Piramida holografică şi Calea Cerului din Ceahlău – minuni ale naturii sau urme ale civilizaţiei dacice?

de Bianca Vlad

În fiecare an, la începutul lunii august, două fenomene optice spectaculoase, rare în lume şi unice în România, umplu de frumuseţe, magie şi sacralitate fiinţele celor aflaţi la răsăritul soarelui pe vârful Toaca din masivul Ceahlău.

Una dintre uluitoarele surprize oferite de natură este o umbră tridimensională gigantică, o veritabilă şi magnifică hologramă proiectată peste Valea Bistricioarei. De-a lungul timpului, observatorii fenomenului i-au dat numele de Umbra piramidei, Umbra spaţială sau Piramida holografică. Ei au constatat că forma de piramidă devine perfectă în fiecare an în ziua de 6 august, la 49 de zile după solstiţiul de vară.
 

 
Umbra piramidală perfectă ia naştere în acea zi ca urmare a compunerii umbrelor formaţiunilor de relief ale zonei. Vârful Toaca, sub razele soarelui venite de la est, are o umbră în formă de triunghi isoscel, ca în oricare altă dimineaţă din an. Stâncile Piatra Ciobanului, Piatra Vulcanului şi Panghia, plasate mai jos, mai mici decât vârful Toaca, au alte umbre, prelungi.
Fenomenul durează peste 80 de minute; piramida holografică se aplatizează şi în final dispare pe măsură ce soarele urcă pe cer.
 

Observatorii magicului fenomen au constatat că, pentru ca acesta să se producă, este necesar să fie îndeplinite anumite condiţii:

– soarele să răsară dintr-o anumită poziţie pentru ca umbrele menţionate să se suprapună perfect;
– partea de est a cerului, de unde răsare soarele, să fie senină, fără nori care să obtureze razele de lumină, astfel încât să se poată forma umbrele;
– să existe un „ecran de proiecţie”: spaţiul în care se formează imaginea tridimensională trebuie să fie încărcat cu aerosoli (particule solide foarte fine) şi cu apă în suspensie (ceaţă, nori) cu o densitate care să permită totuşi trecerea luminii.

Holograma este cu totul specială când se produce şi fluorescenţa oxigenului (adică atunci când emite lumină sub acţiunea razelor ultraviolete), astfel încât imaginea compusă este albăstruie şi feţele piramidei au nuanţe diferite.

Fenomenul a fost fotografiat sau filmat şi în zilele ce preced sau urmează datei de 6 august. S-a observat o mişcare a umbrelor, care, în funcţie de deplasarea punctului de răsărit, se unesc şi apoi se despart.

Uneori, chiar şi în alte zile ale anului are loc refracţia razelor solare în jurul formelor ce se află pe vârful Toaca – astfel apare şi imaginea persoanei care priveşte fenomenul, învăluită într-o aură multicoloră, ca un curcubeu sferic.

Chiar dacă fenomenul în sine este explicat de legile opticii, există şi aspecte conexe nelămurite încă. Vârful Toaca, prin forma, amplasarea şi dimesiunile sale reprezintă el însuşi un mister. Are aspectul unei piramide cu baza pătrată, figură care se formează extrem de rar în mod natural. Aspectul, dimensiunile şi poziţia formelor de relief care fac ca umbrele să se îmbine atât de precis exact la momentul răsăritului, tocmai în ziua în care dacii sărbătoreau Soarele, i-au făcut pe cei care au cercetat fenomenul să se întrebe dacă există o legătură între sanctuarul dacic ce ar fi existat pe Ceahlău şi hologramă. A apărut şi întrebarea dacă locuitorii din vechime ai acestor meleaguri au modelat muntele pentru ca fenomenul optic să fie perfect. Condiţiile astronomice, geometrice (vârful Toaca şi stâncile sunt dispuse exact în punctele potrivite), meteorologice (anotimpul în care condiţiile atmosferice sunt potrivite pentru ca fenomenul optic să poată avea loc), studii geologice, precum şi legende care spun că Ceahlăul ar fi fost făcut în urma unei porunci celeste au dat naştere ideii că acest masiv ar putea să nu fie creat de natură.

În aceeaşi perioadă calendaristică se mai produce un fenomen optic, mai misterios şi mai înalţător. Ca urmare a jocului luminilor şi umbrelor din primele minute ale răsăritului soarelui, umbra vârfului Toaca se proiectează pe cer sub forma unei coloane de lumină ce parcă ţâşneşte din munte şi se pierde în infinitul cerului. În acel scurt timp pare că între cer şi pământ se deschide un drum sfânt, de lumină, o Cale Celestă. Unii cercetători ai fenomenului explică apariţia acestei „căi” prin faptul că prin vârful Toaca ar trece una dintre axele energetice ale planetei Pământ.

Aceste fenomene misterioase, nişte sui generis hierofanii, reprezintă unul dintre motivele pentru care Ceahlăul a fost considerat de daci un loc sacru, ca un templu, ca o poartă de comunicare cu divinul. El a rămas până în zilele noastre munte sfânt şi loc de pelerinaj, fiind singurul munte din România care are hram. Este sărbătorit la 6 august, atunci când dacii celebrau Soarele, lumina, divinul, şi atunci când în calendarul creştin este Sărbătoarea Schimbării la faţă.

Muntele sfânt este fascinant şi pentru românii de azi. Potrivit presei locale, în august 2014 peste două mii de turişti au urcat pe Ceahlău pentru a privi încântaţi misterioasele fenomene.

Conform unei legende populare, între cei care se întâlnesc pe muntele Ceahlău se stabilesc legături subtile pentru totdeauna. O altă legendă spune că ciobanii din vechime nu urcau mai sus de o anumită altitudine, pentru a nu deranja sfinţii care ar fi trăit pe vârful muntelui.

Citiţi şi:
Complexul megalitic de la Stonehenge
Misterul piramidei Kukulcan
Despre originea traco-getă a mitului hiperboreenilor

yogasoteric
30 iunie 2015

Also available in: English