Procesul gradat al trezirii spirituale (IV)

1.229 0

de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Importanța uriaşă a menținerii stării de ordine

Dincolo de aparențe, calea ce este propusă în cadrul acestei Școli Ezoterice de Yoga Integrală se inserează într-o manieră înțeleaptă în cadrul normal, concret şi cotidian al existenţei noastre, dar cu condiția ca această existenţă să fie mai întâi repusă în ordinea macrocosmică dumnezeiască. O existență în cadrul căreia noi nu jucăm aşa cum se cuvine într-un mod dumnezeiesc integrat jocul vieții noastre nu va putea să ne servească drept suport pentru un demers a cărui esență este atingerea stării de îndumnezeire prin transformarea noastră spirituală deplină.

Una dintre dificultățile cu care ne confruntăm atunci când urmărim să înțelegem anumite noţiuni spirituale de bază este necesitatea de a ne forma o idee nouă despre anumite noţiuni care prezintă o conotație nefastă, nefavorabilă.

În sfera spirituală, ordinea este o noțiune vie, am putea spune, şi eliberatoare. Cu toate acestea, unii dintre noi am fost condiționați să ne facem cu privire la aceasta o imagine respingătoare. Pentru aceştia dintre noi, ordinea este ceva greu, implică constrângere, este ceva plictisitor, presupune unele obligații şi chiar face să apară în fiinţa noastră o ciudată stare de frustrare. Cam aceasta înseamnă pentru aceştia dintre noi care hrănim o astfel de reprezentare respingătoare a necesităţii de a ne face datoria.

Cu toate acestea, în sfera spirituală, ordinea este expresia ordinii şi armoniei dumnezeieşti. O astfel de ordine este viața. O astfel de ordine este respectul regulilor armonice pline de înţelepciune ale jocului şi care ne apar, acelora dintre noi care suntem inteligenţi şi plini de bun-simț, ca fiind juste şi necesare.

Practica atentă şi sistematică ne permite, de altfel, să trezim şi apoi să dezvoltăm o ureche sensibilă la tot ceea ce sună just, la tot ceea ce sună aşa cum se cuvine şi la tot ceea ce sună fals. Spre exemplu, ce am putea noi gândi despre un muzicant care ar cânta la un instrument în mod evident dezacordat sub pretextul că acțiunea de a acorda instrumentul respectiv este şi rămâne pentru el o obligație plictisitoare şi anostă? Merită apoi să ne întrebăm: Ce experiențe ar face el să apară în ascultători atunci când alege să cânte totuşi la vioară în aceste condiţii?

Din contră, dezordinea este tot ceea ce sugrumă sau sufocă viața. Dezordinea este tot ceea ce imobilizează energia şi face să apară apoi în ființa noastră o stare difuză de jenă sau chiar de tulburare. Aceasta este tot ceea ce în viaţa noastră este aproximativ sau pe care noi ne dorim să ascundem, întocmai aşa cum se petrece în cazul unui motor dereglat şi căruia noi nu vrem de fapt să-i ridicăm capota. Paradoxul ne apare cu atât mai evident mai ales atunci când noi spunem: „Am altceva de făcut, nu merită să-mi pierd timpul să verific motorul pentru că deja mi-am dat seama că viaţa presupune, de fapt, să rulezi şi să circuli”.

Cu toate acestea, noi știm foarte bine că o maşină al cărei motor nu este bine reglat aşa cum e necesar nu va face cu putință ca el să furnizeze o deplină putere maşinii noastre şi, atâta vreme cât ne vom complace să menţinem motorul maşinii noastre în această stare jalnică, fie că vrem, fie că nu vrem, nu vom putea niciodată să profităm de maşina noastră pe deplin atunci când este cazul.

Pentru a începe, aceasta implică să facem mai întâi ordine în sensul cel mai concret. Aceasta necesită să ne aranjăm aşa cum este necesar lucrurile şi apoi să urmărim să fim şi în continuare ordonați. Apoi aceasta presupune să ne reglăm cât mai repede nu numai datoriile financiare, ci şi datoriile morale. Aceasta implică să ne respectăm cuvântul dat, aceasta presupune să fim capabili să ne recunoaştem greşelile şi apoi să facem prompt tot ceea ce este necesar pentru a le repara sau compensa.

Aceasta necesită să eliminăm pe cât posibil pentru totdeauna reaua-credinţă, aceasta presupune să nu ne mai eschivăm în faţa responsabilităţilor pe care le avem, aceasta implică să realizăm cu multă atenţie şi dăruire tot ceea ce facem bun şi dumnezeiesc integrat. Aceasta presupune să nu mai oferim mai mereu doar scuze sau motive puerile ce justifică adeseori anapoda ceea ce ne-am asumat că o să realizăm şi apoi nu am mai făcut.

Apoi aceasta presupune să examinăm cu multă atenţie relaţia pe care o avem cu timpul și chiar cu energia. În urma acestei analize atente, vom ajunge apoi să ne dăm seama dacă mai mereu suntem în întârziere sau dacă cel mai adesea e necesar să alergăm pentru a ajunge atunci când am stabilit la întâlnirile pe care le-am fixat. Aceasta face cu putinţă să ne dăm seama de ce mai mereu ne simțim obosiţi sau chiar extenuați. Aceasta face cu putinţă să ne dăm seama într-un mod just și lucid ce anume ne oboseşte cel mai mult în cadrul tuturor activităţilor pe care le avem de făcut.

A face ordine înseamnă în mod natural ca tot şi toate cele care ne înconjoară în ambianţa în care trăim să se afle şi să rămână la locul lor. Aceasta presupune, mai mult decât atât, ca fiecare acţiune importantă să fie realizată aşa cum se cuvine, fără grabă, la vremea ei.

Aceasta implică să stabilim zi de zi cu anticipaţie anumite priorităţi care sunt urmărite în mod conştient şi necesită să ne organizăm întreaga noastră activitate într-o manieră cât mai armonioasă şi coerentă în raport cu aceste priorităţi.

În mod inevitabil, în cazul anumitor ființe umane, această exigență va face să reapară stări de ambivalenţă ce ne caracterizează, vor dezlănțui chiar unele regrete, iar uneori toate acestea vor face să apară în ființa noastră unele contestări bizare.

Dar, totodată, tot ceea ce se va petrece apoi va fi constructiv, căci va fi cu putință să descoperim cu luciditate toate acestea şi, văzând toate aceste reacţii stranii, va fi apoi cu putință să le dejucăm şi chiar să ne eliberăm de sub influența lor nefastă.

Este însă necesar să precizăm că pentru fiinţele umane care deja sunt maniace ale ordinii şi curăţeniei, a face ordine în viaţa lor înseamnă a se destinde şi a găsi un raport cât mai suplu și armonios cu ambianţa în care trăiesc, iar aceasta nu va implica să utilizeze toate aceste sfaturi pentru a accentua această tendinţă deja excesivă.

Ceea ce noi facem emană, în realitate, din ceea ce suntem

Printre altele, aceasta înseamnă ca nicio parte a universului nostru lăuntric care, de fapt, ne constituie şi nicio parte a trupului nostru nu e cazul să fie negată, respinsă sau condamnată, ci, din contră, puţin câte puţin fiecare dintre gândurile noastre, fiecare dintre emoţiile noastre, fiecare dintre acţiunile noastre benefice şi dumnezeiesc integrate, fiecare dintre cuvintele pe care le rostim, fiecare dintre dorințele noastre benefice, e necesar să ajungă să fie aproape în permanentă examinate cu ajutorul privirii lăuntrice pătrunzătoare, lucide şi detaşate a conştiinţei. Iar toate acestea e necesar să fie realizate pe fundalul aspirației noastre puternice de a fi și a rămâne în Adevărul fundamental Dumnezeiesc.

În măsura în care am reuşit deja să trezim în universul nostru lăuntric învelişul subtil supramental (vijnanamaya kosha), o astfel de analiză pe care o putem realiza clipă de clipă va fi mult mai pătrunzătoare decât de obicei, iar eficienţa unei astfel de treceri în revistă va fi de zeci de ori mai mare.

Tot şi toate cele care se petrec în universul nostru lăuntric e necesar să fie trecute printr-o sui generis sită cu o mare bunăvoinţă vizavi de noi înşine, dar totodată cu o precizie cât mai mare, care nu lasă loc pentru nimic aproximativ. Aceasta nu implică să renunțăm la tot ceea ce este în mod evident benefic, dar aceasta presupune să fim capabili să renunțăm la toate credinţele noastre eronate, nefaste, ce declanşează procese de rezonanță ocultă malefice, să renunțăm la toate certitudinile perverse, nefaste şi va face cu putință să triumfăm asupra eventualelor nevroze ce existau ascunse în universul nostru lăuntric şi erau în mod insidios hrănite de tot ceea ce este malefic în fiinţa noastră.

De îndată ce vom începe cu adevărat aceasta, vom descoperi apoi că ceea ce facem este, am putea spune, o formă de sacrificiu. O astfel de angrenare despre care am vorbit aici e necesar să fie precisă şi exigentă şi vă sugerăm ca ea să fie progresivă. Prin intermediul unui astfel de efort constructiv şi susţinut chiar şi ca durată, care va fi realizat etapă după etapă, vom putea face să apară din ce în ce mai mult adevăr dumnezeiesc şi rigoare în existenţa noastră.

Vom observa că, procedând în felul acesta, vom face apoi să dispară pentru totdeauna anumite procese de rezonanță ocultă defavorabile, malefice, care anterior erau constante şi, mai mult decât atât, vom amorsa un proces creator de regenerare, de renaştere lăuntrică ale cărui ecouri nu vor întârzia să-şi facă simţită din plin prezenţa.

În felul acesta, vom realiza din aproape în aproape transformări mici în aparență care vor face să apară şi să persiste efecte spirituale surprinzător de mari. Acţiunea benefică şi dumnezeiesc integrată este dovada adevărului. Chiar şi atunci când nu ne dăm seama de aceasta, totalitatea acțiunilor noastre ne dezvăluie cine suntem dincolo de aparențe și ne permite să intuim care este destinul nostru.

Aproape toate căile spirituale insistă asupra acceptării a ceea ce este, insistă asupra întâmpinării aşa cum se cuvine a feluritelor evenimente ce apar în existenţa noastră, insistă asupra trăirii momentului prezent, insistă să reuşim să trezim în universul nostru lăuntric o stare profundă de calm interior şi de dăruire totală şi necondiționată lui Dumnezeu.

Toate acestea fac adeseori să fie neglijat caracterul crucial al acţiunilor, care sunt şi rămân un complement indispensabil, mai ales atunci când noi suntem şovăitori, indeciși, resemnați, molâi, cu privire la ce poate să însemne pentru noi faptul de a spune „Da”. În absenţa acțiunilor adecvate şi perseverente, tot ceea ce am înțeles şi am integrat în ființa noastră nu poate după aceea să se concretizeze.

Prin intermediul acțiunilor, fiecare dintre noi ajungem să realizăm dorințele noastre legitime, alegem să facem ordine în viaţa noastră şi ajungem să luptăm împotriva inerției, obişnuinţelor nefaste. S-ar putea spune că esențialul constă în a fi şi nu în a face. Această opoziţie între a fi şi a face nu e cazul să ne facă să uităm că cel mai adesea ceea ce noi facem emană, în realitate, din ceea ce noi suntem.

Citiți continuarea articolului

Citiți și:
Ideile noi ce sunt creatoare şi profund benefice facilitează din plin transformarea viziunii lăuntrice…
Geniul tău benefic te va conduce prin viață cu pași de uriaș. Trezește-l!(I)

yogaesoteric
13 iulie 2023