Puţină mitologie (II)

 
de Rodica Purniche
 
Citiţi partea a treia a articolului

Facerea Lumii şi cosmogoniile hinduse sunt de o bogăţie simbolică ce depăşeşte simpla calitate de scriere beletristică. Ea traduce, mai exact, şi în acelaşi timp încifrează în semnificaţii, cunoaşterea spirituală autentică a Începuturilor, spre a o transmite generaţiilor nesfârşite de locuitori ai Terrei, fără ca ea să fie alterată. Odată „ascuns” în mituri şi legende, Dumnezeu rămâne accesibil tuturor, cu tot cu modalităţile de a ajunge direct la El. Ceea ce aducem în următoarele două episoade reprezintă organizarea repetată a Cosmosului, ca formă de „adaptare” a Divinului la fiinţa umană ce trebuie ocrotită, călăuzită, iubită în esenţa ei, până când ea se trezeşte spiritual, spre a-şi începe efortul propriu de întoarcere la Originea Divină.

Un loc important în marile cosmogonii hinduse îl are DAKSHA, Principiul Creator Suprem, numit în unele scrieri sacre CUNOAŞTEREA RITUALICĂ, CEREMONIALĂ. Asta ne face să credem că DAKSHA nu reprezintă doar Principiul Creator Suprem, ci inclusiv ordinea ceremonială a Facerii Lumii, înscrierea fiecărui act creator într-un timp sacru, într-un spaţiu sacru şi pentru un motiv sacru. Astfel, DAKSHA manifestă inclusiv o Mare Putere Cosmică divină care este aceea a ordinii şi organizării înţelepte a Universului. El a avut două încarnări sau manifestări supreme, ceea ce ne determină să presupunem că Originea Lumii a cunoscut cel puţin două momente esenţiale în realizarea sa. Ulterior, DAKSHA a primit numele de BRAHMA (cu acest nume figurând şi azi în triada deitică hindusă, alături de VISHNU şi SHIVA).

DAKSHA este fiul Fiinţei Supreme, considerat sursa vieţii cosmice, tatăl zeilor, al oamenilor şi al demonilor. El reprezintă puterea ceremonială care face legătura dintre oameni şi zei. El a dat naştere Universului dinamic, aflat în permanentă mişcare şi transformare, iar cultul său era legat de cel al zeului morţii, YAMA, şi al scribului său, CITRA.

Prima manifestare a lui DAKSHA în calitate de Cunoaştere ceremonială a avut loc în ciclul lui CAKSHUANA MANU, fiul lui MANISHA şi al celor 10 fiinţe conştiente, PRACETAS. DAKSHA s-a căsătorit cu ASINI (Cea Obscură sau Necunoscută), fiica lui VIRANA (Profunzimea), el însuşi zeu creator. DAKSHA a avut în această manifestare 10.000 de fii numiţi HARIASHWA (Caii Fericiţi) iar, apoi, 10.000 de SARALASHWA (Caii Rapizi), care au fost născuţi dintr-o uniune spirituală. Înţeleptul NARADA a împiedicat o nouă creaţie, forţându-i să depună jurământ sfânt pentru o viaţă ascetică.

DAKSHA a mai conceput pe cale naturală 60 de fiice, dintre care:
– 10 s-au căsătorit cu Legea Perfecţiunii, DHARMA
– 13 s-au căsătorit cu înţeleptul Viziunii, KASHYAPA; ele au primit numele de „mame ale lumii”
– 4 s-au căsătorit cu calul celest TAKSHYA
– 27 s-au căsătorit cu zeul Lunii, SOMA; ele au format Casele Lunii (NAKSHATRA-ele)
– 2 s-au căsătorit cu Existenţa, BHUTA, dând naştere celor 5 MAHABHUTA-uri (Elemente)
– 2 s-au căsătorit cu ANGIRASA, cel aprins
– 2 s-au căsătorit cu KRISHASHVA, cel bogat în cai 

Conform Bhagavata Purana, în a doua sa manifestare, DAKSHA s-a căsătorit cu PRASUTI, fiica lui SVA-YAMBHURA MANU iar ea i-a născut 16 fiice, dintre care ultima, SATI (Fidelitatea) a devenit soţia lui SHIVA. Deoarece între SHIVA, care o iubea foarte mult, şi tatăl ei a apărut o dispută foarte puternică, SATI a decis să fie arsă, alegând mai degrabă să moară decât să mai suporte durerea cauzată de acel conflict. Spre a răzbuna moartea ei, SHIVA a trimis monstrul VIRABHADRA, care l-a decapitat pe DAKSHA în focul din Sud. După o vreme, SHIVA l-a readus la viaţă pe DAKSHA, cu condiţia ca SHIVA să primească în schimb capul primului animal pe care DAKSHA îl va vedea, odată înviat. Acel cap s-a dovedit a fi unul de capră, care a fost asftel ales pentru sacrificiul dedicat de DAKSHA lui SHIVA.

Marele zeu BRIHASPATHI, învăţătorul zeilor vedici, ocupă şi el un loc de prim rang în mitologia Începuturilor şi a organizării Cosmosului. El este fiul lui SHRADDA şi al lui ANGIRASA (Focul sacrificial de la Sud), zeul înţelepciunii şi preceptorul zeilor. Numit şi „fiul Cerului”, el are 7 feţe şi 7 raze, coarne ascuţite, o secure de aur şi săgeţi. Aşezat în carul său tras de 10 cai roşii, el controlează mişcarea Cerului şi a planetelor. Fiul său este înţeleptul BHARADWAJA.

BRIHASPATHI mai este cunoscut şi sub alte câteva nume precum BRAHMANASPATHI (stăpânul preoţilor) şi „păzitorul DHARMA-ei”, GANAPATHI (stăpânul oştirilor cereşti), JYESHTHA RAJA (regele strămoşilor). Împreună cu soţia sa DHENA (Cuvântul), el îi învaţă pe aspiranţii sinceri ştiinţa corpurilor cereşti luminoase, JYOTISH, astronomia şi astrologia. El guvernează peste Soare şi peste Lună. Învăţătorul zeilor a fost inspirat să scrie o carte despre caritate, care îi învaţă pe asceţi cum să devină egalii zeilor!

BRIHASPATHI guvernează înţelepciunea şi cuvântul în fiinţa umană, corpul ei fizic fiind guvernat de către alţi zei, dintre care îi amintim pe:
MITRA – spiritul zilei şi PRANA ca aer inspirat
VARUNA – spiritul nopţii şi PRANA ca aer expirat
INDRA – regele zeilor şi stăpânul organelor de acţiune
ARYAMAN – cel al cărui ochi personifică Soarele şi cel ce guvernează astfel vederea
VISHNU – cel imanent, a cărui respiraţie dă naştere Vedelor, a cărui privire generează cele 5 Elemente, din al cărui zâmbet se naşte Universul şi al cărui somn produce PRALAYA; el guvernează în fiinţa umană IDA NADI.

O altă etapă importantă în mitologia cosmogonică, cea care a urmat organizării Cosmosului, este etapa Profeţilor sau a Proorocilor, al căror rol este acela de a crea şi a proteja viaţa în întregul ei. Ei sunt în număr de 7 şi locuiesc în Cer, împreună cu zeii celor 5 Elemente. Sunt reprezentaţi de obicei sub forma celor 7 stele din Ursa Major (Carul Mare), fiecare dintre ele fiind energie şi parte a Legii Perfecţiunii (DHARMA).
Aceşti primi 7 profeţi sunt:
1. MARICI – Raza de Lumină, soţul lui SAMBHUTI (Sănătatea Perfectă), zeul vântului şi tatăl Viziunii, cel născut din mintea Fiinţei Supreme 
2. ATRI – Devoratorul, soţul lui ANASUYA (Inocenţa) cu care a născut pe DATTA, DURVASAS şi SOMA în prima sa viaţă, şi al lui ARYAMAN (Nobleţea) şi al surorii sale ANALA (Puritatea) în a doua sa viaţă. Născut din imaginaţia Fiinţei Supreme (BRAHMA), el i-a ţâşnit acestuia prin ochi. ATRI i-a readus lui BRAHMA la viaţă, în flăcările unui sacrificiu, fiii ucişi de un blestem de-al lui SHIVA.
3. ANGIRASA – Cel Aprins, ale cărui soţii principale sunt LAJJA (Modestia), SMRITI (Tradiţia) şi SHRADDA (Devoţiunea). El şi-a căsătorit câteva fete cu DAKSHA şi alte două cu MAITREYA. SHRADDA i-a dăruit patru fii: AGNI (Focul), UTATHYA (Adevărul imanent), SAMVARTA (Mişcarea Cerului) şi Marele Învăţător (Ghidul spiritual al zeilor). Cele 4 fiice dăruite de către SHRADDA sunt SINIVALI (prima zi a Lunii şi simbolul fertilităţii), KUHU (Luna Nouă), RAKA (Luna Plină) şi ANUMATI (Acceptarea sau cea mai favorabilă zi ca zeii să-şi primească ofrandele). ANGIRASA este considerat sursa Luminii, preotul zeilor şi stăpânul sacrificiilor. El este o manifestare a lui AGNI, puterea iluminării spirituale şi a conştiinţei transcendente, născut din gândul Fiinţei Supreme.
4. PULAHA – sau „Podul din spaţiu” (Curcubeul), a cărui soţie este KSHAMA (Iertarea). PULAHA şi PULASTYA au avut viziunea demonilor al căror creator este KASHYAPA. 
5. KRATU – Inspiraţia, ale cărui soţii sunt SANNATI (Smerenia) şi KRIYA (Acţiunea, care a avut capul unui cal, HAYASHIRAS). El este sursa întregii inteligenţe, unul dintre cei 10 fii ai Fiinţei Supreme, şi care a conceput rasa umană. El este totodată şi tatăl celor 60.000 de VALASKHILYAS, înţelepţii doar de 1 inch înălţime, care înconjoară carul Soarelui (cum menţionează Bhagavata Purana).
6. PULASTYA – sau „Părul neted”, soţul lui PRITI (Tandreţea). YAKSHA-şii, fiii săi, sunt păzitorii comorilor lui BRAHMA, iar KUBERA, alt fiu, este companionul lui SHIVA.
7. VASISHTHA – „Posesorul bogăţiilor” şi soţul lui ARUNDHATI (Fidelitatea). El este fiul vacii NANDINI (Abundenţa, care a devenit nimfa URVASHI) şi al lui VARUNA şi MITRA.

Despre aceşti 7 profeţi se spune că, treptat, energiile lor s-au diminuat, ei devenind Înţelepţii Celeşti, Puterea Fundamentală a Fiinţei Supreme creând clasa zeilor, peste care, o vreme, s-a manifestat o altă serie de profeţi, 5 la număr. Aceştia au fost:
1. Cunoaşterea ritualică sau DAKSHA şi-a pierdut treptat funcţiile de Creator şi a fost înlocuit de către VISHNU, fiind integrat noii categorii de Înţelepţi Celeşti.
2. PRACETA-şii sau Cele 10 forme conştiente de conştiinţă.
3. BHRIGU (strălucirea focului) sau Puterea Cunoaşterii.
4. NARADA (Sfătuitorul) sau Puterea de Convingere. Asociat cu PARVATA (Cel Imuabil), el acţiona ca mediator între zei şi oameni. Fiu al lui BRAHMA, născut dintr-o coapsă a lui, îi plăcea să semene discordia. El a fost, totodată, şi zeul muzicii. 
5. AGASTYA (Cel ce mişcă muntele) sau Cel care îl mişcă pe Imuabil. El a fost fiul lui MITRA-VARUNA şi şi-a dispreţuit întotdeauna înălţimea sa mică. El reprezintă Cunoaşterea Ştiinţifică. Se spune că, odată, el a sorbit oceanul şi că a făcut ca inclusiv munţii VINDHYA să i se închine. Soţia sa a fost LOHAMUNDRA iar tatăl său a fost regele VIDEHA-şilor.
Odată cu aceşti 5 profeţi se pare că se încheie marile cosmogonii caracterizate de rivalităţi şi ciocniri de forţe colosale, Lumea abia creată căpătându-şi tihna de care avea nevoie spre a-şi împlini evoluţia pentru care a fost făcută.

(va urma)

Citiţi şi:

Astrologie vedică (1). Puţină mitologie

Legende despre viitor

yogaesoteric
18 februarie 2011