Privind în ambele direcţii

Pentru a judeca obiectiv lumea în care ne mişcăm este necesar să ai capacitatea de a te uita în toate direcţiile. Propaganda, fie că e de-o parte, fie că e de cealaltă parte, nu face altceva decât să te oblige să te concentrezi pe o singură viziune care prezintă exclusiv succesele de acolo, punând batista pe ţambal în ceea ce priveşte eşecurile. Aşa apare viziunea deformată şi imbecilizarea.

Dacă te apuci să te uiţi în presa noastră, constaţi că Ucraina are victorie după victorie în faţa armatei ruse. Doar că ruşii înaintează încet şi sigur, reglându-şi tacticile de război şi luptându-se, la modul practic, cu o armată a NATO. Nu mai avem de ce să ne ascundem după deget: armata Ucrainei este echipată de NATO, coordonată de NATO şi are în componenţă numeroşi soldaţi NATO, care ‒ cu binecuvântarea superiorilor ‒ şi-au dat demisia din armatele lor pentru a se înrola ca mercenari în Ucraina.

Nu vreau să omit un aspect: lupta adevărată care se dă nu este cea din Ucraina, ci este o luptă la nivel mondial, care se dă cu „perna pe figură”. Pare o comparaţie hazlie, dar efectiv despre asta este vorba: o luptă în care cel care se sufocă primul îl eliberează pe celălalt de presiune, făcându-l să renască.

Mă uit foarte mult pe ceea ce publică analiştii ruşi. Pe la noi sau prin Occident se crede că în zona rusească e o unanimitate precum cea din vremea lui Nicolae Ceauşescu. Aiurea. Am citit un comentariu deosebit de acid al colonelului Alexander Zilin ‒ şeful ong-ului Centrul pentru Studiul Securităţii Naţionale ‒ despre ultimatumul în ceea ce priveşte sistarea gazelor. Opinia sa ‒ preluată pe larg în presa rusească ‒ este radical diferită faţă de cea a conducerii. Autorul studiului afirmă că Rusia a fost atrasă într-o capcană geopolitică în Ucraina deoarece atât invadarea cât şi sistarea gazelor sunt elemente dorite de către Occident. Iată un citat:

„Șantajul cu gazul este calculat pe baza faptului că cetățenii UE, obișnuiți cu confortul, vor «ridica furcile» asupra autorităților din ţările lor ca efect al prețurilor mari la energie. Calculul, sincer, este destul de slab.

Occidentul a pornit deja mașina de propagandă. Algoritmul de propagandă este simplu: este necesar să înduri o iarnă pentru a ieși din dependența energetică. Și, se pare, vor rezista. Depozitele sunt pline, stocurile ar fi de așteptat să fie suficiente. Vor exista, desigur, pierderi colaterale grave: austeritate, scăderea ratelor de producție și așa mai departe. Dar experții spun că situația, aparent, nu va atinge indicatori supercritici.”

Temerea autorului este aceea că, în urma opririi gazelor, occidentalii vor găsi soluţii şi astfel gazul rusesc îşi va pierde piaţa. O opinie similară am citit-o la şeful Şcolii de Afaceri de la Sankt Petersburg. Sunt, în mare, argumente similare care conduc la ipoteza unei erori fundamentale comise de Rusia. Astfel de rapoarte sunt omniprezente în media rusă. Doar dacă ești naiv poți crede că asemenea informaţii nu sunt puse în balanţă de către autorităţi, mai ales în condiţiile în care este şi tema preferată a propagandei şi pilonul strategiei occidentale.

Să sar puţin de subiectul războiului pentru a vă introduce în domeniul independenţei tehnologice urmărite de ruşi. Pentru multă vreme vedeta acestei lupte a fost Ghenadi Krasnikov, şeful Mikron, una dintre întreprinderile pe care ‒ spunea el ‒ se bazează independenţa tehnologică a Rusiei. Fals. Respectiva fabrică nu reuşeşte să facă saltul tehnologic, iar sursele de acolo arată că, de fapt, Krasnikov a cam fost transferat pe linia moartă. La fel a fost situația şi în domeniul spaţial unde, de asemenea, s-au făcut restructurări răsunătoare. Motivul? Ca şi în armată unde generalii şi comandanţii cad precum fructele toamna, întreaga structură a Rusiei a trecut (şi trece în continuare) de la conducerea pe baza propagandei la cea bazată pe rezultate concrete.

Să vă explic acum puţin un punct de vedere diametral opus faţă de cele citate până acum. Stanislav Pritcin, cercetător principal la Centrul de Studii Postsovietice vorbeşte despre un plan mult mai amplu. Prin abandonarea Afganistanului, spune el, SUA practic şi-a pierdut total influenţa în Asia Centrală. Şi nu doar SUA, ci întregul Occident. Pritcin consideră respectivul eveniment unul deosebit de important din punct de vedere geopolitic deoarece s-a reuşit nu doar reducerea presiunii asupra Rusiei într-o zonă critică pentru ea, dar şi creşterea „forţei gravitaţionale” a ţării sale în zonă. Sunt foarte puţini cei care înţeleg rolul covârşitor pe care-l joacă Asia Centrală în ecuaţia geopolitică din toate timpurile. Există chiar şi-o glumă printre cercetători conform căreia, „de la Alexandru cel Mare nimeni n-a mai înţeles rolul covârşitor al Asiei Centrale”.

Calmarea situaţiei din Kazahstan, de asemenea a fost un punct critic. Acolo treaba nu e terminată. Oricine a vizitat Kazahstanul a rămas surprins de simbolurile ciudate din capitala sa Nur-Sultan (fostă Astana). Arhitectul noii capitale a Kazahstanului a fost Nursultan Nazarbaiev, fostul preşedinte al ţării şi cel care încă se află indirect la butoane. Nazarbaiev a fost convins abia în 2019 să părăsească puterea şi a fost înlocuit cu Tokaiev, un aliat de-al său. Nazarbaiev s-a întins precum o caracatiţă în toată economia ţării pe care a jefuit-o bazându-se pe … Londra. De altfel, toate simbolurile masonice care în Nur-Sultan sunt la vedere, le puteţi vedea ceva mai discret la Londra. O cantitate foarte mare a averii sale a fost transportată la Londra, unde trăiesc o parte din membrii familiei sale. Întreaga afacere de corupţie a fost acoperită de Londra în schimbul infiltrărilor adânci în structura statului.

După curăţenia de dinainte de începerea conflictului din Ucraina, ruşii elimină activ hălci importante de-ale englezilor din structura adâncă a Kazahstanului. Este un război nevăzut care continuă să se desfăşoare. Şi este un război esenţial care este necesar să fie dus deoarece englezii plănuiesc un nou scenariu ucrainean în Kazahstan.

V-am prezentat o structură ceva mai detaliată deoarece este important să înţelegeţi amploarea luptei pe care şi-a asumat-o Rusia. Însă, cea mai importantă luptă este cea pe care o dă direct cu Occidentul.

Cum Alexander Zilin şi cei ca el critică posibilitatea pierderii definitive a pieţei occidentale de către gazele ruseşti, un nou ultimatum soseşte de la Moscova, anume restructurarea totală a pieţei cerealelor. După ce Occidentul a avut un an agricol prost (sabotat din interior pentru „confirmarea” ideologiei climatice), Rusia a anunţat următorul pas: fertilizatorii şi produsele agricole finite vor fi disponibile doar ţărilor prietene şi doar contra ruble. Se pare că cei din corul bocitoarelor n-au înţeles că gazul e o materie primă esenţială din care se fac multe alte produse. Astfel, după o iarnă în frig şi beznă, Occidentului i se pregăteşte o primăvară în foame şi o vară de pomină. Fără fertilizatori, agricultura modernă pică.

Ei bine, e interesant de înţeles cum reacţionează Occidentul. Extrem de vocal. Au ieşit la atac cu propagandişti care vorbesc despre „noile moduri de a face agricultură”. Cam care sunt acestea? Fără să ari, fără să fertilizezi, fără să faci nimic. Cică asta e calea optimă şi „bio”. Ştiţi cu ce seamănă? Mă duce cu gândul la excepţionalul roman al lui Andrei Platonov, Cevengur. Doar acolo am mai întâlnit o asemenea versiune a comunismului-anarhist precum cea pe care o propovăduieşte acum Occidentul. Singura diferenţă este că lumea lui Cevengur este cea de la începuturile instaurării puterii bolşevice, adică acum 100 de ani! Partea proastă e că propaganda a creat suficienţi idioţi utili care nu se vor trezi nici măcar atunci când se vor afla în pragul morţii de inaniţie.

Care e planul Moscovei? E unul extrem de vast şi nu e limitat strict la gaz şi alimente. Să vă mai dau un exemplu. După ce englezii au exclus aurul rus de la tranzacţionare (tăindu-şi creanga de sub picioare), ruşii au anunţat dezvoltarea unei pieţe internaţionale de tranzacţionare a aurului la Moscova. Aurul va fi denominat într-o primă fază într-un coş valutar format din principalele monede BRIC, iar apoi în noua monedă de schimb a BRIC. De fapt aici e targetul rusesc: o nouă monedă de schimb lasă întreaga lume occidentală cu fundu-n baltă. Este, într-adevăr, nevoie de o întreagă infrastructură financiară, dar o mare parte a ei este deja construită. Prin forţarea plăţii gazelor în ruble pentru Occident, în ruble şi yuani pentru chinezi sau în ruble şi rupii pentru indieni, Rusia dă un semnal clar că dolarul e în moarte cronică. De fapt, dacă e să fim corecţi, semnalul morţii valutelor occidentale a fost dat chiar de occidentali atunci când au blocat la modul barbar rezervele internaţionale ale Rusiei. E vorba de aproape 600 mld. $, bani la care nu a mai avut acces. Cei care cred că s-a dat o lovitură Rusiei sunt cel puţin naivi. De fapt, lovitura s-a întors precum un bumerang întrucât nimeni nu mai are încredere în acele valute în condiţiile în care, dacă îi cășunează vreunuia de la Washington, te poţi trezi cu fondurile blocate.

Funcţionează strategia ruşilor? Un semnal e dat de faptul că s-a cam instaurat panica dată de importul de către Elveţia ‒ pentru prima dată după război ‒ de aur rusesc. Trei tone de aur au intrat în Elveţia, aparent pentru rafinare, însă cei mai mari rafinatori (MKS PAMP SA, Metalor Technologies SA, Argor-Heraeus SA and Valcambi SA) spun că n-au văzut niciun gram. E clar că, de fapt, a fost un import mascat pentru a nu se încălca restricţiile. Şi câte altele vor mai fi fost de-atunci?

Ceea ce se petrece nu se vede, dar se petrece. Numeroase averi s-au cam cărăbănit de la Londra, New York sau Sidney şi s-au îndreptat, ca zonă de tranziţie, precum Dubai. Chiar şi Singapore simte pe propria-i piele fuga marilor averi. Iar când fug capitalurile, rezultatele se văd prima dată pe piaţa imobiliară, unde proprietăţile de lux încep să fie listate, forţând preţurile în jos. E o mişcare clasică.

În plus se mai vede ceva: Japonia e decimată financiar, Europa la fel. Dolarul s-a hrănit din cadavrele celor două economii „aliate” şi pare că se întăreşte. E fals! Dolarul e cel care urmează să fie lovit frontal întrucât e prins într-o capcană fără ieşire. Dependenţa economiei americane de China nu poate fi rezolvată prin internalizare, aşa cum urmărea Trump. De fapt, fără o sărăcire radicală şi fără restructurări interne teribile, absolut nimic nu se mai poate face acolo. Despre asta e vorba în ideologia BBB?

Cam aşa arată, în mare, tabloul. Judecaţi singuri ceea ce vedeţi. Înainte însă de a încheia vă mai subliniez un aspect: FBI tocmai ce a percheziţionat casele a 50 de persoane apropiate de-ale lui Trump. O măsură profund anticonstituţională menită a intimida mişcarea MAGA înainte de alegeri. Judecaţi singuri şi „indexul democraţiei americane”. Nu de alta, dar când îţi fuge preşul de sub picioare urmărești să peticeşti realitatea prin coborârea tiraniei din pod.

Autor: Dan Diaconu

Citiți și:
Dan Diaconu: De ce critic Occidentul şi nu Rusia, China etc.
Dan Diaconu: Despre trezire

yogaesoteric
28 octombrie 2022