Puterea formidabilă a gândirii benefice

“Unii oameni văd lucrurile aşa cum sunt şi se întreabă neputincioşi:
‘De ce?’. Eu visez la lucruri care n-au fost niciodată şi spun:
‘De ce nu?’.” – George Bernard Shaw

Orice gând se manifestă printr-un conţinut energetic la nivel vibrator. Un gând, odată emis, se propagă în spaţiu şi este în continuare acceptat sau respins de alţi oameni, care au gânduri de aceeaşi natură. Gândul determină întotdeauna în emitent o stare de receptivitate pentru energiile specifice de acelaşi fel. De aceea, viaţa omului este rezultatul gândurilor sale. Indiferent de situaţia în care se află, fiinţa umană dispune întotdeauna de o forţă de care nu este întotdeauna conştientă: aceasta este puterea formidabilă a gândirii pozitive, care o va pune instantaneu în rezonanţă cu puterile benefice, minunate ale Universului.

Care a fost primul gând care v-a apărut în minte în această dimineaţă? A fost un gând frumos, spre exemplu, v-aţi gândit la o persoană dragă sau v-aţi bucurat că aţi văzut soarele pe cer? A fost un gând negativ, de genul: “Sunt atât de obosit şi n-am nici un chef să mă scol”? Amintiţi-vă acum care au fost următoarele gânduri, care a fost starea generală pe care o aveaţi când v-aţi început propriu-zis activitatea. Remarcaţi că întreaga “programare” pe care aţi făcut-o în imaginaţie pentru această zi a fost de natură să vă susţină de-a lungul zilei sau, dimpotrivă, să vă aducă numai necazuri. Un mare filozof spunea: “În voi se află cauza a tot ceea ce vi se petrece în viaţă.” 

Fiecare om este creatorul propriului său destin, el este cel care îşi construieşte propria sa existenţă alcătuită din lumini şi umbre, din urcuşuri şi coborâşuri. Noi suntem cei care ne alegem ţelul şi depinde numai de noi să ţintim spre abisuri sau spre înălţimi, iar ecoul năzuinţei noastre reverberează la nivelul întregului Univers, căci: ”Orice suflet care se înalţă, înalţă lumea.” Să începem, aşadar, fiecare zi impunându-ne să gândim pozitiv. A gândi pozitiv înseamnă a ne amplifica cu putere încrederea în noi înşine şi în Dumnezeu şi a fi în toate acţiunile noastre în armonie cu legile divine ale Universului.

Dacă privim cu atenţie la noi înşine şi la oamenii care ne înconjoară şi urmărim să observăm atitudinea lor faţă de evenimente, vom remarca existenţa a trei atitudini fundamentale în faţa vieţii, aflate într-o strânsă legătură cu orientarea predominantă a gândurilor: atitudinea fatalist-pesimistă, atitudinea pseudo-idealistă şi atitudinea activ-optimistă.

Atitudinea fatalist-pesimistă

“Omule nebunule, tu faci minuni fără să ştii şi nu cunoşti aproape deloc puterea formidabilă a gândirii tale. Să ştii că tot ce închipuieşti este realizabil şi se face direct proporţional cu încrederea ta … De ce te fereşti oare să stai de vorbă cu tine însuţi, descoperindu-te astfel un perfect zeu?”  (Tudor Arghezi)

Aceasta este atitudinea ce se manifestă prin frica faţă de viitor, sentimentul de inutilitate, disperare, nelinişte şi nesiguranţă. Este cel mai adesea întâlnită în rândul oamenilor dezorientaţi, nefericiţi, dezechilibraţi. Am cunoscut probabil cu toţii indivizi care ratează în mod sistematic ocaziile favorabile, care întotdeauna se găsesc în faţa unor dificultăţi, care se consideră victime ale evenimentelor negative. Ei sunt cei care, la primul obstacol întâlnit, concluzionează: “Ştiam că nu voi reuşi! Nu pot să fac nimic, nu pot să schimb nimic!”. Când au de rezolvat o problemă importantă, primul gând care le apare în minte este că această muncă nu li se potriveşte. Imediat devin nemulţumiţi şi neinteresaţi şi cred cu tărie că în alte circumstanţe, cu alte mijloace ar fi putut să rezolve totul mult mai bine şi mai repede. Din această cauză, soluţiile problemei le scapă şi încep să capete convingerea că nu o vor putea rezolva. Toate eşecurile trecute sunt reamintite, iar posibila reuşită dispare în faţa unui munte de dificultăţi. Şi toate acestea pornind de la un singur gând negativ. Şi totuşi, nu se poate spune că ei nu doresc să acţioneze. Am auzit de atâtea ori unii oameni afirmând: “Îmi voi reface viaţa”, “Voi reîncepe pe noi baze”, “Îmi voi schimba norocul” dar, cu toate acestea, ei reiau aceleaşi comportamente, aceleaşi atitudini negative, acelaşi mod de a privi lucrurile, chiar dacă situaţia exterioară este alta. Tendinţele conflictuale, incapacitatea de a depăşi obstacolele, de a privi situaţiile cu obiectivitate, de a-şi pune în valoare calităţile, de a trăi şi de a resimţi permanent acel sentiment indescriptibil de calm şi armonie interioară sunt reluate mereu şi mereu.

Atitudinea pseudo-idealistă

“Nimic măreţ nu a fost niciodată dobândit de altcineva decât de aceia care au îndrăznit să creadă că ceva din interiorul lor era superior circumstanţelor.” (Bruce Barton)

“Mintea, în felul său propriu şi prin ea însăşi, poate face din paradis un infern şi din infern un paradis.” (John Milton)

Cea de-a doua atitudine fundamentală este caracterizată de fuga de responsabilitate şi de tendinţa de a fugi din faţa realităţii într-o lume iluzorie, în care obligaţiile şi necesităţile cotidiene sunt ignorate în numele superiorităţii spiritului. Întâlnim în această categorie falşii filozofi, veşnicii nemulţumiţi, eternii visători. Ei sunt cei care cedează imediat în faţa proastei dispoziţii; îi găseşti mereu visând la ceea ce ar putea avea, fără a face niciodată nimic pentru ca visele să devină realitate; se enervează din lucrurile cele mai mărunte şi găsesc defecte la toţi cei din jurul lor, dar niciodată la ei înşişi. Atitudinea pseudo-idealistă nu este, de fapt, decât un mijloc fals de auto-protecţie, de punere la adăpost în faţa realităţii şi a destinului propriu.  Pseudo-idealiştii acceptă o manieră pasivă de a lăsa lucrurile să evolueze la voia întâmplării, de a evada în reverii despre lumi ideale, care nu vor exista niciodată, deoarece nu se întreprinde nimic pentru ca ele să existe. A nu acţiona reprezintă, în acest caz, un mod de a acţiona, dar unul negativ şi care duce la rezultate negative.

Dacă atitudinea pseudo-idealistă se transformă într-o atitudine autentic-idealistă, ceea ce presupune ca teama de responsabilitate şi fuga din faţa realităţii să se transforme în încredere în sine şi în viaţă, atunci apare cea de a treia atitudine, cea activ-optimistă. Contemplarea poate deveni, în acest caz, un mijloc de a gândi corect, de a trăi cu adevărat şi de a deveni stăpânul vieţii.

Atitudinea activ-optimistă

“Istoria lumii este aceea a câtorva oameni extraordinari care au avut credinţă deplină în ei. Această credinţă face să se manifeste Divinul care este totdeauna în spatele nostru. O fiinţă umană care are o credinţă mare poate orice; acesteia îi este totul cu putinţă. O asemenea fiinţă umană va eşua numai când nu-şi va mai da în mod suficient osteneala să manifeste puterea subtilă infinită a Universului. Cel ce va înţelege aceasta va realiza cât de important este să credem, înainte de toate, în forţele noastre proprii.” (Swami Sivananda)  

A treia atitudine fundamentală, cea activ-optimistă, este caracteristică celor care evaluează cam tot ceea ce există în jurul lor ca fiind pozitiv. Atitudinea profund pozitivă a minţii este credinţa fermă, de nezdruncinat, că lucrurile evoluează în bine şi că orice problemă sau dificultate poate fi depăşită. Viaţa e plină de împrejurări asupra cărora nu putem acţiona direct; ceea ce se poate face este modificarea modului de a le privi. Activ-optimiştii îşi construiesc o stare de spirit pozitivă, fiind astfel capabili să facă faţă evenimentelor şi să-i influenţeze, astfel, în bine, pe cei din jur. Ei îşi învăluie toate relaţiile personale într-o căldură afectuoasă, fermecătoare. Aceşti oameni ştiu că dificultăţile reprezintă necesităţi ale vieţii, care ne ajută să înţelegem profund viaţa şi să ne depăşim propriile limite. Activ-optimiştii ştiu că nu sunt jucării în mâna destinului, ci creatorii propriei fericiri. Ei fac din starea lor permanentă de entuziasm o adevărată artă şi trezesc astfel capacitatea de a trece cu uşurinţă peste toate obstacolele. Ei nutresc aproape întotdeauna şi din toate puterile gânduri pozitive şi acţionează mai mereu în bine, fiind din plin şi prompt susţinuţi de forţele benefice captate prin rezonanţă din Macrocosmos. Aceşti oameni sunt deschişi către tot ceea ce îmbogăţeşte spiritul, sunt gata să înveţe totul din orice şi cred cu tărie că cel mai revoluţionar act pe care îl pot realiza în lumea aceasta este să fie fericiţi. Şi tocmai pentru faptul că ei afirmă binele în tot, evenimentele şi fiinţele le reflectă cea mai bună parte a lor.
Cu alte cuvinte: “Spune DA Vieţii şi Viaţa îţi va spune DA!”

Citiţi şi:

Yoga şi gândirea pozitivă

yogaesoteric
articol preluat din Revista Yoga Magazin

Also available in: English