Provocare din SUA. O publicație americană a lansat ideea că România ar putea trimite trupe în războiul din Ucraina

„Ceea ce este necesar să facă SUA pentru a se impune în războiul proxy cu Rusia este să înroleze o coaliție de state (SUA, Polonia, România și Marea Britanie) care sunt dispuse să angajeze trupe de luptă în conflict cu înțelegerea tacită că NATO nu va participa direct la niciun război terestru cu Rusia.”

Iată o frază pe care niciunul dintre noi n-ar fi vrut să o întâlnească într-o publicație. E adevărat, într-una din ceea ce se cheamă „presa alternativă”, The Unz Review. Și care se recomandă, pe frontispiciu, „O colecție de perspective interesante, importante și controversate, excluse în general de media pentru marele public american”.

Autorul articolului, Mike Whitney, susţine că în faţa situației critice în care se află trupele regimului de la Kiev în zona orașului Soledar și a scandalului declanșat de documentele clasificate găsite în sertarele lui Biden de pe vremea când era vicepreședinte, actualul preşedinte Biden se află într-o situație critică și ar putea recurge la o diversiune (cu efecte catastrofale), de escaladare a conflictului din Ucraina, prin trimiterea de trupe ale câtorva state din NATO, între care și România, în războiul din Ucraina.

Pare incredibilă, ba chiar monstruoasă, o asemenea formulă diversionistă, dar însuși faptul că România figurează printre statele care ar urma să trimită trupe pe fronturile de lupta din Ucraina indică o întorsătură cât se poate de primejdioasă pe care ar putea-o lua situația. Dar iată articolul, publicat pe 12 ianuarie:

Este Biden șantajat să trimită trupe de luptă americane în Ucraina?

Elitele miliardare își folosesc puterea asupra presei, a clasei politice și a opiniei publice pentru a-l constrânge pe Joe Biden să trimită trupe americane în Ucraina cu scopul de a preveni victoria Rusiei. Conservatorii idioți cred că mass-media își face de fapt treaba, pentru prima dată, raportând cu acuratețe presupusele fărădelegi ale lui Biden. Dar, de fapt, mass-media nu face decât să arate că poate schimba tabăra în orice moment pentru a urmări agenda elitistă.

Nimeni nu ar fi cazul să fie surprins de faptul că „problema documentelor clasificate” a lui Joe Biden a apărut în același timp în care un oraș cheie din Ucraina (Soledar) a fost eliberat de trupele rusești. Toate rapoartele recente de pe linia frontului indică faptul că armata rusă cucerește în mod constant tot mai mult teritoriu în partea de est a țării, provocând în același timp pierderi grele forțelor ucrainene supraevaluate. Pe scurt, armata ucraineană este bătută crunt, forțând planificatorii de război americani să își regândească abordarea. Ceea ce este necesar să facă SUA pentru a învinge în războiul său prin procură cu Rusia este să înroleze o coaliție de națiuni (SUA, Polonia, România și Marea Britanie) care sunt dispuse să angajeze trupe de luptă în conflict, cu înțelegerea tacită că NATO nu va participa direct la niciun război terestru cu Rusia. Biden a respins anterior ideea trimiterii de trupe în Ucraina recunoscând că aceasta ar echivala cu lansarea unui al treilea război mondial. Dar, pe măsură ce scandalul „documentelor clasificate” capătă amploare, maleabilul președinte va cădea probabil în rând și va face tot ceea ce îi cere establishment-ul de politică externă. Pe scurt, scandalul documentelor este folosit de intermediarii din culisele puterii care îl șantajează pe președinte pentru a-și urmări propriile interese înguste. Aceștia îl au pe Brandon la mână.

Majoritatea cititorilor își vor aminti că laptopul lui Hunter Biden conține o abundență de informații legate de vasta operațiune de trafic de influență a familiei Biden. Toate aceste informații au fost în mod deliberat suprimate în mass-media mainstream pentru a deschide calea pentru victoria lui Biden în alegerile prezidențiale din 2020. Așadar, de ce – ne întrebăm – acest nou scandal a ajuns pe prima pagină a ziarelor, în timp ce povestea laptopului a fost complet îngropată? Și de ce neoconservatorii cei mai falnici din Senat, precum Lindsey Graham, cer un „consilier special”, când nu au făcut niciun efort pentru a dezvălui detaliile sordide ale laptopului? Acest citat este preluat dintr-un articol apărut pe Zero Hedge:

„Senatorul Lindsey Graham (R-S.C.), un membru de rang înalt al Comitetului Judiciar al Senatului, a cerut miercuri procurorului general Merrick Garland să numească un consilier special pentru a investiga modul în care președintele Biden a gestionat documentele clasificate în perioada în care a fost vicepreședinte…….

«Cred că, dacă sunteți de părere că este necesar un avocat special pentru a asigura publicul cu privire la manipularea documentelor clasificate de către Donald Trump, ar fi normal să fie numit un avocat special și pentru manipularea defectuoasă a documentelor clasificate de către președintele Biden când era vicepreședinte», a declarat Graham în timpul unui interviu cu Martha MacCallum la Fox News…

«Ascultă Garland, dacă ai considerat că era necesar să numești un consilier special în ceea ce-l privește pe președintele Trump, atunci este firesc să faci la fel în ceea ce-l privește pe președintele Biden când vine vorba de gestionarea informațiilor clasificate», a spus Graham.” („Senatorul Graham cere o anchetă a unui avocat special, deoarece Biden rupe tăcerea în legătură cu documentele clasificate”, Zero Hedge)

Deci, acum Lindsey Graham este un campion al adevărului și al transparenței?

Nu mă faceți să râd.

Vă asigur că, dacă Biden ar anunța mâine desfășurarea de trupe de luptă americane în Ucraina, Graham și-ar retrage imediat cererea pentru un avocat special. Este vorba despre Ucraina, nu despre documente clasificate sau despre un comportament prezidențial potențial ilegal. Și – indiferent ce părere aveți despre Biden – el nu vrea să fie președintele care declanșează cel de-al treilea război mondial. Din nefericire, elitele care controlează mass-media, politicienii și cea mai mare parte a bogaților națiunii – sunt hotărâți să extindă conflictul, motiv pentru care narațiunea din mass-media s-a schimbat dramatic în ultima vreme. Aruncați o privire la acest scurt fragment dintr-un articol de la CNN care – până acum – a promovat non-stop în ultimele 11 luni meme-ul „Ucraina câștigă”:

„«Situația este critică. Dificilă. Rezistăm până la ultimul», a declarat soldatul.

Soldatul face parte din brigada 46 mobilă aeriană, care conduce lupta Ucrainei pentru a se menține la Soledar în fața unui asalt masiv al trupelor rusești și al mercenarilor Wagner..…... Soldatul a spus că el crede că liderii militari ucraineni vor abandona în cele din urmă lupta pentru Soledar și s-a întrebat de ce nu au făcut încă aceasta.

«Toată lumea înțelege că orașul va fi abandonat. Toată lumea înțelege acest aspect», a spus el. «Vreau doar să înțeleg care este rostul [de a lupta din casă în casă]. De ce să murim, dacă oricum îl vom părăsi astăzi sau mâine?»..….. «Nimeni nu vă va spune câți morți și răniți sunt. Pentru că nimeni nu știe cu siguranță. Nici măcar o singură persoană», a spus el. «Nici la cartierul general. Niciunde. Pozițiile sunt ocupate și reluate în mod constant. Ceea ce a fost casa noastră astăzi, devine a lui Wagner a doua zi.»

«În Soledar, nimeni nu-i numără pe morți», a adăugat el. «Situația este critică. Dificilă. Rezistăm până la ultimul», a spus soldatul.” („Situația în orașul din estul Ucrainei este critică”, CNN)

Puteți vedea diferența de acoperire? Nu mai sunt povești despre ucrainenii „curajoși” care îi înving pe orcii ruși. Nu. În schimb, este vorba despre adevărul rece și amar: Ucraina pierde și pierde greu. Dar cum ne explicăm această „schimbare bruscă de narațiune”? Și de ce Washington Post a oferit o platformă pentru ca doi războinici din administrația George W. Bush să facă o pledoarie pasionată pentru sprijin militar de urgență pentru a împiedica ofensiva de iarnă a Rusiei? Iată-i pe fostul secretar de stat Condoleezza Rice și pe fostul secretar al apărării Robert Gates făcând un apel disperat, de ultimă oră, la asistență imediată pentru a preveni prăbușirea forțelor ucrainene din Donbas:

„Când vine vorba de războiul din Ucraina, cam singurul aspect care este sigur în acest moment este că luptele și distrugerile vor continua….… cu toate că răspunsul Ucrainei la invazie a fost eroic și că armata sa s-a descurcat cu brio, economia țării este un dezastru, milioane de oameni au fugit, infrastructura sa este distrusă, iar o mare parte din bogățiile sale minerale, capacitatea industrială și terenurile agricole considerabile se află sub control rusesc.

Capacitatea militară și economia Ucrainei depind acum aproape în întregime de liniile de salvare din Occident – în primul rând, de Statele Unite. ….… În circumstanțele actuale, orice încetare a focului negociată ar lăsa forțele rusești într-o poziție puternică pentru a-și relua invazia ori de câte ori vor fi pregătite. Asta este inacceptabil.

Singura modalitate de a evita un astfel de scenariu este ca Statele Unite și aliații lor să ofere urgent Ucrainei o creștere dramatică a livrărilor și a capacității militare – suficientă pentru a descuraja o nouă ofensivă rusă și pentru a permite Ucrainei să respingă forțele rusești în est și în sud….…

De asemenea, membrii NATO ar fi util să le furnizeze ucrainenilor rachete cu rază de acțiune mai lungă, drone avansate, stocuri semnificative de muniție (inclusiv obuze de artilerie), mai multe capacități de recunoaștere și supraveghere și alte echipamente. Aceste capacități sunt necesare în câteva săptămâni, nu în câteva luni….… Modalitatea de a evita o confruntare cu Rusia în viitor este de a ajuta Ucraina să respingă invadatorul acum.” („Timpul nu este de partea Ucrainei”, Condoleezza Rice și Robert Gates, WVNews)

În mod normal, membrii mai în vârstă ai establishmentului politic sunt mai reținuți în declarațiile lor, dar nu și în acest caz. Aceasta este disperare pură, fără menajamente. Rice și Gates declară fără echivoc că Ucraina se află într-o situație disperată, că economia și infrastructura lor sunt în dezastru, că milioane de oameni au fugit din țară și că cea mai mare parte a bogățiilor naturale ale națiunii se află sub controlul Rusiei. Este un dezastru; și este un dezastru pe care Gates și Rice vor să îl abordeze pompând mai multe arme într-un stat eșuat care nu are nicio perspectivă de a câștiga războiul. Are vreun sens asta?

În timp ce vorbim, linia frontului ucrainean se destramă, la fel cum se destramă și iluzia că războaiele sunt determinate de competența serviciilor de propagandă ale cuiva. Ceea ce a rămas este perspectiva iminentă că rușii sunt, în esență, pe punctul de a învinge în cea mai sângeroasă și cea mai importantă conflagrație din acest război, Bakhmut, centrul de transport din est, care va fi probabil punctul de cotitură în campania mai largă. Când Bakhmut va cădea, ucrainenii vor fi forțați să se retragă în a treia și a patra linie de apărare, împingând războiul tot mai aproape de Nipru și apoi mai departe, spre Kiev. Steagul în carouri se întrevede treptat. Dar nu mă credeți pe cuvânt; iată ce vă spun din gura calului. Acesta este un fragment dintr-un interviu cu generalul Valery Zaluzhny, care este comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei:

„«Mobilizarea rusă a funcționat», spune generalul Zaluzhny…. «Inamicul nu este indicat să fie desconsiderat. Ei nu sunt slabi… și au un potențial foarte mare în ceea ce privește efectivele.» ……. Mobilizarea a permis, de asemenea, Rusiei să își rotească mai des forțele pe front și în afara acestuia, spune el, permițându-le să se odihnească și să se recupereze. «În această privință, ei au un avantaj».

«Prin urmare, totul depinde cu adevărat de cantitatea de provizii, iar acest aspect determină succesul bătăliei în multe cazuri.» Generalul Zaluzhny, care ridică un nou corp de armată, enumeră o listă de dorințe. «Știu că pot învinge acest inamic», spune el. «Dar am nevoie de resurse. Am nevoie de 300 de tancuri, 600-700 de IFV-uri [vehicule de luptă pentru infanterie], 500 de obuziere». Arsenalul incremental pe care îl cere este mai mare decât totalul forțelor blindate ale majorității armatelor europene….…

În privat, însă, oficialii ucraineni și occidentali admit că ar putea exista și alte rezultate. «Putem și ar fi necesar să luăm mult mai mult teritoriu», insistă generalul Zaluzhny. Dar el recunoaște, în mod indirect, posibilitatea ca avansurile rusești să se dovedească mai puternice decât se așteaptă, sau cele ucrainene mai slabe…….

«Mi se pare că suntem pe muchie de cuțit», avertizează generalul Zaluzhny… «Nu mă îndoiesc că vor mai încerca o dată să atace Kievul.» «Copiii încep să înghețe», spune el. «În ce dispoziție vor fi luptătorii? Fără apă, lumină și căldură, putem vorbi despre pregătirea rezervelor pentru a continua să lupte?»” („Volodimir Zelensky și generalii săi explică de ce războiul atârnă în balanță”, The Economist)

Sună ca un general care este încrezător în perspectivele sale de succes sau ca un lider militar care se resemnează în mod fatalist în fața înfrângerii?

Ceea ce Zaluzhni spune este că are nevoie de o armată complet nouă pentru a concura măcar cu rușii. („Am nevoie de resurse. Am nevoie de 300 de tancuri, 600-700 de IFV-uri, 500 de obuziere.”) Și, chiar dacă solicitările sale sunt îndeplinite, poporul ucrainean va fi lăsat „înghețat” în întuneric „fără apă, lumină sau căldură”. Acesta este motivul pentru care – potrivit Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) – 8 milioane de ucraineni au fugit deja în Europa, în timp ce alte 3 milioane au fugit în Rusia. (Tass)

Războiul purtat de Washington împotriva Rusiei a făcut din țară un pustiu nelocuibil, susținut în întregime de caritate străină în schimbul unui angajament hotărât față de agenda globalistă. În realitate, „Eu sunt alături de Ucraina” înseamnă „Susțin ștergerea sumară a unei civilizații înfloritoare pentru ca Washingtonul să-și poată realiza ambițiile pernicioase”. Asta înseamnă cu adevărat.

Nu îl criticăm pe Zaluzhny, care nu face decât să-și facă treaba. Îi criticăm pe șoimii de război și pe neoconservatorii americani care au provocat acest război, dar care nu au anticipat niciodată catastrofa pe care o creau. Ei nu s-au așteptat niciodată că va veni o zi în care ofițerul cu cel mai înalt rang al Ucrainei va cere o armată complet nouă pentru a-i învinge pe ruși. Nu s-au așteptat niciodată că cele mai cuprinzătoare sancțiuni economice impuse vreodată unei țări se vor întoarce împotriva lor și că vor afecta doar pe cei mai apropiați aliați ai noștri din Europa. Nu s-au așteptat niciodată că aceleași sancțiuni vor servi la îmbogățirea Rusiei și la consolidarea legăturilor sale cu țări care sunt rivali strategici ai Statelor Unite. Nu s-au așteptat niciodată că China și India vor da cu subsemnatul la sancțiunile americane și vor profita din plin de gazul și petrolul ieftin al Rusiei pentru a-și dezvolta economiile, lăsând Europa să lâncezească într-o criză permanentă provocată de atașamentul lor irațional față de Statele Unite. Nu s-au așteptat niciodată la niciunul dintre aceste elemente, ceea ce ne conduce la concluzia că gambitul ucrainean este probabil cea mai prost planificată debandadă de politică externă din toate timpurile, care a condus la cel mai mare dezastru strategic din istoria americană.

Pentru persoanele care au urmărit îndeaproape evenimentele din Ucraina, multe din ceea ce spun va părea evident. Pentru cei care cred în relatările din mass-media, ei bine, credem că vor fi foarte surprinși de evenimentele viitoare. Rezultatul războaielor terestre cu arme combinate nu este decis de scriitorii de ficțiune de la New York Times. Războiul din Ucraina se va încheia în favoarea taberei care este cea mai puternică; acest aspect este sigur. Aruncați o privire la acest scurt rezumat realizat de locotenent-colonelul american veteran de luptă Alex Vershinin, care a lucrat ca ofițer de modelare și simulări în cadrul NATO și în dezvoltarea și experimentarea conceptelor armatei americane:

„Războaiele de uzură sunt câștigate prin gestionarea atentă a resurselor proprii, distrugându-le în același timp pe cele ale inamicului. Rusia a intrat în război cu o vastă superioritate materială și o bază industrială mai mare pentru a susține și înlocui pierderile. Și-au conservat cu grijă resursele, retrăgându-se de fiecare dată când situația tactică s-a întors împotriva lor. Ucraina a început războiul cu un fond de resurse mai mic și s-a bazat pe coaliția occidentală pentru a-și susține efortul de război. Această dependență a presat Ucraina într-o serie de ofensive reușite din punct de vedere tactic, care au consumat resurse strategice pe care Ucraina se va strădui să le înlocuiască în totalitate, în opinia mea. Adevărata întrebare nu este dacă Ucraina își poate recâștiga întregul teritoriu, ci dacă poate provoca suficiente pierderi rezerviștilor mobilizați de Rusia pentru a submina unitatea internă a Rusiei, forțând-o să se așeze la masa negocierilor în condiții ucrainene, sau dacă strategia de uzură «rusească» va funcționa pentru a anexa o porțiune și mai mare din Ucraina.” („Ce se petrece în războiul din Ucraina”, Alex Vershini, Russia Matters)

Întrebarea dacă Rusia a făcut sau nu greșeli la începutul operațiunii lor militare ajută la conturarea înțelegerii noastre a ceea ce se petrece acum. Gândiți-vă la asta. Putin a chemat încă 300.000 de rezerviști în septembrie. Aceasta este o recunoaștere a faptului că a calculat greșit de câte trupe de luptă avea nevoie pentru a îndeplini misiunea. Dar acum a corectat această greșeală. Altfel, de ce ar fi chemat 300.000 de rezerviști și ar fi pus războiul în așteptare până când aceștia s-ar fi alăturat unităților lor și ar fi fost pregătiți pentru operațiuni ofensive?

Ideea pe care urmărim să o subliniem este simplă: Putin a adunat acum armata de care are nevoie pentru a termina treaba prin forță militară. În termeni simpli, el este gata de acțiune. De fapt, armata sa face deja progrese semnificative în est, unde un oraș cheie a fost eliberat (Soledar). Ne așteptăm ca aceste victorii regionale să continue pe tot parcursul iernii și în primăvară. Nu credem că furnizarea de tancuri, vehicule blindate, rachete, Patriots sau alte sisteme de arme va face o diferență semnificativă în rezultatul războiului. Singura modalitate prin care Washingtonul poate preveni o înfrângere umilitoare în Ucraina este de a conduce o coaliție de țări care sunt dispuse să angajeze trupe de luptă și putere aeriană pentru a lupta împotriva armatei ruse. Cu alte cuvinte, ne apropiem rapid de „momentul adevărului” pe care mulți l-au anticipat încă de la început; o confruntare directă între Statele Unite și Rusia.

Acesta este războiul pe care îl doresc neoconservatorii fanatici și, din acest motiv, ei folosesc „documentele clasificate” pentru a constrânge sprijinul lui Biden. Este un șantaj.

**********

Acesta este articolul. Așadar, avem în faţă o întrebare torturantă: va trimite România trupe în războiul din Ucraina?

Autor: Corneliu Vlad

Citiți și:
Războiul din Ucraina nu este rezultatul întâmplării, ci al unei politici deliberate a SUA
Washington Post confirmă Jocul de Glezne și de Șenile al Americii – Europa a fost băgată la înaintare (cu tancurile) în Ucraina

 

yogaesoteric
20 martie 2023