Priza de conştiinţă şi experienţa personală în manifestare (III)

de prof. YOGA Dan Bozaru

Citiţi aici ultima parte a acestui articol:
Priza de conştiinţă şi experienţa individuală în manifestare (II)

Reflexia Conştiinţei în ea însăşi este diferită pentru a permite formelor din Manifestare să fie percepute de fiinţa individuală (ANU) ca distincte. La nivel microcosmic, tocmai datorită acestei reflexii diferite a Conştiinţei asupra ei însăşi, afirmăm că „aceasta este o masă”, „acesta este un măr” şi, de asemenea, că „acestea două (masa şi mărul) sunt diferite între ele şi totodată sunt diferite de mine însumi”. La nivel macrocosmic însă, priza de conştiinţă reflectivă (VIMARSHA) este intim unită cu Lumina dumnezeiască necreată (PRAKASHA), însăşi Suprema Realitate (PARAMARTHA), ce cuprinde toate categoriile de manifestare, de la cea a pământului (PRITHIVI TATTVA), până la cea a lui SHIVA (SHIVA TATTVA).
Aceasta nu înseamnă că VIMARSHA este diversă. Nu sunt mai multe VIMARSHA care se reflectă. Faptul că există conştiinţa unităţii supreme sau a distincţiei relative între fenomenele asupra cărora se revarsă Lumina dumnezeiască necreată (PRAKASHA) (astfel încât acestea sunt percepute drept unul sau mai multe) se datorează naturii Conştiinţei lui SHIVA, care este aceeaşi în ambele cazuri.
În realitate, cea care uneşte, separă sau ţine laolaltă Totul Creaţiei este libertatea infinită pe care o are Conştiinţa supremă a lui Dumnezeu Tatăl. Această libertate neîngrădită de nimeni şi nimic face posibilă, de pildă, distincţia dintre materia inertă şi cea animată. O piatră sau o stâncă nu poate acţiona la voinţă, nu poate ieşi din strânsoarea limitării dramatice pe care Conştiinţa universală şi-o asumă la acest nivel.
Pe de altă parte, fiinţa umană se bucură de mult mai multă libertate, întrucât ea deţine conştiinţa de sine şi liberul arbitru. O Mare Putere Cosmică este încă şi mai liberă, în virtutea nivelului său de conştiinţă extrem de elevat. Toate aceste aspecte sunt însă parte din creaţia lui SHIVA, fiind generate din sânul Conştiinţei lui supreme, imuabile.

Separare, expansiune, uniune

În starea nediferenţiată (PARAMASHIVA) a Conştiinţei sunt conţinute implicit toate obiectele, fiinţele şi fenomenele într-o stare de deplină unitate şi fuziune. Macrocosmosul (cu toate lumile lui în manifestare) se naşte în urma vibraţiei extrem de fine a Conştiinţei supreme, care generează universurile printr-un proces de unire şi divizare a elementelor care există în ea. Din această perspectivă, textele şivaiste afirmă că VIMARSHA operează în patru direcţii:
1. îşi „neagă” (altfel spus, îşi ocultează) propria natură esenţială;
2. îşi asumă identificarea cu obiectele sau fenomenele aşa-zis exterioare care au fost create;
3. realizează simultan primele două acţiuni;
4. neagă primele două acţiuni, după ce acestea au fost reunite.
Cele patru funcţii esenţiale de manifestare a Conştiinţei supreme a lui SHIVA în procesul creator corespund celor trei niveluri ale prizei de conştiinţă reflectivă care sunt:
1. separarea: suntem izolaţi de tot ceea ce există în rest;
2. expansiunea: includem tot ceea ce există în câmpul conştiinţei noastre;
3. uniunea: unim într-un întreg feluritele tipuri de manifestări ale conştiinţei.

Unitate în diversitate

Să analizăm pe scurt cele patru modalităţi principale de acţiune a conştiinţei şi corelaţia lor cu cele trei niveluri ale prizei de conştiinţă.
În primul rând, prin „negarea naturii esenţiale şi identificarea cu altceva exterior ei” se înţelege că VIMARSHA se identifică la voinţă cu fiinţele sau obiectele din Manifestare şi îşi ocultează astfel natura esenţială. Aşa apare conştiinţa personală, care se percepe distinctă de celelalte obiecte sau aspecte din Creaţie.
În al doilea rând, prin aceeaşi putere reflectivă (VIMARSHA) subiectul şi obiectul din Creaţie sunt aduşi împreună (şi, de asemenea, feluritele fenomene din manifestare sunt corelate unele cu altele în virtutea rezonanţei universale) într-un singur câmp al conştiinţei în timpul actului de cunoaştere.
În al treilea rând, subiectul şi obiectul, care sunt distincte, precum şi întreaga diversitate a Creaţiei, se unifică în conştiinţa reflectivă şi devin unul şi acelaşi (subiectul universal).
Aceste trei niveluri ale prizei de conştiinţă corespund modului întreit de manifestare a conştiinţei:
a) conştiinţa diviziune (BHEDA), a separării între obiecte;
b) conştiinţa unităţii în diversitate (BHEDAABHEDA): reprezentată de mijloacele de cunoaştere ce servesc drept legătură între conştiinţa unităţii (ABHEDA) subiectului şi diversitatea (BHEDA) obiectului.
c) conştiinţa unităţii individuale (ABHEDA) a tuturor lucrurilor, ca subiectul pur.

Pura vibraţie a beatitudinii

Toate cele trei niveluri sunt conţinute permanent în completitudinea Conştiinţei supreme, indiferent că vibraţia sa determină mişcarea de la nivelurile inferioare şi limitate ale diversităţii în Creaţie către starea de unitate infinit expansionată, ori de la unitate către diversitate, în cadrul unui proces descendent. Această gigantică mişcare dublă o putem înţelege din două puncte de vedere: pe „verticală”, ca o mişcare de sus (de la Absolutul Dumnezeiesc) în jos, înspre manifestare şi respectiv, înspre resorbţia (SAMHARA) Creaţiei; sau o putem înţelege pe „orizontală”, ca o mişcare a prizei de conştiinţă spre şi dinspre obiect, în timpul actului de percepţie. În acest caz, percepţia serveşte ca un model pentru cosmogenză şi totodată ca un mijloc de realizare a unităţii imuabile şi a creativităţii nesfârşite a Absolutului Dumnezeiesc.
Cele trei energii fundamentale –  a voinţei (ICCHA), a cunoaşterii (JNANA) şi a acţiunii (KRIYA) – care operează în Creaţie fac posibilă multitudinea de fenomene şi interacţiuni de o uluitoare şi inepuizabilă diversitate şi sunt emanaţii sau aspecte ale conştiinţei lui Eu suprem şi absolut, care este puterea nediferenţiată a reflexiei conştiinţei. Aceasta este, de fapt, pura vibraţie a beatitudinii infinite care conţine şi hrăneşte toate celelalte puteri ce acţionează în feluritele planuri ale existenţei. Ea reprezintă conştiinţa simultană a unităţii celor trei planuri fundamentale ale Creaţiei (suprem, de mijloc şi inferior) în contemplarea nesfârşită a unicităţii. Realizarea de sine înseamnă tocmai a recunoaşte că acest „Eu suprem şi unic” este cel care se manifestă pe cele trei planuri ale Creaţiei şi, totodată, reprezintă natura adevărată a fiinţei umane, care este însăşi natura lui SHIVA.

Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 62

Citiţi şi:
Stările de conştiinţă şi analiza lor comparativă din perspectiva şivaismului din Kashmir (I)
Conştiinţa individuală şi lumea manifestată (I)

yogaesoteric
martie 2008