Puterea nu se scrie pe cruce!

Cine se crede balaur în bătălia cu morții?

După 82 de ani, cine îşi mai aduce aminte ce s-a petrecut la 23 august 1944? Trădare naţională? Încheierea războiului? Rescrierea istoriei României? Negocieri de culise cu Moscova pentru păstrarea privilegiilor conducătorilor? Puțini istorici prezintă istoria pe bază de dovezi! Din păcate, manipularea şi dezinformarea lovesc și acum în credința românilor! Trist pentru noi! Ne mai vindecăm de ură?

România a luptat alături de Germania împotriva URSS în al Doilea Război Mondial.

Pe 23 august 1944, Regele Mihai I a dispus arestarea Mareșalului Ion Antonescu, alături de arestarea lui Mihai Antonescu și a ordonat Armatei Române să se alăture Aliaților anglo-americani, potrivit „proclamației regelui către țară” și difuzată pe posturile de radio, fapt consemnat de „Open Sources”/adevărul.ro: După 23 august 1944, România a întors armele şi a luptat împotriva Germaniei. „România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite”.

Armistiţiul amintit a fost semnat vreodată de România și Rusia? Cine își mai aduce aminte cum a ajuns Divizia „Tudor Vladimirescu” în București? Cât de adevărat este că România, după război, a ajuns sub comanda Comisiei Aliate de Control, care a funcționat sub autoritatea Înaltului Comandament Sovietic?

Regele Mihai I a fost decorat de Stalin, la 6 iulie 1945, cu Ordinul „Victoria” (Pobeda), cea mai înaltă distincție militară a Uniunii Sovietice, pentru „contribuția Regelui Mihai și a României la ruptura de Germania după 23 august 1944 și trecerea de partea Aliaților”! În aceste condiții, cum a ajuns România să fie apreciată „pentru contribuție”, dar în același timp să fie obligată să plătească Moscovei suma de 300 de milioane dolari, despăgubire de război, majorată prin „compensații” la 1,2 miliarde dolari (potrivit unor studii semnate de AS Marinescu?).

Potrivit „Open Sources”/evz.ro, informațiile pentru cunoaşterea adevărului nu lipsesc. Lista extrasă din Stenogramele Consiliului de Miniștri din Guvernarea generalului Nicolae Rădescu (6 decembrie 1944 – 28 februarie 1945), publicate de istoricul militar Petre Opriș în cartea Armata, spionaj și economie în România (1945-1991), invită la cunoaștere: Convenția Sovieto-Română din 16 ianuarie 1945 prevedea ca România să le dea URSS:

– 1,7 milioane de tone petrol în anul 1945,
– 1,6 milioane de tone în 1946,
– 277.000 tone de porumb la prețul de 22 dolari/tonă,
– 370.000 tone de grâu la prețul de 24,75 dolari/tonă,
– 35.000 tone de orz la 21 dolari/tonă,
– 100.000 de porci la 138 dolari/tonă,
– 500.000 de oi la 62 dolari/tonă,
– 200.000 de boi la 83 dolari/tonă,
– 190.000 de cai la 157 dolari/bucată
– 1.967.000 metri cubi de lemn,
– 490 locomotive la 0,45 dolari/kg,
– 6.000 vagoane la 0,1775 dolari/kg,
– 1.200 vagoane cisternă la 0,1775 dolari/kg,
– vasul de linie de pasageri „Basarabia” la prețul de 1,4 milioane de dolari,
– navă mixtă de pasageri și marfă „Alba Iulia” la prețul de 255.000 dolari,
– două remorchere evaluate în total la 120.000 dolari,
– un doc plutitor evaluat la 850.000 dolari,
– 160 vase fluviale uzate evaluate în total la 5,5 milioane de dolari,
– 167 nave fluviale noi evaluate în total la 11 milioane de dolari,
– mașini-unelte în valoare de 4 milioane de dolari,
– un turbogenerator luat de la uzine din Fieni,
– patru mașini Fourcault,
– bare de fier și țagle în valoare de 524.000 dolari;
– nave de dragaj și nave elevator,
– laminorul ultramodern de 14 ţoli de la uzina „Malaxa” evaluat la 2,46 milioane dolari,
– utilaje pentru industria petrolieră evaluate la 20 milioane de dolari (pompe de foraj, sape, mufe etc.) etc.

Puterea nu se scrie pe cruce!

Spre deosebire de inteligentul cercetător Petre Opriş și puțini alți istorici curajoși, aplaudacii aflați în simbria vremelnicilor puteri răstălmăcesc istoria adevărată, încercând și astăzi să acopere cu noroi sângele vărsat de eroii noştri, bunici, părinţi, frați, loviți de gloanțe într-un război spre Est apoi spre Vest!

Cine calcă în picioarele mormintele știute și neștiute ale soldaților români, căzuți pe Frontul de Est şi pe Frontul de Vest? Istoria nu uită!

În perioada 1941-1945, Armata Română a avut 92.620 militari morți; 333.966 răniți și nu în ultimul rând, 367.966 dispăruți. În 1941, în luptele de la Odessa, au fost uciși 17.729 soldați români. În 1942, în luptele de La Cotul Donului au murit peste 100.000 de soldați! După 23 august 1944, în perioada 24 august 1944 și 9 mai 1945, pierderile totale ale României au fost 169.822 militari, morți, răniți şi dispăruți! Istoria nu uită!

Ce facem pentru Eroii noștri? România, încotro? Dumnezeu să-i odihnească pe toți cei care au plecat dintre noi!

Dumnezeu să-i ierte pe toți cei care se cred balaurii dreptății!

Citiți și:
NATO va dubla sau tripla focoasele nucleare americane
Imperialismul britanic și războaiele opiului: narco-statul Kuomintang (Partidul Naționalist Chinez)

yogaesoteric
25 septembrie 2026