Plecarea lui Soros este, în realitate, un non-eveniment

Sunt mulți (inclusiv subsemnatul) care s-au bucurat la auzul veștii că pecinginea Soros părăsește Uniunea Europeană și, implicit, România. Să-ți dispară o asemenea nenorocire de organizație, care-a reușit să spele creierul generațiilor tinere (dar și pe-al multora din generațiile mai cu carte), să prezinte întotdeauna minciuna ca adevăr și invers, să inducă o asemenea psihoză socială, ei bine, să-ți dispară un asemenea coșmar nu poate fi decât benefic. Însă n-ați înțeles exact situația. Pe mine m-a lămurit cineva extrem de apropiat de fenomen, astfel încât vă pot spune exact în ce constă povestea.

Înainte de a trece mai departe, ar fi cazul să știți că Soros n-a acționat de capul său. Chiar dacă anumite elemente i-au servit strict interesul, în realitate întreaga politică și metodologie a Fundației Soros este desenată în concordanță (coordonare?) cu Departamentul de Stat al SUA. De fapt nu chiar Departamentul de Stat, ci partea de „Deep State” care transcende oricărui ocupant temporar al funcției de președinte. Din acest punct de vedere, fundația respectivă este bine să fie văzută mai degrabă ca o operațiune de spionaj la scară și mai puțin ca o „inițiativă privată” a unuia care vrea să scape de plata taxelor.

Acum să vedem care e realitatea din spatele declarației privind „părăsirea” Uniunii Europene. Persoana cu care am vorbit mi-a spus o altă poveste care sună puțin diferit. De fapt, Fundația Soros părăsise de mai mult timp UE. Din România e ieșită oficial din anul 2017 (data la care ONG-ul lui Soros a fost radiat din registrul specific). De altfel, dacă veți avea curiozitatea să intrați pe domeniile controlate de Soros (fundația.ro sau soros.ro) veți constata că acestea sunt parcate la GoDaddy (un serviciu low cost de domenii și hosting). Cu alte cuvinte, v-ați bucurat puțin cam târziu. Doar că acum, probabil, înțelegeți care-i tărășenia.

Fundația Soros pleacă deoarece și-a îndeplinit misiunea. Bun, dar care era misiunea sa? Aceea de a îmbolnăvi societățile, de a le infecta cu virusul stângist. Din acest punct de vedere, Fundația s-a comportat exact ca un parazit: a început să-și reproducă modelul în societate până a reușit să paralizeze societățile în care a activat. Culmea, nu a reușit în Ungaria, unde Orban – școlit și el inițial de Fundația Soros – s-a dovedit mult mai tare decât strategiile psihologice importate din panoplia armelor utilizate de Departamentul de Stat.

Dar, totuși, cum a acționat? Printr-o strategie extrem de optimizată. Inițial s-au dat burse anemice care – la nivelul de trai din România – păreau adevărate binefaceri pentru cei care le prindeau. Într-o țară care până în 1989 fusese închisă, să primești bursă la Paris, Londra sau în SUA părea un vis extrem de generos. Și, culmea, în schimbul bursei ți se cerea de cele mai multe ori să-ți vezi de treabă, dar, la final, să faci un studiu în linia „societății deschise”.

Așa au fost recrutați primii vectori virali. Aceștia au fost învățați (prin exemple) să „construiască” ceea ce se numește fals „societatea civilă”, adică o încrengătură de ONG-uri extrem de vocale, sponsorizate din diverse surse. Tot Fundația Soros i-a redirectat pe proaspeții „antreprenori civili” la accesarea fondurilor din surse diverse. Cei care cred că fundația respectivă plătea „consumația” se înșală amarnic. În fapt, există o adevărată păduchelniță de finanțatori care pot fi găsiți în spatele denumirii generice „Ambasadele”. De-acolo și, treptat, pe măsură ce Uniunea Europeană înainta cu proiectul de subjugare, din fondurile europene.

O cantitate imensă de fonduri europene sunt accesate la modul agil de ong-uri care au „temele” gata făcute. Știu să aplice, știu întreaga birocrație și încasează sume imense doar din mâncătoria de r***t. Proiectele făcute de aceste organizații sunt efectiv inutile, dar sunt bonusate regește. Există vreo binefacere a fondurilor cheltuite pe proiectele implementate de Barna sau de Ghinea? Asta, în ciuda faptului că cei doi sunt un fel de aristocrați ai înhățării de fonduri.

Iată așadar că, după ce a „suportat” prin sume minore așa-zisa dezvoltare a societății civile (sau, mai bine spus, „în civil”), Fundația Soros s-a retras. Nu mai era necesară deoarece o întreagă generație de idioți utili fusese spălată pe creier. Ce sens are să mai bagi inutil bani, în condițiile în care ai crescut o masă imensă de viermi care acum se descurcă pe cont propriu, devorând cadavrul care le-a fost alocat?

Așadar, misiunea Fundației Soros e terminată de mult, iar intrarea în celelalte țări se va face cu aceeași schemă descrisă. Prezența sa în Uniunea Europeană nu mai are sens, deoarece viermii deja se auto-întrețin din fondurile care le sunt puse la dispoziție de „Ambasade” și de Uniunea Europeană prin intermediul „programelor cu dedicație”.

Ceea ce înseamnă că plecarea Soros este, în realitate, un non-eveniment. O chestie aruncată fix pentru a-i entuziasma pe unii care, de-acum înainte, nu vor mai avea motive să dea vina pe Soros deoarece, nu-i așa?, fundația sa nu mai activează pe-aici. În schimb, dacă te uiți, peste tot vezi viermi de-ai săi implementați la nivele de control.

Sandra Pralong e nemișcată de la Cotroceni, Renate Weber e Avocat al Poporului, iar târla de educați ai uSR(I)-ului e pe poziție de forță în Parlament. Poate veți spune că sunt în opoziție și că nu au nicio putere. Veți vedea o chestie ciudată care, probabil, se va repeta: vor fi cooptați la putere de fiecare dată când va fi nevoie de-un idiot care să strâmbe iremediabil ceva. Ați văzut ce-au făcut din PNRR!

De reținut este faptul că s-a trecut la un alt nivel: societatea nu mai e condusă centralizat prin intermediul Fundației Soros, ci prin păduchelnița de ONG-uri care fac presiune. Acestea sunt numai bune de implementat orice imbecilitate promovată la nivel global. Iar dresarea lor se face prin intermediul finanțărilor.

Oamenii de gumă care sunt implicați sunt suficient de flexibili pentru a nu avea absolut nicio problemă din a susține azi ceva, iar mâine altceva, chiar dacă de sens contrar. N-au absolut nicio apăsare deoarece rolul lor e acela de idioți utili. Rol pentru care au fost dresați și pe care acum îl joacă impecabil.

În istorie s-au cunoscut fenomene denumite generic ale „generațiilor pierdute”. Ceea ce a reușit Soros nu este doar nenorocirea unei generații, ci instaurarea unui mecanism tenebros prin intermediul căruia sunt distruse sistematic generațiile următoare. Totul printr-o schemă pe cât de simplistă și imbecilă, pe atât de eficientă. Deci nu vă bucurați că a plecat Fundația Soros, ci întristați-vă din cauza pecinginii, a epidemiei de râie pe care a lăsat-o în urma sa și de care ne-am umplut toți!

P.S. Pentru cei mai tineri care nu știu despre ce e vorba, imaginile din articol prezintă o scurtă istorie ilustrată a lui Soros în România. În decembrie 1989 e primul străin care pășește pe teritoriul României unde se întâlnește cu Silviu Brucan (Saul Bruckner, fost șef la Scânteia și fost Ambasador al RSR în SUA).

Acesta este primul „însărcinat” oficial al lui Soros în România. Brucan inițiază Grupul pentru Dialog Social în care se văd limpede foștii „susținuți” (eu le-aș spune agenți) ai lui Gogu Rădulescu: Gabriel Liiceanu și Andrei P(l)reșu. Ultimul va ajunge și „conducătorul pe viață” al Fundației Soros România. Acum, dacă retragerea anunțată va implica tăierea fondurilor lui Pleșu, tot ar fi o chestie bună. Dar nu cred că se va petrece asta.

Autor: Dan Diaconu

Citiți și:
Pregătirea pentru o Europă post-Soros
Cine au fost șefii Soros România. Oameni din PSD și ALDE în fundația celebrului miliardar

yogaesoteric
14 noiembrie 2023