Politica identitară – ideologie distructivă de stânga menită eșecului
Politica identitară este o variantă a luptei politice bazate pe crearea de identități rasiale, religioase, sociale, etnice sau culturale cu scopul de a câștiga și valorifica puterea politică. Aceasta are drept obiectiv crearea de noi ierarhii de incluziune, nicidecum promovarea sinceră a eliberării economice și sociale a grupurilor vizate.
Tema de bază a „corectitudinii politice” moderne este victimizarea ca virtute. Odată ce societatea este modelată tot mai mult de senzaționalismul media și de lupta pentru avantajul politic, valoarea umană este percepută proporțional cu nivelul de oprimare. A fi oprimat înseamnă a merita respect și tratament special.
Robert Stacy McCain, autorul cărții Sex Trouble: Essays on Radical Feminism and the War Against Human Nature spune într-unul din articolele sale: „Ceea ce ni se cere să credem, potrivit ideologilor justiției sociale, este că majoritatea populației americane este victimă a opresiunii. Femeile suferă sub jugul zdrobitor al patriarhatului, homosexualii sunt victimizați de homofobie și, bineînțeles, toți cei al căror ten este mai închis decât culoarea roz sunt asupriți de rasismul sistemic. Acești vectori multipli ai opresiunii sunt conectați într-o rețea de «intersecționalitate», astfel încât Statele Unite ale Americii este o mașină gigantică ce produce victimizare la scară de masă. Oprimarea este industria noastră numărul 1. Apple face iPhone-uri, Toyota face SUV-uri, iar America crează victime.”
Victor Davis Hanson menționează conceptul de „cultură majoritară de doleanțe”, conform căruia majoritatea populației unei țări este îmboldită să exprime doleanțe și plângeri împotriva unor segmente ale aceleași populații. Cei aparținând unor grupuri minoritare alcătuite pe baza unui factor comun ce pot servi unor interese politice, precum oamenii de culoare, asiaticii, femeile, homosexualii etc, sunt încurajați să considere că acel factor comun ce definește minoritatea în care sunt categorisiți este de fapt o caracteristică definitorie esențială a caracterului economic și social al membrilor acelei minorități, și nu o caracteristică incidentală, stabilită artificial din interese politice.
Puțini oameni știu faptul că denumirea completă a comunității LGBTQ este de fapt „LGBTQQIP2SAA”, inițialele în limba Engleză pentru „lesbian, gay, bisexual, transgender, questioning, queer, intersex, pansexual, two-spirit (2S), androgynous and asexual”. Această comunitate este folosită cu generozitate în scopuri de politică identitară, considerând că încorporează 11 minorități diferite.
Politica identității promovată la cel mai înalt nivel
Barak Obama este primul președinte modern american care a folosit o expresie rasistă pentru care nu a fost admonestat: „persoană albă tipică” („typical white person” – sursa: interviul dat de Barack Obama unui post sportiv de radio din Philadelphia pe 20 martie 2008). Un alt exemplu este modul cum Barack Obama a făcut referire la Trevon Martin chiar în timpul celebrului proces al polițistului care l-a împușcat pe tânărul de culoare: „Dacă aș fi avut un fiu, ar fi arătat ca Trevon Martin”. Acest limbaj folosit chiar la cel mai înalt nivel politic are menirea de a crea sentimentul de normalitate în formarea unei identități exprimate prin afiliere tribală, identitară.
Modul în care, pornind de la Barack Obama, mișcarea de stânga a afectat discursul identitar și rasial lasă amprente crunte în evoluția societății americane. De-a lungul istoriei sale, SUA a promovat principiile anti-rasiale și anti-identitare ce au stat la baza Constituției și a celorlalte documente fondatoare ale societății americane. În ciuda imperfecțiunilor sistemului, a existat un permanent efort de corectare și aducere a societății cât mai aproape de linia principiilor fondatoare. Politica identitară actuală a reușit însă să popularizeze ideea că această evoluție ascendentă este imposibilă. Și că societatea americană este inexorabil rasistă și oprimantă la adresa diverselor minorități; că societatea este prizoniera trecutului; și că orice persoană este necesar să se identifice pe baza apartenenței la una sau mai multe minorități cu obligația de a-și exprima doleanțe compensatorii și de a solicita drepturi specifice.
Politica identității în armată
Mulți au crezut că politica identitară nu își are locul în domeniul militar însă au constatat recent că s-au înșelat. Realitatea arată că ideologia politică și-a făcut apariția până și în unul din locurile ce părea de neatins: forțele armate.
„Politica identității” în armată devine o forță de diviziune, de polarizare în societatea americană. Politica identității – ideologia conform căreia valoarea și meritul unui individ sunt determinate de sexul, orientarea sexuală, rasa, religia, etnia sau alți factori intrinseci – este un cancer politic alimentat prin diviziune și discordie. Când intervine în armată, devine și mai distructiv. Politica identitară ar muta armata în direcția greșită, anulând decenii, chiar secole, de efort pentru a promova o cultură centrată pe echipă. Când oamenii sunt promovați nu pe baza meritelor lor, ci pe baza numărului de privilegii și drepturi alocate grupului de identitate de care aparțin, conceptul indispensabil de muncă în echipă are de suferit. Capacitatea de a-și lăsa deoparte propriile nevoi de dragul de a sluji „binele mai mare” este subminată atunci când interesul de grup (construit pe precept militar) este înlocuit în mod artificial de un interes de grup identitar.
O serie de membri ai congresului american, precum Jim Banks din Indiana și Doug Lamborn din Colorado au adresat scrisori către amiralul Michael Gilday, șeful marinei militare americane. În scrisorile trimise, congresmanii americani și-au exprimat nemulțumirea pentru includerea în lista de lectură obligatorie pentru ofițerii marinei militare a unor cărți ce promovează teoria critică rasială sau alte elemente caracteristice politicii identitare precum How to Be an Antiracist scrisă de X. Kendi, The New Jim Crow de Michelle Alexander și Sexual Minorities and Politics de Jason Pierceson. Răspunsul oferit de către șeful Comandamentului Marinei Militare Americane exprimă, în viziunea congresmenilor îngrijorați, o lipsă de seriozitate asupra subiectului și o încurajare a renunțării la neutralitatea politică ce a caracterizat marina militară chiar de la înființarea ei.
Dr. Rachel Levine (bărbat până la vârstă de 53 de ani, apoi transgender) a fost numită de președintele Joe Biden amiral cu patru stele, cel mai înalt grad din cadrul Corpului Militar. Unul din aspectele controversate ale dr. Levine este faptul că a susținut public dreptul persoanelor sub vârsta consimțământului sexual să primească tratament de blocaj hormonal pentru schimbare de sex și operații ale organelor genitale ce cauzează daune ireversibile. Ocuparea de poziții cheie în structurile și organizațiile direct sau indirect legate de armată pe baza unor principii lipsite de legătură cu abilitățile profesionale și experiența necesară nu poate genera decât un impact nefast la nivele multiple, cu consecințe foarte dăunătoare în zone critice de siguranță națională.
Cancel culture – anularea persoanei ca armă ideologică
Stânga modernă a intensificat enorm propaganda de promovare a politicii identitare. Discursul propagandistic a trecut de la rasism la rasism sistemic, de la agresiuni la micro-agresiuni, de la spațiu simplu la spațiu de siguranță. Cu alte cuvinte, ca minoritate opresată nu poți percepe cu ochiul liber pericolul, deși el există. Este necesar să crezi în mișcarea de stânga și Partidul Democrat, căci ei știu mai bine și sunt singurii care luptă pentru drepturile și avantajele tale compensatorii.
Odată ce spațiul public a acceptat, cu ajutorul mass-media coruptă și controlată, conceptele vagi caracteristice ideologiei politicii identitare, eforturile de distrugere profesională a oponenților ideologiei s-au intensificat și au înregistrat succese enorme. Cancel culture a fost comparată de Rowan Atkinson, actorul de comedie ce-l interpretează pe celebrul Mr. Bean, cu „o gloată medievală pornită să ardă de viu pe cineva”. Nimeni nu este imun la acțiunile de anulare profesională și distrugere de caracter.
Asta au simțit pe propria piele J.K. Rowling, autoarea celebrei serii de romane Harry Potter, ce și-a exprimat public temerea că forțarea transgenderismului va afecta dramatic drepturile femeilor, Mike Lindell, om de afaceri de succes, inventatorul celebrei perne My Pillow (anulat profesional pentru chestionarea rezultatului alegerilor prezidențiale din 2020) sau actrița Gina Carrano din seria Star Wars Mandalorian (concediată brusc de studiourile Disney pentru portretizarea atacurilor Partidului Democrat la adresa republicanilor ca fiind asemănătoare cu atacurile partidului nazist la adresa evreilor înainte de cel de-al Doilea Război Mondial).
Nimeni nu este în siguranță față de pericolul anulării profesionale. Noam Chomski însuși a fost anulat profesional după ce și-a exprimat îngrijorarea față de fenomenul de anulare profesională („cancel culture”). Chomski a declarat: „Dacă crezi în libertatea de exprimare, crezi în libertatea de exprimare pentru punctele de vedere care nu-ți plac. Goebbels era în favoarea libertății de exprimare pentru opiniile care îi plăceau. La fel a fost și Stalin. Dacă sunteți cu adevărat în favoarea libertății de exprimare, atunci sunteți în favoarea libertății de exprimare tocmai pentru opiniile pe care le disprețuiți. Altfel, nu sunteți în favoarea libertății de exprimare.” Pentru promovarea acestei idei Chomski a fost acuzat public că a negat genocidul din Cambodgia și că i-a apărat pe Pol Pot și guvernul Khmerilor Roșii.
Unul dintre aspectele importante ale politicii identitare de care stânga modernă pare preocupată în mod intens este crearea de idoli. Atât timp cât amplasezi un idol pe un piedestal, oamenii vor privi în sus în loc să-și concentreze atenția în jurul lor. Protejarea noilor idoli ce servesc scopurilor ideologice devine prioritară, astfel încât cine îndrăznește să afirme că poate George Floyd a murit din cauza unei supradoze de fentanil este portretizat ca fiind mai rău decât Hitler însuși. Președintele Biden a declarant în conferința de presă susținută chiar în ziua de aniversare a nașterii lui Martin Luther King Jr. – o personalitate marcantă a mișcării anti-rasiale din Statele Unite: „Chiar și asasinarea lui Dr. King nu a avut impactul asupra întregii lumi pe care l-a avut moartea lui George Floyd”. De asemenea, orice bărbat care îndrăznește să evidențieze ipocrizia Alexandrei Ocazio-Cortez (surprinsă că a încălcat propriile îndemnuri către populație de a evita călătoriile și de a purta mască în public), este acuzat de frustrări ideologice generate de neputința de a avea o relație sexuală cu tânăra membră a Congresului Statelor Unite.
Menținerea narațiunii dubioase despre politica identitară ca reflexie a marxismului cultural, despre victimizare și opresiune sistemică, se desfășoară cu sprijinul corporațiilor de tehnologie ce domină spațiul rețelelor de comunicare virtuală. Istoric vorbind, americanii și-au obținut informațiile din câteva surse oficiale, canale clasice. Platformele de comunicare virtuală au generat însă un fenomen nou, în care anumite idei sunt amplificate la un nivel de rezonanță asurzitoare, contribuind la intensificarea propagandei și exercitarea eficientă a cenzurii. Platforme ca Facebook, Twitter, YouTube și Google permit celor atrași de ideologia de stânga și de politica identitară să filtreze informațiile și să creeze o cameră de rezonanță a propriilor idei de stânga, prezentate public ca etice și morale.
Platformele de comunicare virtuală încurajează dezvoltarea unui sentiment de apartenență la o cauză nobilă, recunoscută și sprijinită oficial, ce conduce la un sentiment de superioritate morală. Mecanismele de „shadow banning” (interdicție din umbră) prin care se limitează în mod artificial nivelul de expunere a mesajelor incompatibile cu agenda politică, împreună cu procedeele de cenzură, crează o amplificare a propagandei și oferă celor atrași de ideologia de stânga o modalitate ușoară de a se identifica și eticheta ca victimă (aparținând unuia din multitudinea de grupuri minoritare definite prin strategia de politică identitară). Din această perspectivă nu mai este de mirare faptul că Glen Reynolds, distins profesor la Facultatea de Drept din Tennessee, a comparat social media cu un virus ce produce nebunie.
Soluții – cum luptăm împotriva politicii identitare
Politica identitară are câteva slăbiciuni structurale ce este necesar să fie puse în evidență. Spre exemplu, anumite minorități precum tinerele femei conservatoare sau oamenii de culoare cu orientare politică de stânga, reprezintă categorii problematice pentru ideologia de stânga datorită naturii lor de incorectitudine politică („politically incorrect”) conform nomenclaturii stângii moderne.
Politica identitară este o mișcare ideologică fundamental intolerantă în ciuda denumirii, ce subjugă caracteristici naturale scopurilor politice. Din acest motiv mișcarea feministă, spre exemplu, nu se bazează pe criterii biologice, cum ar părea normal, ci pe elemente identitare ideologice de stânga. Persoanele de culoare cu afinități pentru conservatorism sunt ostracizate nu datorită vreunui pedigree rasial compromițător, ci datorită susținerii unei orientări politice considerate neortodoxă și indezirabilă.
Ideologia de stânga urmărește să îndepărteze tot mai mult americanul de rând de principiile de bază formulate în documentele fondatoare ale națiunii americane, de conceptul de drepturi naturale ale cetățenilor ce nu vin de la guvern, ci de la o autoritate superioară, aflată deasupra oricărei structuri de conducere creată de om.
Provocarea pentru populație, pentru a supraviețui acestui baraj distructiv de propagandă toxică de politică identitară, este readucerea aminte a faptului că toți oamenii au fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
Oamenii ar fi necesar să închidă televizoarele și să petreacă mai puțin timp pe canalele de comunicare virtuală și mai mult timp în viață reală, în compania prietenilor și cunoștințelor, a vecinilor și colegilor de serviciu. Vor avea astfel șansa de a identifica elementele comune, dragostea pentru semeni, reconstruirea adevăratului spirit de apartenență la grup pe principii sănătoase, benefice, constructive, și eliminarea ideii de minoritate oprimată aflată permanent în căutare de compensații.
Pentru a combate ideologia identității politice, oamenii este necesar să se rededice idealurilor naționale originale bazate pe o apreciere a istoriei proprii, cu bune și rele, fără a exacerba elementele disonante pentru scopuri politice. Oamenii este necesar să îmbrățișeze idealurile istorice și culturale bazate pe libertatea personală, pluralismul religios și să fie alergici la concentrarea puterii în mâinile unei autorități centrale.
Simbolurile naționale este necesar să își facă din nou loc în conștiința colectivă, precum imnul național, steagul național sau jurământul de loialitate față de steag, națiune și libertăți individuale pentru toți („the pledge of allegiance” – jurământul de credință). Este necesar să fie recăpătată strălucirea înflăcărată din ochii celui ce povestește cu mândrie istoria națională. Soluția la cancerul constituit de politica identitară poate fi regăsită în cuvintele marelui om de stat Abraham Lincoln adresate în primul său discurs inaugural: „Nu suntem dușmani, ci prieteni. Nu este cazul să fim dușmani. Poate că pasiunea s-a diminuat, însă ea nu este indicat să rupă legăturile noastre de afecțiune. Acordurile mistice ale memoriei, care se întind de la fiecare câmp de luptă și mormânt al fiecărui patriot până la fiecare inimă vie și piatră de vatră de pe acest ținut întins, vor întări corul națiunii, când vom fi din nou atinși, cu siguranță, de către îngerii cei buni ai naturii noastre umane.” (17 ianuarie 2022, Carolina de Sud, SUA)
Citiți și:
„Marea criză prin care trecem e înainte de toate una identitară”
Canalele media declanșează o criză, apoi susțin că nu există. Metoda woke „momește și schimbă”
yogaesoteric
20 mai 2022