Profeția supravegherii totale de acum șapte decenii: 71 de ani de la publicarea primei ediții a romanului «1984» al lui Orwell

La 8 iunie 1949 apărea 1984, romanul distopic al lui Orwell care descria o societate supravegheată totalitar. Dincolo de supravegherea omniprezentă, controlul conştiinţelor se efectua prin controlarea și manipularea infrastructurii cognitive de bază pentru orice societate: limbajul și istoria.

Limbajul este structura conceptuală care permite semnificarea și numirea, așadar crearea unei ordini recognoscibile, reproductibile, care face posibilă existența umană. Modificarea limbajului în celebra „newspeak” sau „nouvorbă” înseamnă că posibilitățile gândirii umane sunt manipulate și limitate prin manipularea structurii conceptuale a limbajului. La un mod grosier, așa cum se petrecea în societatea din 1984, această manipulare poate inversa sensul cuvintelor – războiul este resemnificat în pace, dragostea în ură etc.

Rescrierea istoriei – vechi sau recente – are rolul de a distruge orice criteriu cât de cât de obiectiv, de a distruge posibilitatea unui adevăr și al unei deveniri obiective, care nu ține de controlul politic totalitar. Dacă istoria devine într-atât de fluidă încât poate căpăta formele dictate de partid, chiar și atunci când asta înseamnă contrazicerea flagrantă a propriei istorii anterioare, asta înseamnă că se distruge însăși posibilitatea unei memorii sociale cât de cât autonome, dar și sentimentul că există o istorie, un trecut, care nu pot fi modificate după bunul plac, că există ceva acolo care depășește voința oricui, oricât de puternic ar fi pe pământ.

Într-o astfel de societate, sunt inventate noi crime: „crimăgândit”, „crimăvorbit” și chiar și „facecrime” sau „crimăfacială” – atunci când gândești, vorbești și exprimi nonverbal aspecte interzise de ordinea de partid și de stat.
Celebru este și minutul de ură, acea incitare-defulare a urii colective direcționată către disidenții sistemului transformați în dușmani ai poporului. Care nici nu era necesar să fie reali – rolul dușmanului poporului este unul esențial pentru funcționarea societății totalitare.

Romanul lui Orwell a intrat deja în limbajul comun. BigBrother este o denumire de care a auzit toată lumea. În ciuda acestui aspect și a banalizării sale, distopia lui Orwell pare, cum zice o memă, mai degrabă un program de implementat decât o ficțiune inspirată. Nu am devenit mai conștienți sau mai prezenți, ci mai blazați și mai hipnotizați de acest program „in the making”.

Posibilitățile de supraveghere ubicuă au explodat în societatea digitală, fără a fi nevoie de teroarea din 1984, căci participăm la ea de bunăvoie, ca în teoriile francezilor postmoderni. Crimăgânditul, crimăvorbitul și fața-criminală sunt deja realități într-o lume a corectitudinii politice și a corectitudinii emoționale. Cât privește minutul de ură, acesta este distribuit cu atenție către indezirabilii lumii celei noi care stă să se nască din coșmarurile noastre.

Patru prevestiri ale lui Orwell din «1984» care se adeveresc astăzi

Dacă am spune că lumea s-a preschimbat în statul totalitarist descris de George Orwell în romanul său de căpătâi, 1984, ar însemna să exagerăm. Planeta nu a involuat într-o confruntare continuă între super-state, iar societatea americană este departe de a fi un stat monopolizat de un singur partid comunist, în care drepturile personale sunt ignorate zilnic.

Totuși, ar fi de folos să aruncăm o privire la câteva paralele interesante și să ne întrebăm dacă nu cumva am putea să ne trezim într-o lume orwelliană, dar urmând un alt fir al acțiunii. Nu cumva în mod voluntar, încetul cu încetul, adoptăm câteva dintre acele aspecte pe care cartea le descrie ca fiind forțate asupra unei lumi care încă se zguduia în urma războiului atomic?

1. Fratele cel Mare, Big Brother, te supraveghează!

Bineînțeles, aceasta este paralela cea mai evidentă. În cartea lui Orwell, Fratele cel Mare – pretinsul lider al Partidului care conduce Oceania – îi ține pe oameni sub o urmărire constantă prin intermediul tele-ecranelor (practic, televizoare duble). Având în vedere că Agenția Națională de Securitate (NSA) este implicată în interceptarea convorbirilor telefonice fără mandat, menține o bază de date a convorbirilor (MARINA) și este implicată în procese de data mining [*] (PRISM), este firesc ne întrebăm dacă nu cumva Fratele cel Mare a devenit mai mult decât un personaj de ficțiune.

Diferența, totuși, constă în faptul că tele-ecranele nu erau deținute de majoritatea oamenilor din cartea lui Orwell, pentru că erau mult prea scumpe. În lumea reală, în orice caz, fiecare dintre noi deține un tele-ecran „de mână”, pe care îl purtăm cu noi peste tot unde mergem, pentru care am plătit de bunăvoie noi înșine și pe care aproape niciodată nu îl oprim. Pentru a fi corecți, e necesar să specificăm faptul că în filmul Cavalerul Negru, telefoanele noastre „smart” au fost folosite pentru a-l învinge pe Joker, însă Agenția Națională de Securitate (NSA) este Batman, sau mai degrabă Fratele cel Mare?

2. Război continuu

În cartea lui Orwell, Partidul adoptă o politică de război perpetuu, tocmai pentru a consuma orice surplus economic și pentru a-i ține pe oamenii săraci sub control. Guvernul american nu reușește ceva de genul acesta, dar se pare că ne-am creat un obicei de a trece dintr-un conflict militar în altul.

În ciuda faptului că SUA s-a retras din Irak de-abia în urmă cu un an, în ciuda faptului că se planifică în curând retragerea și din Afganistan, se amestecă și mai mult în locuri ca Libia și Siria. Ceea ce se petrece acum în Siria – și se extinde în Liban, Turcia și de asemenea în Irak – se pare că se schimbă în ceea ce pare a fi episodul separării dintre sunniți și șiiți, o ruptură care durează de peste o mie de ani. Nu suntem siguri că se va rezolva ceva foarte curând. Între timp, Iranul și Coreea de Nord ar putea avea arme atomice.

3. Pâine și circ

În cartea lui Orwell, marea majoritate a populației – „prolii” (adică proletariatul) – nici măcar nu erau demni de a fi supravegheați. Atâta vreme cât Partidul le oferea în mod regulat mâncare, alcool, loterie și pornografie, prolii erau considerați a fi ținuți sub control. E posibil ca Orwell să se fi inspirat dintr-un alt mare scriitor satiric, Juvenal, care critica „pâinea și circul” pe care Roma imperială le folosea pentru a controla plebea și pentru a-i lipsi de drepturile și responsabilitățile lor ca cetățeni romani (Juvenal ne-a oferit în ajutor și fraza „Însă cine îi va păzi pe paznici?”, pregătind terenul pentru romanul lui Alan Moore, Paznicii, care descria, de asemenea, anii 1980 într-un mod distopic). Pe Google, în mod curent, sunt oferite subiecte ca Miss America, victoria Italiei asupra Mexicului în FIFA, Kim Kardashian etc. Nu doriți și puțină pâine alături?

4. Nouvorba

Fiecare societate adoptă eufemisme și evoluția lingvistică, dar oare acestea sunt folosite în scopuri bune sau rele? Confucius a legat folosirea greșită a vocabularului de existența războaielor și a decadenței sociale din zilele sale și a cerut o „rectificare a numelor”. În cartea sa, Orwell descrie în detaliu modul în care limbajul poate fi folosit pentru a înșela și controla masele.

În lumea reală de astăzi, George Carlin a reușit să facă minuni prin intermediul comediei, făcând haz de subterfugiile noastre lingvistice. Indiferent cât sunt de amuzante, ele nu sunt ficțiune: oamenii bogați se numesc „job-creators”, atunci când guvernele iau mai puțini bani de la oameni se cheamă „reducerea impozitelor” (dacă nu îi obligăm pe oameni să presteze muncă în folosul comunității, atunci putem să spunem că se cheamă „concediu”?), un masacru în timp ce strigi „Allah e mare” se poate numi „violență la locul de muncă”. Dacă nouvorba ficțională din cartea lui Orwell ne face să ne crispăm, oare cum ar fi normal să ne simțim când auzim vocabularul real din politică?

Notă:
[*] Data mining este un proces de analiză a unor cantități mari de date și de extragere a informațiilor relevante din acestea folosind metode matematice și statistice. Termenul este utilizat de obicei de către organizațiile ce se ocupă cu prelucrarea informațiilor despre companii și de către analiștii financiari, dar este folosit din ce în ce mai mult și în domeniul științific pentru extragerea informațiilor din volumuri mari de date, generate de exemplu de experimente moderne. Data mining a fost descrisă ca „extragerea netrivială a informațiilor implicite, anterior necunoscute și potențial utile din date”, precum și ca „știința extragerii informațiilor utile din volume de date mari sau din baze de date”.

Citiți și:
Pericolele gândirii instituționale: lecții din «1984», «Matrix» și «Mitul peșterii»
«1984» în China
Trecerea de la Huxley la Orwell

yogaesoteric
10 septembrie 2020