Porţi către Shambala, tărâmul tainic al înţelepţilor
de Monica Dascălu
Mesajul esenţial al Shambalei este acela că realizarea spirituală supremă, eliberarea spirituală ultimă, nu este un scop abstract, de neatins, ci poate fi obţinut prin aspiraţie sinceră şi efort spiritual susţinut chiar aici şi acum. Aceasta este învăţătura Shambalei. Shambala este precum un Soare spiritual în jurul căruia gravitează întreaga înţelepciune planetară: toate marile religii, toate marile tradiţii iniţiatice, curentele esoterice divin inspirate, toate şcolile şi căile spirituale autentice sunt inspirate de Shambala. De aceea, Shambala este supranumită Centrul Spiritual al planetei noastre.
Acest centru spiritual nu este totuşi localizat în planul fizic, deci propriu-zis pe Pământ, ci într-o dimensiune subtilă paralelă, mai precis în planul eteric, care coexistă în simultaneitate cu universul fizic. Acest aşa-numit plan eteric este dimensiunea subtilă cea mai apropiată, ca frecvenţă de vibraţie, de planul fizic, şi astfel se explică faptul că fiinţele din Shambala pot acţiona instantaneu, cu o mare putere şi un foarte mare impact, în planul fizic. Planul eteric poate fi considerat ca aflându-se la limita inferioară (ca frecvenţă de vibraţie) a universului astral, şi este acea dimensiune intermediară care face legătura dintre planul fizic şi universul astral.
Comunicarea dintre lumea Shambalei şi lumea fizică a planetei noastre este permanentă şi vie, chiar dacă foarte puţini dintre locuitorii planetei noastre sunt conştienţi de aceasta. Există, desigur, şi perioade mai „întunecate” ale istoriei, şi atunci lumea Shambalei este ocultată, ascunsă, prea puţin cunoscută de oameni. Tradiţional însă se afirmă că, în perioadele de înflorire spirituală a umanităţii, existenţa Shambalei este deplin revelată oamenilor. Aşa va fi în viitorul apropiat.
Ce înseamnă „comunicarea cu lumea Shambalei”? Ea este o comunicare în primul rând subtilă, paranormală, empatică şi telepatică. Se manifestă deseori prin inspiraţie, protecţie paranormală, fenomene de sincronicitate şi, de ce nu, prin fenomene miraculoase. Deci această comunicare este preponderent energetică, nu este neapărat o comunicare de natură fizică. Acest fenomen este uşor de înţeles pentru orice practicant yoga şi exprimă în realitate stabilirea unei stări de rezonanţă sau punere la unison a fiinţei umane cu lumea cea tainică a Shambalei.
Un aspect cu mult mai misterios este legat de călătoriile în Shambala pe care tradiţia planetară le relatează de multe ori cu discreţie, dar cu amprenta indubitabilă a certitudinii şi autenticităţii. Sunt cunoscute multe cazuri de mari înţelepţi care au călătorit în Shambala. Dintre occidentali, Apollonius din Tyana, Paracelsus, Nicholas Roerich, sunt doar câteva nume celebre. Este oare acest lucru posibil?
Cunoaştem, ca yoghini, faptul că omul este înzestrat, pe lângă corpul fizic, cu alte structuri sau corpuri de natură subtilă, adică neaparţinând lumii fizice, ci unor niveluri superioare ca frecvenţă de vibraţie lumii fizice. Cu ajutorul acestor structuri, corpuri, vehicule de natură subtilă (adică de o natură mai rafinată decât nivelul fizic grosier), orice fiinţă umană poate „călători” în orice dimensiune subtilă a manifestării macrocosmice. Astfel, prin punerea în aplicare cu perseverenţă a unor metode yoghine specifice, orice fiinţă umană se poate antrena în acest sens şi poate învăţa să se deplaseze, la voinţă, călătorind în „vehiculele” sale subtile, către alte tărâmuri tainice, mirifice, paradisiace.
Dar în ceea ce priveşte călătoriile în Shambala există relatări ale unor fiinţe care au translatat cu totul, adică, inclusiv cu corpul fizic, în acestă lume subtilă care există în planul eteric. Altfel spus, ele au pornit la drum din planul fizic şi au ajuns la destinaţia călătoriei lor în planul eteric, cu totul, printr-un misterios fenomen de translaţie. Acest gen de călătorii extraordinare, şi incapacitatea oamenilor de a înţelege anumite fenomene fireşti într-un univers multidimensional au dus la ideea că Shambala de fapt se află undeva în lumea fizică, ascunsă fie în munţii Himalaya, fie în ţinuturile deşertice din Asia Centrală, fie în vreo insulă îndepăratată din Nord.
Dar Shambala se află în planul eteric. În plan fizic există doar zone privilegiate, având o anumită încărcătură energetică cu totul specială, care sunt veritabile „trambuline”, tuneluri, ferestre… „porţi” către lumea Shambalei. Acestea sunt anumite locuri de pe Pământ unde rezonanţa cu Shambala este foarte puternică. Acolo totul este posibil pentru cei care aspiră să intre în legătură cu Shamabla şi cu Regele Shambalei: atât comunicarea telepatică, cât şi percepţiile de natură subtilă, iar călătoriile extracorporale în lumea Shambalei se realizează cu foarte mare uşurinţă, dacă desigur sunt îndeplinite câteva condiţii. Puritatea inimii şi aspiraţia se numără printre acestea. Deci, mai ales pentru yoghinii începători (începători în arta de a comunica şi de a călători în Shambala) aceste „porţi” tainice sunt o veritabilă şansă de a accede în realitatea misterioasă a tărâmului Shambalei.
Unde se află „porţile” despre care vorbim? Şi ce sunt ele, căci ele nu sunt porţi fizice? Ele sunt mai degrabă anumite structuri energetice care se află în plan subtil în anumite locuri speciale care au o încărcătură energetică puternică specifică rezonanţei cu Shambala. Aceste structuri energetice se constituie în veritabile „tuneluri” subtile care ne leagă direct cu Shambala, analogic „găurilor de vierme” din fizica modernă.
Locurile care au încărcătură energetică specifică rezonanţei cu Centrul spiritual planetar sunt toate acele locuri de pe Pământ unde există sau unde a existat în trecutul oricât de îndepăratat un centru iniţiatic puternic. Pentru că toate şcolile spirituale autentice, toate focarele de spiritualitate sunt permanent susţinute şi inspirate de Shambala. Astfel, toate locurile sacre ale planetei noastre se încadrează în această definiţie, fie că este vorba de muntele Kailasa din Tibet, de templul lui Apollo din Delfi, de piramidele din Egipt sau de piramidele de la Teotihuacan, din Mexic.
În toate aceste locuri, o fiinţă elevat receptivă poate simţi cu uşurinţă „amprenta” energetică de neconfundat a Shambalei. Dar există diferenţe. Unele focare enegetice pot fi mai puternice decât altele. Unele pot fi în mod evident active (dinamizate intens), în timp ce altele pot fi latente (adormite). Impregnarea specifică fiecărui astfel de loc este strâns corelată cu specificul locului şi al perioadei anume din trecut când acel focar spiritual a fost activ. În ciuda diferenţelor, pentru cel iniţiat este evident filonul comun.
Mulţi dintre căutătorii Shambalei o asociază cu Tibetul şi au adânc înrădăcinată această convingere, că în Tibet (sau altundeva în Himalaya sau în Asia Centrală) au cele mai multe şanse de a găsi „porţi” tainice către Shambala. Pentru toţi yoghinii India, Nepalul şi Tibetul trezesc nostalgii care deseori vin din vieţile anterioare. Şi cu atât mai mult e necesar să ştim şi să înţelegem că Shambala nu aparţine exclusiv unei tradiţii anume. Dacă ne construim o imagine fantasmagorică despre Shambala nu facem decât să ratăm şansa pe care fiecare dintre noi o avem aici şi acum de a trăi la unison cu sublimul tărâm al înţelepţilor, ale cărui porţi sunt acum larg deschise pentru cel pur, curajos şi mai ales dăruit lui Dumnezeu şi semenilor săi.
Există nu una, ci multe „porţi” tainice către lumea Shambalei chiar pe teritoriul ţării noastre, pentru că şi aici au existat în diferite perioade din trecut comunităţi şi focare spirituale. Şi ţara noastră are propriul ei tezaur de locuri sacre. Oricât de departe pe firul timpului ar fi existat aici acea magnifică tradiţie spirituală dacică care ne înfierbântă multora dintre noi imaginaţia, forţa ei mai răzbate şi acum în locuri sacre precum Sarmisegetuza, Sfinxul din Bucegi, Vârful Omu… şi de aceea putem spune fără nici cea mai mică umbră de îndoială că în toate aceste locuri, şi nu numai, există „porţi” tainice către Shambala.
În România, în ultimii ani, s-au făcut foarte multe revelaţii spirituale excepţionale. Există în această ţară acum un număr foarte mare de yoghini care au primit iniţieri în foarte multe metode spirituale cu totul revoluţionare pentru societatea occidentală. Cu atât mai mult ne dăm seama că, dacă este să căutăm un loc sau o zonă de pe planetă unde avem cele mai mari şanse de a parcurge drumul mistic către Shambala, România este un loc privilegiat. Nu este necesar să mergem la capătul lumii, pentru că pe teritoriul ţării noastre există aceste focare foarte active de rezonanţă cu lumea Shambalei, există multe veritabile „porţi” deschise prin care putem accede cu uşurinţă în acest veritabil Centru Spiritual planetar. Acolo îl putem întâlni chiar şi pe măreţul Rege al Shambalei, cel despre care tradiţia afirmă că este veritabilul Rege al planetei noastre.
În alte articole vom prezenta câteva exemple de „porţi” către Shambala care se află pe teritoriul României şi relatările unor yoghini care au experimentat în acele locuri privilegiate stări excepţionale de comuniune cu Regele Lumii sau translaţii în Shambala.
yogaesoteric
octombrie 2007
