Psihoterapia

Psihoterapia joacă un rol extrem de important în viaţa noastră, dacă avem în vedere faptul că sistemul imunitar, în toată complexitatea lui, se supune controlului sistemului nervos. În străvechiul tratat de medicină indiană Charaka Samhita se afirmă: “bolile sunt de două feluri: cele ale trupului şi cele ale minţii… unele izvorăsc din altele”, iar romanii spuneau: “mens sana in corpore sano” (minte sănătoasă în corp sănătos).

Cercetările în domeniul psihoneuroimunologiei au confirmat existenţa relaţiei personalitate-cancer.

Dr. Grossarth – Maticek a realizat un studiu prospectiv pe două populaţii diferite din punct de vedere cultural, social şi geografic (într-un orăşel din Iugoslavia şi la Heidelberg), identificând patru tipuri  distincte de modele comportamentale (tipuri de personalitate), în funcţie de reacţia specifică la stres a individului. După zece ani subiecţii au fost investigaţi din nou. În urma acestor investigaţii s-a constatat că persoanele care au dezvoltat cancer făceau parte din categoria celor care “sufereau“ în mod cronic de lipsa de speranţă (rezultată în urma  experienţelor de viaţă dificile) şi care, neputând să-şi controleze tensiunile emoţionale, le reprimau.

Un alt studiu realizat în 1989 de către Holland J. şi Rowloand J. H. a urmărit influenţa stresului asupra funcţionalităţii sistemului imunitar. Cei doi cercetători au înregistrat activitatea celulelor T killer (T killer – ucigaşe – omoară “celulele-ţintă”; T-helper – cooperante – determină producerea de anticorpi de către limfocite faţă de un antigen pe care acestea din urmă nu îl pot recunoaşte) la unele persoane care se aflau într-o stare de „supărare profundă”, după ce aceştia suferiseră o pierdere importantă (doliu, faliment etc.) în comparaţie cu un lot martor. S-a observat o reducere a activităţii celulelor T killer şi scăderea semnificativă a numărului de celule T helper. Aceasta  arată foarte clar influenţa extraordinară a psihicului în prevenirea şi tratarea diferitelor afecţiuni, chiar şi a celor extrem de grave, cum ar fi cancerul.

Numeroase alte cercetări întreprinse de Bahnson, Morris sau Temoshock au descris foarte amănunţit caracteristicile personalităţii de tip C, care este predispusă la cancer: “este imaginea persoanei reţinute, care nu se plânge, este cooperantă, suferă în tăcere şi nu-şi exprimă cu uşurinţă tristeţea, furia sau anxietatea, este prea calmă, compliantă şi pasivă.

Numeroasele metode puse la punct de psihoterapie vizează eliminarea factorilor psihici care întreţin boala şi susţin pacientul în aplicarea celorlalte terapii naturale. Ele trebuiesc adaptate însă fiecărui caz în parte. Iată câteva dintre ele:

• relaxarea progresivă Jacobson se realizează întins pe pat, dând (mental) comenzi de relaxare fiecărui segment corporal în parte şi urmărind să resimţim efectul de destresare care se produce. Dr. Ronald Glasser de la Colegiul Universităţii de Medicină din Ohio a descoperit la studenţii care practicau în sesiune exerciţiile de relaxare profundă yoga, o cruţare a numărului de celule T killer (ucigaşe) şi celule T helper (cooperante) care măresc rezistenţa organismului în faţa agresiunii tumorale; reacţiile imunitare cele mai puternice s-au înregistrat la studenţii care exersau cu regularitate aceste exerciţii, timp de minim o oră şi jumătate pe zi.
• Dr. Carl Simonton din SUA, oncolog şi radiolog, a studiat timp îndelungat efectele tehnicilor de vizualizare dirijată şi imaginaţie creatoare, subliniind rolul important pe care îl au acestea ca terapie suplimentară în tratarea bolnavilor de cancer.
• Dr. Jon Kahat Zinn, directorul Clinicii “Stress Reaction” a Universităţii din Massachusetts se bucură în prezent de o largă recunoaştere internaţională pentru cercetările sale care au fundamentat ştiinţific tehnicile de meditaţie (rugăciunea în tăcere).