentru cuceriri de teritorii.

– Coşbuc cânta fetele care vin la râu cu fusta ridicată până la brâu…

– Paşa Hassan este rugat de Mihai să lupte ei amândoi, dar el fuge mişeleşte şi se luptă prin intermediul oştilor.

– Viaţa albinelor e primejduită mereu de insecte ca: ţânţarul, viespea, şoarecele şi urşii care se urcă în fagi unde sunt albinele strânse în colonii şi depun miere.

– Mie îmi plac poveştile -scrie un elev de 10 ani – fiindcă au în ele un melancolism care mă face să dorm.

– Îmi plac poveştile -scrie colega lui de bancă – fiindcă sunt cu zâne care câteodată visez că sunt chiar eu.

– Romantismul apare într-o epocă de frământări cataclizmice în care omul, cel mai nobil animal, este ridicat în slăvi.

– Caragiale caracterizează personajele sunt chiar prin contrastul acestora de a părea ceea ce în realitate nu eşti, totodata chiar prin vorbele personajelor, autocaracterizarea sau prin limbajul defectuos al personajelor şi prin vorbele altora despre aceştia.

– În secolul al XV-lea limba vorbită de popor era considerată vulgară şi n-o vorbea nimeni.

– În „Pastel” vedem o bătrână care aleargă agale prin liniştea nopţii cu tăciuni aprinşi în mână.

– Ca orice poezie simbolistă, această poezie a lui Bacovia ca lungime este scurtă.

– Aşa cum arată Ion Creangă, in familiile de ţărani bărbaţii erau numai nişte termeni ajutători asupriţi de femei.

– Mircea cel Bătrân stă la un discurs cu Baiazid. Acesta îl primeşte cu obrăznicie şi-l face în tot felul ca pe o albie de porci.

– Poema „Mioriţa” circulă pe bază orală, adică nu a fost scrisă din motive tehnice.

– În codru, acolo unde românul şi-a aflat totdeauna un sprijin, îşi va găsi şi tânăra fată fragii şi căpşunile ei.

– Fata de ţăran descrisă de George Coşbuc este o realitate palpabilă.

– Ciobanul „Mioriţei” a spus că la cap să-i puie diferite fluiere.

– Eminescu arată că fonfii, flecarii şi guşaţii se adunau în sfatul ţării să-şi satisfacă nevoile.

– …Sinteza este o comparaţie. La teză nu scriem că la Eminescu găsim… la Labiş găsim nu ştiu ce. Sau ca la Eminescu găsim vara si la ăla altceva. Nu aşa se face o sinteză. Principalul e să nu fie greşeli de ortografie.

– Pastelul nu este în fond decât sufletul poetului îmbălsămat în natură.

– Cei care comit greşeli sunt penibili de pedeapsă.

– Primăvara e cald şi păsărelele se întorc din ţările călătoare.

– Datorită geniului său, Ion Creangă a ajuns să fie tradus în toate colţurile ţării şi chiar peste hotare.

– Spre deosebire de tragedie, într-o comedie deznodământul se termină de obicei vesel.

– Căci, în definitiv, ce reprezintă un milion ? Ia, şapte-opt sute de mii, colo!

– Atunci când un Aprod Purice îi dă calul său, acesta se face movilă pentru ca mai târziu să ajungă boier.

– Bătrânul Dan trăieşte într-o peşteră care-i dă un aspect grotesc.

– Tipătescu se purta cu nevasta lui Trahanache aşa ca şi cum ea n-ar avea soţ. Îi trimite scrisori de amor, vorbesc amândoi ca nişte îndrăgostiţi şi aşa mai departe. La începutul piesei, Caţavencu este adresiv pentru a admira scrisoarea, iar în finalul piesei când pierde scrisoarea este servil, lipsit de orice gest umil. Toate personajele din „O scrisoare pierdută” sunt lipsite de incultură. Deseori Caragiale demască moravurile moşierilor de a da nas copiilor lor. Poliţistul Prispanda vorbeşte numai cu perle.

– Ora exactă a plecării trenurilor e de obicei mai devreme sau mai târziu, cum e norocul.

– Acolo, la izvor, Labiş aude detunătura puştii care constituie moartea gingaşei fiare.

– La nunta lui Călin, popa este un bondar leneş şi gras care nu-i mai tace gura cântând cântece lăutăreşti.

– Trebuie să facem o temeinică analiză, nu numai analitică, dar şi sintetică. Cristofel Columb a plecat în America unde s-a însurat cu o băştinaşă.

– Estuarul este o pâlnie care se bagă pe gura unui râu ca să se lărgească.

yogaesoteric