Puterea lăuntrică a rugăciunii le lega limba, iar ei rămâneau în faţa lui Dumnezeu nopţi şi zile, fără să se mişte din loc

Slavă Ţie, Doamne! Cât m-am bucurat de frământarea pe care v-a pricinuit-o rugăciunea! Îngerul dumneavoastră păzitor este cel care v-a tulburat, ca să aflaţi că este bine să vă rugaţi şi în timp ce citiţi. Căci în rugăciunile noastre nu e multă vorbărie. E scris mereu aceeaşi idee: „Doamne, miluiește”, însă în felurite chipuri, pentru neputinţa noastră.

Nu ne putem compara cu Macarie Egipteanul. În stările harice pe care le zugrăveşte din proprie experienţă, el n-a privit nici la lumină, ci s-a înfundat undeva într-un ungher şi a înmărmurit acolo de umilinţă, în foc dumnezeiesc și în lumină. Numai iubirea de fraţi îl chema înapoi, ca pe unul să-l povăţuiască, pe altul să-l mângâie.

Cum a ajuns la aceasta? Oare s-a încumetat să înceapă dintr-odată cu o rugăciune scurtă? Nu. Rugăciunea nu se dobândeşte fără osteneală.

Sfinţii lui Dumnezeu se rugau chiar fără cuvinte. Asta nu pentru că nu voiau să citească rugăciuni, ci pentru că puterea lăuntrică a rugăciunii le lega limba, iar ei stăteau în faţa lui Dumnezeu, rămâneau îndelung, nopţi şi zile, fără să se mişte din loc, neistovindu-se și nesimțind nevoia de somn și de hrană.

Dacă, imitându-i, ne vom ţine de pravila lor, adică să nu vorbim mult (în rugăciune), atunci să le urmăm şi exemplul: să stăruim îndelung cu o rugăciune scurtă.

Sfântul Teofan Zăvorâtul

Citiţi şi:

Cum să mă rog? Doamne, învață-mă să mă rog! 
Învățătură despre Rugăciunea minții «Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!» 
Sănătatea nu depinde numai de hrană, ci cel mai mult de liniştea sufletească

yogaesoteric
12 septembrie 2020