Principalii vinovați pentru ceea ce trăim suntem noi

Dacă vă străduiţi să înțelegeți motivul pentru care nu există un partid cu adevărat naționalist, vă voi răspunde franc: principalul motiv sunteți voi!

Știu că sună aiurea, dar aveți puterea să priviți adevărul în față! Un partid este doar vârful aisbergului, nu baza sa. Un partid nu poate apărea din neant. Dacă veți studia serios istoria, veți constata că au fost oameni bogați și puternici care au încercat să facă partide, dar au dat chix. V-ați întrebat de ce partidele lui Voiculescu, în ciuda puterii mediatice extraordinare pe care o pune mereu la bătaie, n-au reușit niciodată să treacă pragul electoral?

O să înțelegeți ceva mai mult acum. Așa cum am scris, un partid nu e cauza a ceva, ci tocmai consecința a ceva. În cazul nostru, un partid naționalist adevărat nu poate apărea decât dacă există o presiune de la bază. Presiunea respectivă nu poate exista fără o groază de mișcări care să cuprindă întregul spectru al vieții sociale. Ce înseamnă asta? Ar fi necesar, în primul rând, să avem un ecou cultural solid. Apoi la nivelul societății civile și abia în ultimă instanță în viața politică. Ecoul cultural, culmea, există, dar nu este susținut de mai nimeni.

Să vă dau câteva exemple. Cu ce vă educați copiii sau nepoții? Cu Mickey&Minnie? Cu subproducțiile Disney sau cu mizeriile care circulă pe post de desene animate? Cu jocuri de calculator/consolă care le intensifică violența și le declanșează instinctele sexuale mult înainte de vreme? Atunci de ce vă plângeți că vă scapă de sub control, că o iau razna și că nu vă mai înțelegeți cu ei? V-ați chinuit să înțelegeți asaltul care se dă asupra lor, ați urmărit să vedeți ce valori li se insuflă la nivelul inconștientului? Dar voi, cum vă educați? Citindu-l pe unu’ sau pe altu’ pe facebook? Serios? Asta vi se pare implicare? Hai să vedem unde dați greș.

Există câteva edituri corecte, de orientare conservatoare, care se zbat să supraviețuiască. Spre exemplu, cei de la Anacronic au scos minunata carte pentru copii a Laurei Inalls Wilder, Căsuța din prerie. V-ați gândit să le-o dați copiilor să o citească? Dincolo de farmecul deosebit al scrierii, vor învăța cum se trăiește real, în mijlocul naturii, putându-se atașa de valorile solide, nu de prostiile vândute pe post de adevăruri ultime. Voi ați putea citi cărțile lui John Taylor Gatto, ca să înțelegeți ce anume să cereți de la sistemul de învățământ și, de ce nu, cum să evaluați profesorii copiilor voștri. Sau ați putea înțelege din Distracția care ne omoară a lui Neil Postman ce monstru se ascunde în spatele telecomenzii. Ca să nu mai vorbesc că tot acolo am descoperit o autoare minunată, pe Carmen Cătălina Alexa, căreia condeiul îi curge atât de cursiv pe hârtie încât n-ai decât o singură părere de rău: că s-a terminat cartea.

Îi avem pe cei de la Contra Mundum care, dincolo de numărul impresionant de texte conservatoare pe care le publică zilnic pe site, au reușit – nici nu-mi dau seama cum – să editeze câteva cărți excepționale. Hollywood ezoteric – impresionanta analiză ocultă pe care Jay Dyer o face „filmelor iconice” americane, carte din care puteți înțelege mesajele care vă sunt transplantate în creier și tehnicile folosite pentru aceasta. Mai mult, puteți înțelege cam cine dirijează ce se petrece și spre ce. De asemenea, aveți cărți colosale ale lui C.K. Chesterton, Joseph Sobran sau Thedore Dalrymple. Pasaje importante ale unora dintre aceste cărți au fost publicate pe site-ul editurii, astfel încât aveți acces la o multitudine de materiale, practic gratuit.

Nu în ultimul rând îi amintesc pe cei de la Librăriile Alexandria care, de altfel, au fost cam primii „antisistemici” de pe la noi. Nu doar că de ani buni susțin portalul Gândește – care zi de zi prezintă cele mai bune articole apărute în presă, bloguri sau social media – dar sunt implicați puternic și în activitatea editorială, scoțând cărți esențiale precum: Propaganda lui Edward Bernays, Tratatul transatlantic și alte amenințări, de Alain de Benoist, Războiul civil rece, de Jean-Michel Vernochet ş.a.m.d. De asemenea, dintre scriitorii noștri îi veți regăsi pe Alexandru Petria, mai viu ca oricând în Până unde are oxigen dragostea, sau excelentele povestiri ale lui Ioan Usca.

Mă opresc aici, conștient fiind că n-am reușit să acopăr decât o parte infimă de inițiative care, cu banii și sacrificiile celor care, probabil, fac de toate pe-acolo fără a aștepta vreo compensație de la cineva, mențin site-uri, traduc sau scriu regulat. Osatura, așadar, există. Însă publicul nu se înghesuie. De ce? Pentru că voi, cei care ar fi necesar să fiți forța din spatele tuturor acestor demersuri, voi îi ignorați. Sunteți patrioți de fațadă. Ați vrea să vină Făt Frumos, eventual la TV la o oră de vârf, iar voi să urmăriți cum acesta îi căsăpește pe dușmani în timp ce voi mai scoateți un suc de la rece.

Nu merge așa, dragii mei! Până nu veți face un minim efort, un efort susținut de la zi la zi prin intermediul căreia să vă ridicați spiritual, absolut nimic nu se va petrece. Degeaba apar unii oameni care încearcă marea cu degetul – dacă din partea voastră nu este nicio reacție. M-ar bucura enorm să văd că faceți un minim efort să ieșiți din groapa în care vă aflați. Nu vă iluzionați, nu spuneți că asta nu înseamnă nimic. De fapt înseamnă foarte mult. Până nu vom reuși să formăm cercuri culturale solide, până nu vom avea conștiință, absolut nimic nu se va petrece. Gândiți-vă că, în tip ce vouă vi se oferă adevărul gratis sau la prețuri care rareori acoperă toate eforturile, de partea cealaltă spălații pe creier plătesc bani grei pentru a fi mințiți. Ei cumpără minciuna și sclavia. Și sunt fericiți cu ele. Vouă vi se oferă adevărul, este necesar doar să faceți efortul pentru a-l înțelege, pentru a-i vedea toate fațetele. Știu, calea noastră e mult ai grea. Adevărul e uneori dur, insuportabil. Însă numai el, asumarea sa sinceră, te face să fii liber și să ai o relație corespunzătoare cu lumea.

Rețineți! Nu e nevoie să ieșiți pe străzi. Revoluțiile sunt pentru șmecherii care mișcă turmele de proști. Nu așa vă faceți simțită prezența. Trezindu-vă la realitate și cunoscând adevărul, veți putea apoi să formați comunități, iar astfel veți deveni invulnerabili. Credeți că dacă reușiți să formați o comunitate puternică, bazată pe principii solide și oameni de încredere, va mai putea intra cineva pentru a vă călca în picioare? Nicidecum!

Ceea ce urmăresc să vă spun e că, la ora actuală, semințele sunt plantate, există și așteaptă doar să fie hrănite pentru a răsări. Dacă puneți umărul, veți avea și satisfacția de a culege fructele. Altfel veți rămâne la nivelul de lamentare și întreg patriotismul vostru se va dovedi, din păcate, un fonfăit disonant. Dacă vreți mai mult, este necesar să faceți mai mult. Și nu pentru altcineva, ci doar pentru voi. Aici se despart apele.

Dacă n-aveți chef să îngroșați rândurile celor care fac efortul de a evolua, vă spun cât se poate de sincer că mai bine mergeți spre tabăra tefelistă. Vă veți încadra perfect acolo. Oricum, fără o pregătire continuă, fără o evoluție solidă în care să vă transformați într-o persoană conștientă de ceea ce se petrece, nu veți putea face nicio brânză. Lumea e complexă. N-o poți ataca dacă n-o înțelegi și, mai ales, dacă nu știi unde e eroarea. Așa e, unii mă vor considera cinic, dar despre asta e vorba.

Autor: Dan Diaconu

Citiţi şi:
Fără de țel, fără conștiință națională…
Când va ieşi România din criză? Fără menajamente despre români

yogaesoteric
21 ianuarie 2021