Preotul Mina Dobzeu, care l-a înfruntat pe Ceaușescu

 

„Acolo, la Jilava, în camera 18 de la secția a doua (unde în două rânduri cursese sânge) am primit Sfântul Botez (pe 15 martie 1960). Părintele Mina a ținut să dea botezului acestuia, care s-a asemuit mult unui «hold-up», un caracter ecumenic și i-a poftit la mica ceremonie clandestină pe cei doi preoți greco-catolici aflați în celulă. Am fost botezat în mare grabă cu apa dintr-un ibric cu smalțul sărit. Ca naș l-am avut pe un coleg de lot, fost director de cabinet al mareșalului Antonescu, Emanuel Vidrașcu.”

15 Martie 1960 – Nicolae Steinhardt – ziua botezării

Născut la 5 noiembrie 1921 în comuna Grozești, judetul Lăpușna, Mina Dobzeu, ieromonah român basarabean, cu numele de mirean Mihail, este cunoscut mai ales pentru că, în închisoare, l-a botezat la 15 martie 1960 pe omul de cultură Nicolae Steinhardt.

În familia lui Mina Dobzeu au fost șapte copii la părinți – trei băieți și patru fete. La vârsta de 13 ani a intrat ca frate monahal la Mănăstirea Hâncu, unde a rămas până în 1938, când a fost trimis la Mănăstirea Căldărușani. Acolo a rămas doi ani și a făcut ucenicie în sculptură bisericească.

În 1940 se întoarce acasă și găsește locul pustiit de ocupația sovietică. Este înregimentat și luptă pe front la Timișoara și apoi în Ungaria. După război urmează cursurile Școlii de Cântăreți (4 ani) la Constanța, apoi Seminarul Teologic (5 ani) la Mănăstirea Neamț, după care face și Facultatea de Teologie, de 4 ani, la București. În anul 1946 este tuns în monahism la Schitul Brădicești, în Episcopia Hușilor, iar în 1948 este hirotonisit ierodiacon.

Comunismul – „regimul lui Antichrist”

În perioada 1948-1949 este arestat timp de 11 luni pentru proteste împotriva scoaterii învățământului religios din școală; în anul 1955 a primit Sfânta Taină a preoției și a slujit 5 ani la Mănăstirea Nicula și în Parohia Jimbor-Cluj. Dar cel mai mult a activat ca preot la Schitul Brădicești-Dolhești, Huși.

În 1957 a început să studieze la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, însă în 1959 a fost exmatriculat din anul al II-lea de studii, scos din monahism și condamnat la închisoare pentru atitudinea sa contra Decretului 410/1959, privind desființarea mănăstirilor și reducerea personalului monahal.

Părintele Mina a povestit de-a lungul anilor despre viața sa în timpul regimului comunist: ,,În 1959 eram student la Teologie în anul II. Când s-a dat Decretul 410 de desființare a mănăstirilor și de reducere a personalului monahal, eu am luat atitudine și am scris 13 scrisori pe temeiurile Sfintei Scripturi, în special, denunțând Antichristul sub toate aspectele. Curând am fost denunțat la Departamentul Cultelor și am fost exmatriculat din Institutul Teologic, scos din monahism și apoi arestat și condamnat la trei ani la Jilava”.

A fost închis la Galați, Jilava, Gherla și în colonia de muncă din Delta Dunării. La Jilava s-a întâlnit cu iluștri oameni de cultură ai vremii: Constantin Noica, Nicolae Steinhardt, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Sergiu Al. George. La Gherla i-a cunoscut pe Alexandro Zub, Alexandru Ivasiuc și Vasile Vasilache, cel din urmă ajuns vicar al Episcopiei românești din New York. Aflat la închisoarea Jilava, pe 15 martie 1960, Mina Dobzeu l-a convertit la credința ortodoxă pe marele cărturar Nicolae Steinhardt. A ieșit din închisoare în 1964.

Din anul 1969 a fost chemat să slujească Biserica la Mănăstirea Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Huși – Catedrala episcopală. Între anii 1978-1988 a fost starețul Mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Părintele Mina Dobzeu a obținut titlul de licențiat al Facultății de Teologie în 1971.

În anul 1988 a fost din nou arestat, tirnp de 8 luni, pentru „răzvrătire” și „uneltire împotriva siguranței statului”, în fapt pentru protestele sale materializate în șapte scrisori adresate direct lui Nicolae Ceaușescu, cu privire la morala poporului român și la ateismul din comunism. Între anii 1996-2002 a îndeplinit funcția de consilier cultural, misionar al Episcopiei Hușilor, județul Vaslui.

De-a lungul anilor a scris mai multe cărți, printre care: Viața și opera sfântului închisorilor, Pentru o biserică dinamică, Aceiași comuniști și la guvern și la președinție, Condamnat de trei ori pentru credință. Dar au scris și alte condeie despre dânsul: Sânziana Ionescu în Adevărul din 5 octombrie 2016 – „Preotul care l-a creștinat pe Steinhardt, băgat la închisoare înainte de Revoluție pentru că l-a înfuriat pe Ceaușescu, făcându-l «păcătos»”; Simona Voicu, tot în Adevărul, din 7 noiembrie 2016 – ,,Sfântul temnițelor comuniste a împlinit 95 de ani. Mina Dobzeu, duhovnicul care l-a înfuriat pe Ceaușescu, este orb și nu se mai poate deplasa”. Alte articole biografice: „Spovedania părintelui Mina, cel care l-a botezat pe Steinhardt”, 6 aprilie 2010, autor Laurențiu Ungureanu, în Adevărul; ,,Ieromonahul Mina Dobzeu între slujire și mărturisirea din închisoare”, de Adrian Nicolae Petcu, în ziarul Lumina, 6 august 2010; ,,Părintele Mina, învățătorul și duhovnicul”, de Silviu-Anton Lupu în ziarul Lumina din 30 octombrie 2010; ,,Părintele Mina Dobzeu” 4 iulie 2012, pe site-ul CreștinOrtodox.ro; ,,Cuvânt de folos de pe patul de suferință”, convorbire cu Fabian Anton, video Youtube.

Pe 5 noiembrie 2016, duhovnicul Mina Dobzeu împlinea 95 de ani, motiv de bucurie pentru credincioșii care-i călcau pragul chiliei pentru a primi binecuvântarea. Grav bolnav, părintele Mina era țintuit în chilia sa din curtea Episcopiei: era orb, auzea foarte greu și deja nu se mai putea deplasa de mai mulți ani. Continua să vorbească celor care-i treceau pragul despre credință și iubirea de Dumnezeu.

Considerat o adevărată legendă vie, părintele Mina Dobzeu a intrat în conștiința națională ca fiind monahul care l-a înfruntat pe dictatorul Nicolae Ceaușescu, scriindu-i șapte scrisori despre morala poporului român și despre oroarea ateismului. A făcut pușcărie alături de Alexandru Paleologu, Constantin Noica sau Alexandru Zub, fiind închis de trei ori în temnițele comuniste din cauza convingerilor sale. Apropiații părintelui spun însă că și în ultimii ani viața duhovnicului Mina a semănat cu cea dintr-o temniță, pe fondul neînțelegerilor pe care le-a avut cu ierarhii mănăstirii al cărei stareț a fost până la ieșirea la pensie, precum și cu șefii Episcopiei Huși.

Starețul și episcopul i-au cerut pensia

Acuzele starețului mănăstirii și ale episcopului de Huși au fost legate de pensia părintelui Mina Dobzeu. Cât timp a fost în putere, părintele Dobzeu și-a folosit toți banii (pensia de veteran și cea de deținut politic) pentru misiuni și editarea celor 12 cărți pe care le-a scris de-a lungul anilor, pe care obișnuia să le împartă gratis credincioșilor. Invocând canoanele bisericești, reprezentanții Episcopiei și ai Mănăstirii ,,Sf. Apostoli Petru și Pavel” i-au solicitat, după ce s-a pensionat, să contribuie la întreținerea mănăstirii cu jumătate din veniturile sale lunare.

,,Am pensie de veteran de război, de deținut politic și de preot. Monahii spun că jumătate din pensie trebuie dată mănăstirii. Dar la mine este altceva, este o excepție, eu fac misiune, dau cărți gratis. M-a costat 14.000 de lei numai cartea «Pentru o biserică dinamică», apoi mai sunt și celelalte 11”, declara părintele Dobzeu în anul 2009.

A împărțit gratuit peste 17.000 de volume episcopiilor și mitropoliilor din toată țara. Episcopul Hușilor, în schimb, susținea că părintele Mina, asemenea tuturor viețuitorilor dintr-o mănăstire, inclusiv starețul, ,,trebuie să plătească jumătate din pensie”. Mina Dobzeu s-a supus, în cele din urmă. I-a iertat pe toți.

De altfel, de-a lungul celor peste nouă decenii de viață, părintele Mina a avut parte de multe lecții de umilință. A fost părăsit pe patul de spital, când era grav bolnav, iar bolile îi transformaseră trupul în carne vie. Altă dată a fost întors înapoi de vameșii de la frontieră, când a încercat să transporte în satul natal din Republica Moldova o troiță pe care el însuși o sculptase.

Într-o noapte, ușa se deschide și este împins un om cu bocceaua sub braț, înspăimântat și nedumerit. Toate paturile erau ocupate, erau și câte doi în pat. L-am văzut și i-am făcut semn să se urce la mine. Să mai dormim puțin, că acuși e ziuă, i-am spus”, povestește părintele Mina în scrierile sale. Convertirea lui Steinhardt la ortodoxie se regăsește și în paginile Jurnalului Fericirii, scrisă de Steindhart: ,,Botezul, hotărât pentru ziua de 15 martie 1960, are loc așa cum stabilisem. Părintele Mina alege momentul pe care-l socotește cel mai potrivit: la întoarcerea «de la aer», când caraliii sunt mai ocupați, când agitația e maximă.”.

Fostul schit al părintelui Mina Dobzeu a ars în urma unui incendiu

Recent, fostul schit al părintelui Mina Dobzeu, unde monahul a slujit ani la rând, a ars în urma unui incendiu provocat de către persoane necunoscute, care au dat foc în interiorul clădirii părăsite de mai mulți ani din cauza alunecărilor de teren. Fostul schit care a ars în urma incendiului a fost construit în perioada interbelică, însă, din cauza alunecărilor de teren, a fost luată decizia părăsirii acestuia în urmă cu mai mulți ani.

În Lumea credinței, magazin ilustrat, numărul din 23 februarie 2017, este scris despre Cartea secretă a Părintelui Mina Dobzeu.
„Uimește prin degajare. Se pregătește ca de-un eveniment minunat”, spune Constantin Donose, fiu duhovnicesc al călugărului. ,,Mi-a spus că este bine pregătit să plece. Și așteaptă să pornească spre Dumnezeu cu bucurie. «Am făcut pe pământ totul, așa încât să fiu mulțumit și eu, și toți cei care au avut nevoie de mine», a fost răspunsul părintelui când l-am întrebat de ce vrea să plece”, a mai spus bibliotecarul Constantin Donose, cel care l-a vizitat în acele zile în chilia lui pe părintele Mina.
Părintele Mina Dobzeu făcuse mai multe declarații despre o carte secretă a sa: „Am făcut un fel de studiu, în manuscris, care conține lucruri pe care le-am destăinuit mai multor ierarhi de-ai noștri, într-un circuit pe care l-am făcut prin țară. Când am ajuns la Craiova i-am dat Mitropolitului Teofan o carte, în manuscris, cu menirea ca el s-o publice numai după moartea mea. Numai după moartea mea, atât.”.

Duhovnicul

Mitropolitul Olteniei, IPS Teofan, l-a admirat toată viața pe părintele Mina: ,,Am avut ocazia să îl cunosc personal și chiar ne-am întâlnit de câteva ori, aici, la Craiova. Admir credința și curajul pe care le-a avut mărturisindu-l pe Hristos în lungii și greii ani de detenție”.

Sfaturile duhovnicești ale părintelui Mina Dobzeu au ajuns la oameni și pe calea undelor, prin emisiunile difuzate de postul de radio Logos, al Mitropoliei Oltenia. În anii de după ieșirea Basarabiei din URSS părintele Mina a vizitat de mai multe ori Basarabia și a binecuvântat marile acțiuni patriotice și culturale din Basarabia. El a pledat activ pentru reunificarea imediată a Basarabiei cu România (emisiunea „Mari duhovnici ai neamului – Cuvinte de folos”).
 
În data de 25 martie 2012 ziarul Libertatea consemna în mod surpinzător că deși s-a spus că va fi publicată numai după moartea călugărului Mina Dobzeu, cartea secretă, scrisă de acesta în taina chiliei sale, a văzut totuși lumina tiparului! Se numește Apocalipsa. Planul de salvare a lumii în șapte etape și a fost publicată în puține exemplare. „Duhovnicul lui Ceaușescu”, așa cum a fost numit Mina Dobzeu de presa vremii, și-a dat acordul pentru tipărirea lucrării, motivându-și răzgândirea prin aceea că ,,nu mă așteptam să trăiesc atât de mult, după 2008”, anul în care a predat manuscrisul celor mai importanți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. În cele aproape 200 de pagini, bătrânul călugăr face mărturisiri tulburătoare despre viața sa în închisorile comuniste, despre Nicolae Steinhardt, despre oamenii care l-au ajutat să-i scrie scrisori lui Ceaușescu, dar și despre o comunicare personală a sa cu Dumnezeu. Mai sunt apoi multe analize personale pe teme religioase complexe, prețioase – spun cunoscătorii – pentru ,,tâlcuirea cuvintelor tainice ale Apocalipsei lui Ioan”.

Nu s-a crezut niciodată mai mult decât ,,cel mai umil slujitor al Domnului”, deși, pentru foarte mulți oameni din toate colțurile țării și nu numai, el reprezintă un adevărat simbol al luptei pentru credința ortodoxă. Nici măcar anii petrecuți în închisorile de dinainte de 1989 nu l-au făcut, în timp, să se pună în ipostaza unui erou anticomunist sau să caute faima pentru faptele sale, care pentru mulți sunt dovezi incontestabile de demnitate, credință și curaj! Cel care va citi așa-numita ,,Carte Secretă” a părintelui Mina, va înțelege toate acestea și va găsi răspuns, măcar în parte, la întrebări care s-au tot ivit în jurul vieții sale cu totul speciale. Întemnițat de mai multe ori, după ce s-a răzvrătit împotriva comunismului, a îndrăznit să-i scrie lui Ceaușescu scrisori cu tonuri critice, cutezând să conteste chiar în sânul Bisericii lucruri pe care le-a considerat nevrednice. S-a mulțumit întotdeauna cu viața sa dintr-o chilie modestă, dar pentru mulți români a devenit un model. Poate cu atât mai mult cu cât autorul Jurnalului Fericirii, Nicolae Steinhardt, l-a indicat ca fiind intermediarul demn al drumului iubirii dintre el și Dumnezeu.

Întrebat dacă a fost sau nu duhovnicul lui Ceaușescu, părintele răspunde răspicat: ,,Da, am fost! Însă e momentul să spun cum anume am fost. Începând din anul 1986, pe când eram slujitor la Mănăstirea Sf. Apostoli din Huși, ca stareț și slujitor la catedrală, m-am hotărât să-i scriu lui Nicolae Ceaușescu. Nu am ținut cont de primejdia că mă voi lăuda sau că mi se va întâmpla ceva care să mă îngrijoreze, ori să-mi aducă frică. Am făcut aceasta după ce am citit mai multe articole ateiste publicate în revistele regimului comunist. Doream să-l informez pe Ceaușescu că orientarea lui și a Partidului, cu privire la libertatea cultului, deși e prevăzută ca drept în Constituție, nu se respecta, ci, dimpotrivă, Biserica Creștină Ortodoxă Română e îngrădită și chiar persecutată”, scrie în cartea sa călugărul Mina.

A fost ajutat când a scris scrisorile către Ceaușescu?

Răspunsul îl aflăm tot în lucrarea sa, unde sunt menționați cei care l-au ajutat. Trebuie subliniat faptul că, ori de câte ori a fost arestat, părintele Mina niciodată n-a rostit vreun nume al celor care îl ajutau la compunerea scrisorilor, alegând, cu prețul libertății, să își asume singur răspunderea în fața anchetatorilor, fără a-și trăda prietenii. ,,În scopul acesta am scris șapte scrisori (1986 – 1988). Le scriam în asociere cu scriitori creștini din București: Ioan Alexandru, Sofian Boghiu, Ioanichie Bălan, Părintele Paul Mărăcin, toți din București. Alții erau din localitatea Huși: profesorul Gorceag, avocatul Aciobăniței, pictorița Mariana Cătană, Părintele Simon (catolic). Scrisorile le trimiteam direct pe adresa președintelui.”

A fost încuiat în chilie în timpul vizitei IPS Teofan

„Dictatură în episcopia Hușilor: părintele Mina Dobzeu ținut sub sechestru”, scria la 15 septembrie 2009 Apologetul, având ca sursă de informare Ziarul de Iași.
Deși a evitat subiectul, părintele Mina Dobzeu a mărturisit că IPS Teofan l-a sprijinit tot timpul. În fapt, mitropolitul este singura sa speranță. ,,IPS Teofan este mâna mea caldă. Când a fost întronizarea noului episcop eram bolnav și nu am avut cum să particip la slujbă. El a venit cu mai mulți episcopi și m-a vizitat, s-a rugat aici”, și-a amintit părintele Mina.

Preotul din Huși, care-și păstrează anonimatul, susține însă – fiind prea smerit ca să facă mărturisire – că părintele Mina Dobzeu ar fi fost de fapt încuiat în chilie în ziua întronizării episcopului Corneliu Bârlădeanu – chiar cel care îl persecuta pe călugăr – spre a nu merge la slujbă și a se plânge cumva IPS Teofan. „Eu personal am fost acolo, am încercat să intru la el, dar era încuiat cu cheia, iar un frate călugăr mi-a spus că nu are voie să îl descuie. L-au ținut până la 3 după-amiaza fără mâncare și nu i-au făcut insulina”, a povestit preotul din Huși, spunând că părintele Dobzeu, care e părintele său spiritual, i-ar fi mărturisit cândva că „a pătimit după 1990 mai mult decât în vremea comunismului”.

Conducerea mănăstirii insista să primească jumătate din despăgubirile pe care părintele le lua pentru suferința sa din închisorile comuniste.
„Este nu doar nedemn pentru o față bisericească, dar și lipsit de omenie să-i pretindă jumătate din pensie pentru un blid de mâncare. Părintele Mina este fost arhimandrit, fost veteran și deținut politic, e un preot luminat. Banii nu îi ține pentru el, ci dă totul credincioșilor. A tiparit peste zece volume și le-a dat gratis pe toate”, a precizat un preot din Huși, care a adus la cunoștință situația călugărului.

Părăsit pe patul de spital

Preotul, care nu a dorit să își divulge identitatea, susține că l-ar fi găsit în mai multe rânduri pe părintele Dobzeu, bolnav de diabet și de alte boli, neîngrijit cum se cuvine. „Când a fost internat ultima dată în spital, la Iași, la infecțioase, l-am găsit într-o stare jalnică. Nu știa nimeni cine este și fusese lăsat ca vai de el, nu vorbise nimeni pentru el, era abandonat, urina pe el, era tot o carne vie. Veneau la el în pelerinaj credincioșii, au venit preoți din țară, până și din Ardeal, dar de la Episcopia Hușilor nu știu să-l fi vizitat cineva în cele șase săptămâni de spitalizare”, a mai povestit preotul.

În fapt, părintele Mina Dobzeu își dădea întreaga sa pensie preoțească mănăstirii, căci aceasta era de 174 lei, potrivit cuponului său de pensie, pe care l-a prezentat preotul din Huși. Însă dorea ca banii pe care îi lua de la stat în calitate de veteran și deținut să îi țină pentru cărți. A împărțit gratuit 17.000 de volume episcopiilor și mitropoliilor din toata țara, iar în anul 2009 dorea să meargă să împartă și în Basarabia 3000 de volume.

Părintele Mina Dobzeu a plecat din această lume pe 7 iunie 2018, la vârsta de 97 de ani. Viața sa rămâne un model de jertfă și dăruire pentru dăinuirea conștiinței naționale și pentru păstrarea valorilor creștine, întru slăvirea lui Dumnezeu.

Citiți și:

Părintele Arsenie Boca – un Serafim de Sarov al României

Dumnezeu este oricând gata să ne ofere cea mai frumoasă prietenie posibilă

Învăţăturile pline de înţelepciune ale unui călugăr cu har

 

yogaesoteric
12 noiembrie 2018