Politica neocolonialistă a Occidentului – un factor care a produs Statul Islamic

Voxpublica


: Atentatele de la Paris – cum au fost posibile?

Mai întâi, ca să nu existe nici un dubiu: nimic nu poate justifica atentatele teroriste din 13 noiembrie de la Paris. Însă putem încerca să le înțelegem. Pentru asta trebuie să trecem dincolo de revolta morală față de aceste atrocități și să vedem ce le-a făcut posibile.

Autorii lor direcți au fost cu toții, cel mai probabil, născuți, crescuți și radicalizați în Franța și Belgia. Radicalizarea lor nu trebuie să surprindă, date fiind moștenirea colonială încărcată din Franța și, în special, islamofobia și excluziunea socială a musulmanilor din ambele țări. Bunăoară, când șomajul în rândurile musulmanilor din suburbiile pariziene e de peste 50%, iar în Molenbeek (districtul din Bruxelles care a dat un număr disproporționat de mare de teroriști) e de peste 25%, ar trebui să ne suprindă că radicalizarea nu e și mai extinsă decât e (situația nu e mai luminoasă în alte țări europene: 70% dintre musulmanii de origine sud-asiatică din Marea Britanie trăiesc în sărăcie). Repet: asta nu le justifică faptele, le explică; doar parțial însă, fiindcă n-au acționat de capul lor. În spatele atacurilor se află Daesh (numită în Vest ISIS).

De aceea trebuie să ne întoarcem în Orientul Mijlociu ca să înțelegem cu adevărat cum de au fost posibile și cum pot fi măcar mai puțin probabile pe viitor. De aproape doi ani încoace, presa occidentală portretizează această organizație ca pe o forță cvasi-mitică a Răului, opusul absolut a tot ceea ce înseamnă civilizația occidentală. Care e scopul acestei dihotomii maniheiste clasice? Nu doar să ne reasigure că civilizația occidentală e „forța Binelui” în lume dar și să eludeze modurile prin care această „civilizație occidentală” a contribuit decisiv la apariția și ascensiunea fulminantă a Daesh.

Apariţia Daesh: auto-proclamată Statul Islamic din Irak și Levant în 2013 și, mai simplu, Statul Islamic în 2014, se trage din Statul Islamic din Irak, format în 2006 prin unirea a patru organizații jihadiste sunite, ca reacție la ocupația americană și guvernul șiit nefavorabil populației sunite. De altfel, acum câteva luni a reieșit că Daesh e controlată de foști ofițeri și spioni din regimul lui Saddam Hussein. E vorba deci de fostele elite militare care încearcă să-și recupereze poziția dominantă pierdută în război. Recruții sunt, predominant, tineri suniți săraci și șomeri, care se agață de banii primiți în mână la înrolarea în Daesh – circa 2.000 de dolari de căciulă. Pe scurt, Daesh este refugiul învinșilor societății irakiene post-Saddam.

Ascensiunea Daesh: Multe organizații pe lumea asta au ideologii extremiste, însă au nevoie de o infrastructură materială colosală ca să le pună în aplicare la scara la care o face Daesh. De unde vin deci banii care le permit să dea prime de instalare atât de generoase și să ocupe în mai puțin de un an un teritoriu mai întins decât Marea Britanie?

Desigur că, pentru început, din băncile irakiene  prăduite și din traficul de artefacte istorice pe piața neagră a colecționarilor (detonarea vestigiilor istorice e mai mult decât un act simbolic – e metoda cea mai sigură de a ascunde urmele jafului).

Însă principala sursă de finanțare rămâne petrolul. Din prima zi după luarea sub control a sondelor de petrol din Irak și Siria, Daesh a adus specialiștii și infrastructura necesare pentru a exploata și vinde petrolul. S-au adaptat foarte rapid la modul capitalist de producție și distribuție, făcând vânzări de circa două milioane de dolari pe zi pe piața neagră, în special către companii din Turcia și Israel (doi aliați de nădejde ai SUA).

Bombele americane asupra teritoriilor ocupate de Daesh în Siria au ocolit în mod sistematic aceste sonde, pe motiv că ar periclita economia unei societăți post-Assad: între august 2014 și octombrie anul ăsta, doar 196 dintre cele 10.600 de atacuri aeriene ale coaliției conduse de SUA au vizat infrastructura petrolieră a Daesh. Mai mult, aceste atacuri nu au făcut decât să alimenteze suportul pentru Daesh în rândurile populației sunite din Siria, după cum admite însuși directorul FBI, James Comey. Acesta e efectul de bumerang al „Războiului împotriva terorii”, de la startul căruia numărul de atentate teroriste a sporit cu 6500%!

Dar nu vorbim doar de rolul indirect jucat de Occident în ascensiunea Daesh. Acum știm – în urma unui document al US Defense Intelligency Agency desecretizat în mai anul ăsta – că, în perioada 2011-2014, guvernul SUA a dat peste două miliarde de dolari rebelilor anti-Assad, inclusiv Daesh și Frontul Al-Nusra (filiala siriană a Al-Qaida). Asta în ciuda unui raport al Pentagonului din 2012 care a preconizat cu o clarviziune de invidiat că – pe-atunci – Statul Islamic din Irak va dobândi suficientă forță încât să decreteze înființarea unui „califat” în Irak și Siria! Mai mult, agențiile secrete americane au catalogat la acea vreme Statul Islamic drept „o resursă strategică a Statelor Unite”. Poza de grup a lui John McCain din mai 2013 cu liderul Daesh, Abu Bakr al-Baghdadi face într-adevăr cât o mie de cuvinte.

Intervenția Occidentului în Irak a dus la apariția Daesh. Imixtiunile Occidentului din Siria (ca să nu mai vorbim de cele ale unor aliați fideli ca Turcia sau, și mai rău, Arabia Saudită, acest mecena al terorismului islamist) i-au facilitat expansiunea. Și una, și celelalte s-au făcut în numele „libertății”, al „democrației” și al „drepturilor omului”. În realitate, s-au făcut din rațiuni economice și geopolitice foarte clare. Războiul din Irak s-a făcut spre beneficiul industriilor petroliere și militare occidentale – pe scurt, spre beneficiul marelui capital transnațional. Imixtiunea din Siria are o miză mai degrabă geopolitică (cel puțin pe termen scurt și mediu) și ține de strategia SUA de contracarare a principalilor săi rivali în regiune – Iran, Rusia și China (toate trei susținătoare, printre altele, ale regimului Assad).

Nimic nou sub soare: fundamentaliști sprijiniți de Vest în opoziția față de regimuri indezirabile (cândva ele însele sprijinite de Vest) ori puteri rivale, care apoi devin ei înșiși dușmanii Vestului este un tipar recognoscibil din Afganistan până în Libia iar acum Siria. Un tipar care se înscrie, la rândul său, într-o politică neo-colonialistă occidentală care-și are rădăcinile în Acordul Sykes-Picot de după Primul Război Mondial, când Franța și Marea Britanie au trasat granițe artificiale între fostele teritorii ale Imperiului Otoman (inclusiv Irakul și Siria de azi). Așa că cea mai bună metodă de prevenire a terorismului pe termen lung ar fi tocmai abandonarea acestei politici neo-colonialiste, nu perpetuarea ei și mai asiduă. Numai că neo-colonialismul e brațul politic și militar al marilor corporații occidentale în goana lor după resurse naturale, noi piețe de desfacere și forță de muncă ieftină. Așadar, lupta împotriva terorismului ține de lupta împotriva neo-colonialismului care, la rândul său, ține de lupta împotriva corporațiilor transnaționale.

Citiţi şi:

Fără tancuri şi soldaţi, Europa se află deja sub ocupaţie musulmană. Pare incredibil, dar este adevărat!

Conspiraţia tăcerii: Vestului îi este teamă să spună ce se ascunde în spatele crizei refugiaţilor din UE

Serviciile secrete austriece acuză: SUA şi George Soros finanţează fuga imigranţilor spre Europa

yogaesoteric
21 decembrie 2015