Pranayama sau cum putem să ne branşăm la izvorul nesecat al energiei universale

de Daciana Matei

În mod normal putem trăi fără apă şi fără hrană câteva zile, dar fără aer doar câteva minute. Este esenţial să respirăm pentru a trăi şi este important să respirăm corect pentru a ne menţine sănătatea şi pentru a ne bucura de o viaţă cât mai lungă. Stresurile zilnice, tensiunile cu care ne confruntăm şi alţi factori perturbatori din exterior ne fac să nu acordăm atenţie respiraţiei, ceea ce conduce la apariţia multor probleme de sănătate. Conştientizarea procesului respirator şi controlul asupra tuturor etapelor acestuia ne vor ajuta enorm să ne armonizăm şi chiar să ne vindecăm la nivel fizic, psihic, mental şi mai mult, să acordăm atenţie aspectelor de ordin spiritual.

Marii înţelepţi şi iniţiaţi ai acestei planete, indiferent de tradiţia de care au aparţinut, vorbesc despre existenţa unei energii divine vitale fundamentale ce impregnează toate lucrurile şi fiinţele din univers, transcenzând totodată timpul şi spaţiul. În tradiţia YOGA această energie fundamentală este numită PRANA. PRANA face parte integrantă din toate fenomenele manifestării: mişcarea corpurilor celeste, electricitate, magnetism, forţa de atracţie gravitaţională, de exemplu, precum şi din toate formele de viaţă, pornind de la cele mai simple microorganisme, până la cele mai complexe fiinţe din univers. Ea pătrunde toate formele de materie, fără să fie ea însăşi materie. Viaţa tuturor fiinţelor depinde de PRANA.

Energia vieţii (PRANA) este atrasă în fiinţa noastră în primul rând  prin respiraţie. Acordând o atenţie specială acestui proces, realizând tehnici YOGA de respiraţie sau PRANAYAMA, vom putea să ne branşăm la izvorul nesecat al energiei universale. În zilele noastre, în care poluarea este excesivă, aerul pe care îl consumăm este extrem de sărac în energie vitală. Practicând PRANAYAMA zi de zi, vom putea să ne îmbunătăţim considerabil întregul proces respirator, aducând în fiinţă întreaga energie de care avem nevoie.

PRANAYAMA în YOGA SUTRA

PRANAYAMA este cea de-a patra etapă din cele opt ale sistemului ASHTANGA YOGA descris de Patanjali în YOGA SUTRA. Calea cu opt ramuri (ASHTANGA) conţine două mari subdiviziuni – una exterioară, incluzând elemente ce purifică şi pregătesc corpul şi mintea pentru etapele superioare ale practicii YOGA, grupate în a doua subdiviziune, a YOGA-ei interioare.

Primele patru etape, deşi absolut necesare, ţin de YOGA aşa-zis exterioară, BAHIRANGA YOGA:
1. codul etic – YAMA;
2. codul moral – NIYAMA;
3. posturile corporale – ASANA;
4. controlul respiraţiei – PRANAYAMA.
Următoarele patru etape aparţin practicilor interioare, ANTARANGA YOGA:
5. retragerea simţurilor de la obiectele exterioare – PRATYAHARA (această etapă face de fapt trecerea către lumea interioară);
6. concentrarea – DHARANA;
7. meditaţia – DHYANA;
8. supraconştiinţa, extazul divin – SAMADHI.
 
PRANAYAMA reprezintă de fapt controlul şi ritmarea respiraţiei, experimentând vehicularea energiei PRANA-ice şi ajungând în final la un control deplin asupra suflurilor subtile.

Cele trei procese distincte dintr-un ciclu respirator sunt: expiraţia, inspiraţia şi momentele de tranziţie dintre ele. In extenso, în procesul respiraţiei putem identifica patru etape: inspiraţia, retenţia pe plin (reţinerea aerului în plămâni), expiraţia şi retenţia pe vid (oprirea respiraţiei după ce aerul este complet eliminat din plămâni).

Pentru a practica cu succes şi a obţine rezultate în controlul respiraţiei (PRANAYAMA) este necesar să putem să menţinem suficient de mult timp, stabil şi confortabil totodată, o postură (ASANA) de meditaţie.
În SUTRA 49, Patanjali afirmă: „Această ASANA fiind realizată, urmează PRANAYAMA care este pacificarea, regularizarea şi interiorizarea conştientă a suflului care conduce la suspendarea mişcărilor de inspiraţie şi expiraţie.”
 
Există o strânsă legătură între frecvenţa respiratorie (numărul de respiraţii pe minut) şi durata de viaţă. Şerpii, elefanţii, broaştele ţestoase, de exemplu,  animale care trăiesc mult, respiră de mai puţine ori pe minut decât fiinţele umane. Ne putem da cu uşurinţă seama că, dobândind controlul asupra respiraţiei printr-un antrenament adecvat şi prin practica susţinută a tehnicilor de PRANAYAMA, ne putem prelungi viaţa.

Se spune despre PRANA că dacă vrei să o controlezi, trebuie să fi la fel de precaut ca atunci când îmblânzeşti un elefant sălbatic. În acest demers este nevoie de fermitate şi răbdare, evitându-se graba şi orice fel de forţare.
Respiraţia este o punte de legătură între trup şi minte, aceste trei elemente influenţându-se reciproc. Cu toţii am observat, de exemplu, impactul unor emoţii puternice asupra respiraţiei. Dacă dorim să medităm dar structura noastră fizică nu este suficient de pură, la început putem observa diferite tensiuni musculare şi gânduri obsesive, haotice. Sistemul nervos este ca un arbitru între corpul tensionat şi mintea agitată. Respiraţia controlată ne poate ajuta imens pentru a elimina aceste perturbări.

În SUTRA 50 Patanjali indică cum trebuie realizată PRANAYAMA: „Conştientizând mişcările respiratorii care sunt spre exterior (expiraţia), spre interior (inspiraţia) şi de suspendare (retenţiile), în funcţie de locul în care se află suflul, durata sau amplitudinea în timp a suflului şi ritmul impulsurilor respiratorii, realizăm prelungirea şi trecerea suflului în starea subtilă nemanifestată.”

Pentru a înţelege cum anume trebuie să respiram în timp ce realizăm PRANAYAMA, să ne imaginăm că suntem la volanul unei maşini şi apăsăm foarte uşor pedala de acceleraţie iar apoi, la fel de uşor, pe cea de frână. În ambele situaţii vom folosi o forţă slabă pentru a accelera sau pentru a încetini maşina. În acelaşi mod vom proceda atunci când vrem să inspirăm sau să expirăm în procesul de respiraţie. Cu cât inspiraţia şi expiraţia se realizează mai atent, lin şi conştient, efectele benefice asupra corpului fizic, asupra minţii şi asupra psihicului vor fi mai intense, producându-se o expansiune a câmpului conştiinţei asupra vehiculării energiei PRANA-ice.
Întreaga ştiinţă a respiraţiei începe cu conştientizarea a ceea ce se produce în timpul respiraţiei. Aceasta implică să avem o atitudine de explorare plină de curiozitate şi în acelaşi timp detaşată asupra a ceea ce se produce în interiorul fiinţei noastre şi în jurul nostru în timpul procesului respirator.
Conştientizarea a ceea ce simţim în timp ce respirăm şi vehiculăm aerul prin nări este foarte simplă şi are un efect benefic foarte mare în practica meditaţiei.
 
În SUTRA 53 se spune: „Ca urmare a suspendării suflului (PRANAYAMA), mintea devine focalizată şi stabilizată asupra obiectului sau asupra procesului folosit ca ţintă ori suport.” Cu alte cuvinte, procesul respiraţiei şi procesele mentale sunt cuplate, nemişcarea uneia generând nemişcarea celeilalte. Când vehicularea PRANA-ei se opreşte, mintea se linişteşte de asemenea. Înţelegem astfel cum PRANAYAMA este o etapă care ne conduce automat la realizarea concentrării (DHARANA) şi a celorlalte trepte superioare ale practicii YOGA.
 
Tipuri de respiraţie

Există trei tipuri principale de respiraţie: respiraţia abdominală sau diafragmatică, respiraţia toracică sau costală şi respiraţia claviculară.

Respiraţia abdominală sau diafragmatică favorizează cea mai amplă expansiune a plămânilor, asigurând absorbţia unei cantităţi sporite de aer proaspăt, în timpul unei inspiraţii. În plus, acest tip de respiraţie realizează un masaj al organelor intra-abdominale şi energizează plexul solar al fiinţei.

Diafragma este un muşchi situat între torace şi abdomen, boltit spre torace. În timpul inspiraţiei, muşchiul diafragmatic se contractă şi este împins în jos, iar în timpul expiraţiei, aerul este expulzat din plămâni şi diafragma se relaxează. Într-o respiraţie profundă, spaţiul dintre partea inferioară a toracelui şi partea superioară a zonei abdominale este împins uşor în sus şi în jos, atât cât să se producă o respiraţie completă.
Când diafragma este folosită pentru respiraţie, apare o mică mişcare în partea inferioară a abdomenului, iar pieptul rămâne nemişcat. În general, noi trăim într-un mod alert, stresant şi respirăm foarte haotic, utilizând pentru aceasta doar zona pieptului şi cea abdominală. Aceasta ne creează tensiuni şi ne împinge într-un cerc vicios al minţii agitate care conduce la respiraţii neregulate şi la încordare psihică care, la rândul lor, produc agitaţie mentală etc., respiraţiile necontrolate determinând probleme de sănătate atât fizică cât şi mentală.

Respiraţia costală sau toracică are loc prin mişcarea coastelor, ceea ce nu asigură decât o expansiune uşoară a plămânilor şi deci o cantitate mai mică de aer inspirat, care determină şi o frecvenţă mai mare a ritmului respirator.

Respiraţia claviculară este cea mai slabă deoarece face să pătrundă în plămâni cel mai mic volum de aer. Ea asigură doar o ventilare superficială a părţii superioare a plămânilor şi aceasta este cauza, uneori nebănuită, a multor disfuncţionalităţi şi boli psiho-somatice.

Modalităţi de eliminare a tulburărilor respiratorii

Aşa cum am arătat anterior, corpul fizic, respiraţia şi mintea sunt strâns legate. Când respiraţia este neregulată, se produc spasme, blocări în curgerea suflului, respiraţia devine zgomotoasă, toate acestea fiind provocate de agitaţia minţii. Când corpul este relaxat, respiraţia curge lin, fără pauze, în linişte şi uşor, iar la rândul ei, mintea este calmă, liniştită. Ca urmare, primul pas pe care trebuie să-l facem este să conştientizăm modul în care respirăm. Dacă observăm că apar tot felul de neregularităţi în respiraţie, trebuie să intervenim imediat pentru a le elimina.

Spălarea nazală
Pentru a respira uşor şi pentru a facilita absorbţia energiei PRANA-ice la nivelul nasului, trebuie să ne asigurăm că nările sunt perfect curate. Pentru aceasta există o tehnică foarte simplă numită JALA NETI, spălarea nazală. Se realizează folosind apă călduţă, uşor sărată pe care o introducem în nări cu un fel de cană specială sau pur şi simplu absorbind apa din căuşul palmei alternativ, prin câte o nară, după care o scoatem afară suflând puternic. Sarea trebuie să fie bine dizolvată, iar gustul apei să fie aproximativ cel al lacrimilor. Concentraţia optimă este un vârf de cuţit de sare neiodată la o jumătate de cană cu apă. Spălarea nazală are ca efect o curăţire foarte bună a nărilor, iar respiraţia se va realiza mult mai uşor. De asemenea, această curăţire are şi un efect calmant.
 

Exerciţii simple de PRANAYAMA

Un aspect foarte important în realizarea tehnicilor YOGA este să ţinem cont de succesiunea etapelor aşa cum au fost ele descrise de Patanjali în YOGA SUTRA, şi anume, în practica noastră spirituală vom începe întotdeauna cu exerciţii de HATHA YOGA şi apoi vom continua cu exerciţiile de PRANAYAMA. Cei care nu vor respecta această indicaţie extrem de importantă se pot confrunta cu unele probleme fizice şi chiar psihice. La sfârşitul tuturor exerciţiilor de PRANAYAMA este obligatoriu să se realizeze o relaxare a corpului fizic, executând relaxarea yoghină completă sau SHAVASANA.

Vă prezentăm în continuare câteva exerciţii simple de respiraţie (PRANAYAMA) pe care le puteţi realiza cu uşurinţă, respectând indicaţiile amintite mai sus.

Postura crocodilului:

În această postura ne întindem la sol cu faţa în jos, cu zona abdominală şi zona pieptului atingând podeaua. Picioarele sunt întinse. Fruntea se aşează pe braţele îndoite, partea superioară a trunchiului fiind uşor ridicată de la sol. În această postură vom respira în mod automat diafragmatic. Pieptul va rămâne nemişcat. Ne orientăm atenţia asupra respiraţiei, asupra nemişcării zonei pieptului, asupra imobilităţii zonei inferioare a abdomenului şi asupra modului în care operează această respiraţie diafragmatică. Prin observarea tuturor acestor aspecte ne va fi uşor să devenim conştienţi asupra procesului respirator chiar şi după ce am încheiat execuţia acestei posturi.

Postura cadavrului:

Postura cadavrului (SHAVASANA) implică să ne întindem la sol pe spate, cu mâinile uşor depărtate de trunchi, având palmele orientate în sus şi picioarele uşor depărtate între ele. Rămânem perfect imobili în această postură şi vom realiza diferite exerciţii de control mental al respiraţiei. De exemplu:
– observăm ridicarea şi coborârea abdomenului;
– observăm şi eliminăm spasmele din timpul respiraţiei;
– devenim conştienţi şi eliminăm pauzele din respiraţie;
– observăm reducerea gradată a fluxului respirator şi încetinirea naturală a respiraţiei;
– conştientizăm cum respiraţia devine liniştită şi abia perceptibilă;
– ne imaginăm cum energia vehiculată prin respiraţie coboară şi urcă de-a lungul coloanei vertebrale.
Înainte de a realiza o meditaţie yoghină este indicat să realizăm pentru  câteva minute postura cadavrului, conştientizând eliminarea tuturor neregularităţilor din procesul respirator.

Respiraţia alternantă la nivelul nărilor:În practica YOGA se vorbeşte adeseori despre echilibru şi centrare. Atunci când energiile subtile sunt necontrolate, acestea pot produce perturbări la nivelul corpului fizic şi al minţii. Procesul de centrare interioară se produce atunci când energiile din partea stângă a corpului se echilibrează cu energiile din partea dreaptă a corpului.

Când energiile nu sunt echilibrate în fiinţă, una dintre cele mai bune modalităţi pentru a realiza echilibrarea acestora este să ne focalizăm atenţia asupra intrării şi ieşirii aerului la nivelul nărilor. În majoritatea timpului, aerul respirat circulă predominant printr-o singură nară, alternativ. În cazul în care respiraţia se realizează în mod egal prin cele două nări, mintea se linişteşte profund, devenind pregătită pentru meditaţie.

Respiraţia alternantă nazală este o metodă prin care devenim conştienţi asupra energiilor PRANA-ice prin reglarea procesului respirator prin una sau prin cealaltă nară. Practic, astupăm alternativ nările cu degetele, controlând astfel curgerea respiraţiei, dirijând-o printr-o singură nară, nara activă. Procesul se poate repeta de câteva ori, schimbând degetele şi astupând nara opusă, respirând numai prin nara rămasă activă.
Pe parcursul practicii, vom urmări să nu mai folosim degetele pentru a astupa una sau cealaltă nară, ci doar ne vom îndrepta atenţia asupra procesului respiraţiei prin nara stângă, apoi prin nara dreaptă, succesiv, păstrând ochii închişi şi fiind într-o stare de relaxare.

Respiraţia echilibrată prin utilizarea minţii:

Ca o continuare a respiraţiei alternative prin nări, în această tehnică vom urmări să blocăm curgerea aerului prin nări prin intermediul minţii. Atenţia este îndreptată asupra nării care este inactivă şi în scurt timp ea va deveni activă şi respiraţia va curge liber prin ea. În felul acesta, mintea este folosită în mod direct pentru a regla procesul respiraţiei, iar energia ce se vehiculează în acest caz este cu mult mai subtilă decât în cazul unei respiraţii obişnuite. Aceasta este cheia pentru a învăţa cu adevărat cum să ne reglăm propriul sistem energetic, ceea ce ne este totodată extrem de folositor în meditaţie şi pentru a ne autovindeca.
În timpul acestei tehnici urmărim de asemenea să simţim curgerea aerului inspirat şi expirat prin nări. Expiraţia este lentă şi de două ori mai lungă decât inspiraţia. Respiraţia se realizează continuu, fără pauze între inspiraţie şi expiraţie, una curgând uşor după cealaltă.

Respiraţia doi-la-unu:

Acest tip de respiraţie presupune să respirăm într-un mod controlat, astfel încât expiraţia să fie de două ori mai lungă decât inspiraţia. De exemplu, putem să ne cronometrăm respiraţia şi să facem astfel încât expiraţia să aibă o durată de 6 secunde iar inspiraţia 3 secunde, sau să realizăm circa 6-7 respiraţii pe minut.
Urmărim să ne găsim un ritm respirator cu rata corespunzătoare expiraţiei şi inspiraţiei, care ne este cel mai convenabil. De exemplu: 4:2, 6:3, 8:4, 10:5, 12:6, în care primul număr reprezintă secundele de expiraţie, iar cel de-al doilea număr reprezintă durata inspiraţiei, tot în secunde. Apoi, pe parcursul practicii, pe măsură ce ne obişnuim să respirăm în acest fel, putem elimina contorizarea, focalizându-ne doar asupra respiraţiei.
Respiraţia doi-la-unu are un efect foarte relaxant asupra sistemului nervos şi este şi ea o modalitate excelentă pentru a ne pregăti înaintea unei meditaţii.

Respiraţia controlată şi actul amoros

O respiraţie realizată corect ne influenţează în bine întreaga fiinţă: aduce un plus de vitalitate la nivelul corpului fizic prin armonizarea energiilor în fiinţă şi prin asimilarea PRANA-ei din Macrocosmos, ne influenţează pozitiv stările emoţionale şi trăirile, iar mintea devine clară, lucidă şi uşor de controlat.

În timpul fuziunilor amoroase cu continenţă, ritmul respirator se echilibrează şi intră în armonie cu suflurile subtile cosmice şi astfel cei doi iubiţi pot să asimileze prin rezonanţă energii extrem de elevate şi regenerante.

În mod obişnuit, în timpul actului amoros respiraţia se accelerează odată cu creşterea excitaţiei sexuale. În consecinţă, mintea începe să se agitate şi conduce la o stare de emotivitate crescută, iar respiraţia devine neregulată. Astfel, momentul de pierdere a controlului asupra energiei sexuale (ejacularea sau descărcarea) este inevitabil. Cea mai simplă modalitate de a controla acest proces este aceea de a ţine sub control respiraţia. Cu cât respiraţia este mai ritmată şi mai calmă, cu atât mintea devine mai liniştită şi vor predomina trăirile amoroase elevate, afective. Stările intense de iubire, de expansiune sau de interiorizare profundă pot fi induse şi susţinute de controlul exercitat asupra respiraţiei.

În încheiere, prezentăm în sinteză consecinţele unei respiraţii defectuoase:
– stres, oboseală;
– creşteri în greutate, accese de astm;
– hiperventilaţie care conduce la scăderea anormală a concentraţiei de bioxid de carbon din sânge;
– încetinirea metabolismului;
– stări de leşin, de anxietate;
– stări de ameţeală şi confuzie;
– muşchii abdominali, toracici şi pectorali se rigidizează cu timpul, ducând la insuficienţă respiratorie;
– fluctuaţii mentale;
– mental greoi, mult încetinit.
   
Şi efectele unei respiraţii corecte, ca urmare a realizării tehnicilor de PRANAYAMA:
– eliminarea surescitării şi a iritabilităţii nervoase;
– micşorarea ritmului cardiac;
– creşterea rezistenţei la infecţii;
– eliminarea riscului de a face boli cardiovasculare;
– eliminarea oboselii cronice;
– vindecarea problemelor respiratorii;
– normalizarea valorilor tensiunii arteriale;
– longevitate;
– elasticizează şi conferă strălucire pielii;
– încălzirea sau răcirea corpului, în funcţie de tehnica de PRANAYAMA abordată;
– liniştirea minţii, relaxarea globală a fiinţei;
– echilibrarea energetică la nivelul tuturor sistemelor funcţionale ale corpului;
– vitalizare;
– stare de entuziasm, poftă de viaţă;
– încredere în sine, putere de acţiune.

Citiţi şi:
Muzica în locul medicamentelor: meloterapia
Salutul yoghin al Soarelui – Surya Namaskara

yogaesoteric
18 mai 2009

Also available in: Français