Relatări din tabăra de Ayurveda, iulie 2007

de Eugen Niculescu

Ediţia de anul acesta a Taberei de Ayurveda, cea de–a doisprezecea, a fost pusă sub semnul transformării spirituale profunde pe toate nivelurile fiinţei. În cadrul acestui şir de iniţieri excepţionale, Grieg a continuat seria de revelaţii privind utilizarea paranormală a plantelor medicinale pe calea spirituală.

Câmpul spiritual generat de Grieg şi toate acţiunile realizate în această tabără: meditaţiile, acţiunile de binecuvântare a plantelor medicinale experimentate, a apei şi hranei consumate, şi chiar a locurilor şi izvorelor din zonă au contribuit la crearea unui spaţiu sacru în care cei aproape 150 de participanţi au trăit timp de şapte zile.

Chiar din a doua zi de tabără s-a petrecut un fenomen excepţional. Misterul evocat de starea benefică de transă amoroasă a fost atât de fascinant încât după cele 30 de minute alocate acestei meditaţii nici unul dintre participanţi nu s-a mişcat. Am rămas toţi cu ochii închişi, absorbiţi în această stare excepţională, astfel încât muzica a trebuit să fie reluată şi meditaţia a continuat. Acelaşi lucru s-a petrecut de mai multe ori în zilele care au urmat, la meditaţiile de comuniune spirituală profundă cu Shiva, la meditaţia de Comuniune spirituală profundă cu Iubirea infinită a lui Dumnezeu, la meditaţia de Comuniune cu mintea lui Dumnezeu – Maha Ajna Chakra şi la meditaţia de Activare armonioasă a centrilor secreţi de forţă Manipura Chakra şi Sahasrara.

Pe muntele lui Shiva se opreşte timpul

Ziua de duminică a fost dedicată realizării excursiei iniţiatice la muntele Şiva (chiar aşa se numeşte muntele respectiv), situat deloc întâmplător chiar în apropierea locului unde se organizează tabăra. În apropiere se află o mină în care se găsesc atât minereuri de aur, cât şi argint, împreună – fenomen excepţional întâlnit în ţara noastră doar în două locuri. La fel cum în adâncuri aurul şi agintul fuzionează alchimic, la suprafaţă vârful Şiva străluceşte în Soare înconjurat de pârâul cu acelaşi nume, întocmai precum bine cunoscutul simbol Shiva Linga.

Ajunşi acolo am realizat binecuvântări ale locului şi o meditaţie de comuniune spirituală profundă cu Shiva chiar la baza muntelui. Şi de data aceasta timpul alocat meditaţiei a trecut pe negândite, astfel că la final a trebuit să verificăm mai multe ceasuri pentru a ne convinge că într-adevăr trecuseră cele 30 de minute. Cei care au urcat pe vârful în formă de piramidă au putut să conştientizeze şi mai pregnant calităţile excepţionale ale acestui loc. Ceea ce noi am perceput acolo confirmă povestirile localnicilor, conform cărora în vremuri străvechi în acel loc se realizau ritualuri de comuniune cu spiritele naturii. Presa locală scrie şi ea despre acţiunile autorităţilor comitatului Sighet care în 1596 administrau zona şi au intervenit într-o manieră inchizitorială, ajungându-se chiar la pedepse cu moartea, pentru a desfiinţa aceste obiceiuri străvechi. În vremurile moderne a fost construită în apropierea vârfului o mânăstire. Aceasta a fost apoi distrusă în urma invaziei trupelor ruseşti din timpul celui de-al doilea război mondial.  

„Am ajuns la muntele lui Shiva şi o parte dintre noi am reuşit să urcăm acel munte, iar acolo în vârf spre surprinderea mea m-am trezit în alt clişeu temporal, de data aceasta a fost de fapt atemporal. Percepeam o stare de  linişte, de calm, de pace, de contemplare,” ne povesteşte unul dintre participanţi. „M-a surpins această stare, spre care nu am pornit, eu urcasem acolo pur şi simplu ca să văd muntele. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ce mi-a oferit acolo. Coborând după aceea am pornit către casă. La primul popas am făcut cu toţii o regrupare. La aproximativ câteva sute de metri se vedea muntele şi ceea ce era în jurul lui. Am intrat atunci într-o stare de contemplare pentru că muntele arăta exact ca un Shiva Linga şi în jurul lui ca un Yoni. Am contemplat astfel natura Creaţiei şi tot ceea ce ne este nouă dăruit. Această fuziune era ca o perfecţiune cosmică.” (Ionut)

„Acest drum iniţiatic şi evenimentele care s-au petrecut pe acest drum au avut o încărcătură simbolică pentru mine. N-am fost deloc obosită, parcă aş fi mers la o plimbare, m-am simţiti foarte confortabil. Am mers în preajma ghidului nostru (tanti Irina, una dintre localnice a fost la propriu ghidul nostru către muntele lui Shiva, n.n.) şi evenimentele care s-au petrecut le-am perceput ca un mesaj de la Grieg. El îmi transmitea că dacă te îndepărtezi cât de puţin de ghidul tău spiritual foarte uşor poate să te fure peisajul şi să deviezi de la cale fără să îţi dai seama că de fapt ai deviat şi să mergi de fapt în altă parte. Iar faptul că am fost atentă şi chiar fascinată de naturaleţea şi firescul acestui ghid – ghid în sens simbolic, m-a ajutat să îi ţin aproape şi să nu mă rătăcesc.” (Angelica)

„Pe muntele lui Shiva (foto) am trăit o stare de pătrundere totală în Dumnezeu. Am simţit manifestarea graţiei lui Dumenzeu prin ghidul nostru spiritual într-un mod foarte puternic. Urcând pe muntele lui Shiva deodată am devenit una cu Totul. Mintea îmi spunea că ar trebui să fac ceva, să fac biencuvântări, să fac meditaţii, însă nu mai era nevoie de absolut nimic, era o identificare cu tot, în care Sinele era totul. O asemenea trăire a fost datorată numai ghidării lui Grieg.  A fost o trăire în care cu adevărat Natura m-a ajutat să simt că Dumnezeu este în simplitate şi atunci când te dedici în totalitate Lui – aşa cum ne-a spus de fiecare dată Grieg  – poţi să ai acces la asemenea trăiri şi la rândul tău să îi faci şi pe ceilalţi să primească un pic din ceea ce am primit noi.” (Anica)

„Plec din această tabără foarte încărcată. A fost ca o baie de purificare în interior, ca o trecere spre altă treaptă. Însă aşa cum am urcat pe muntele lui Shiva şi am crezut că am ajuns în vârf şi de fapt mai era până acolo, cam aşa cred eu că e şi pe calea spirituală. Trebuie să ne asigurăm că mergem până la capăt.” (Maria)

„Am descoperit acel aspect de o puritate neîntinată care există în fiecare dintre noi”

 „La meditaţia cu starea de detaşare transcendentă a fost o descoperire a acelui aspect de o puritate etern neîntinată care există în fiecare dintre noi şi care rămâne imuabil, care nu poate fi afectat de nimeni şi de nimic, indiferent prin ce fel de experienţă am trece şi care dă o stare de libertate şi de victorie, de măreţie a fiinţei oricât de mărunţi am fi. Este locul de unde ne hrănim cu energia vindecării, a refacerii, este ceea ce şterge total absolut orice fel de traumă, orice durere, orice supărare şi chiar aduce un plus de fericire şi de extaz, ca şi cum niciodată n-ai fi atins de absolut nimic rău.” (Aurora)

„Aşa cum fluturii sunt atraşi spre lumină, aşa şi noi suntem atraşi de Grieg”

 „Trările mele de anul acesta au început încă de la Cluj, la fiecare oră de Ayurveda şi s-au amplificat foarte tare în tabără. Vreau să vă spun că nu am fost la cursurile de Yoga, dar la finalul anului 1 l-am întâlnit prima dată pe Grieg la concursul de Ayurveda când mi-a dat premiu. Pentru că n-am înţeles că pe mine mă strigă, am întârziat şi mi-a zis că tare încet am reacţionat, puteam să vin mai repede. Şi poate că în tabăra de la sfârşitul anului 1 nu-i înţelegeam pe cei care veneau la microfon şi vorbeau cu atâta dragoste despre Grieg. De fapt nu doar la sfârşitul anului 1, multă vreme nu am înţeles lucrul acesta. Zilele trecute la un moment dat am simţit că mă mângâia pe cap şi mă săruta pe frunte. Grieg m-a luat de mână şi am ajuns într-un loc în care toate aveau un răspuns şi aveam senzaţia ca şi cum am fi ajuns la Dumnezeu. Mi se părea că asta este mult prea mult, că asta nu se poate petrece şi i-am spus „Cred că nu mai vreau să plec de aici”. El a zis atunci: „Ba da, trebuie să pleci, numai că acum ştii să te întoci oricând, pentru că sunt foarte mulţi care vor să ajungă acolo”. „Cum?” am întrebat. „Totul e simplu, să daţi maxim din ceea ce puteţi în tot ce faceţi, nu e nimic greu, apropiaţi-vă de perfecţiune. Orice lucru mic pe care îl faceţi să îl faceţi cât de bine puteţi şi atunci lucrurile or să meargă bine pentru fiecare.” Din meditaţia aceasta am înţeles că aşa cum fluturii sunt atraşi spre lumină, cred că aşa şi noi suntem atraşi de Grieg. Probabil că emană aceeaşi lumină. Mai vreau să vă spun că o lumânare nu pierde nimic dacă aprinde o altă lumânare, ci vor străluci mai puternic împreună.” (Dana)

„Noi suntem o dovadă vie că Grieg se manifestă”

„Luni, în ziua când se realizau meditaţiile pe Anahata, îl ascultam pe Andrei cum vorbea. Fiind într-o stare de semi-contemplare, dintr-o dată am fost uluit să constat faptul că prin gura lui se auzea de fapt vocea lui Grieg. Impactul a fost foarte puternic şi dorul faţă de Grieg de asemenea. Audiind atâtea relatări, mă întrebam ce aş putea eu să mai adaug la tot ce dumneavoastră aţi vorbit aici. Sunt uimit de fiecare dată de câtă diversitate în păreri şi cât de plină e relatarea fiecăruia şi cât de profundă, ce cuvinte alese, ce şcoală minunată avem. Andrei vorbea la un moment dat zilele trecute despre cineva din partea autorităţilor care a spus în 2004 că după acele evenimente Grieg ar trebui „să se cuminţească”. Vreau să le spun tuturor acelora care au gândit că Grieg s-ar „cuminţi” că dacă Grieg s-ar fi „cuminţit” n-am mai fi astăzi aici, n-ar fi continuat această şcoală. Iar aceia care contestă această şcoală sau faptul că Grieg nu mai sprijină această şcoală sau nu mai emite energii, că se înşeală amarnic. Noi suntem o dovadă vie, în timp ce el transmite pe pământ aceasta.” (Cornel)

„Am întrezărit pentru o clipă o lume foarte strălucitoare şi extrem de pură”

„La meditaţia cu starea de aspiraţie frenetică spre Dumnezeu  am trăit o stare de abandon al gândurilor. Spre final mă simţeam ca un ax şi toată energia se învârtea în jurul meu. Puteam controla foarte uşor toată această energie. Când a fost realizată activarea armonioasă simultană a centrilor de forţă Manipura şi Sahasrara pentru mine a fost ca o încununare. N-am mai reuşit să stau pe scaun, a trebuit să mă ridic. A apărut o vibraţie foarte puternică la baza corpului care urca şi îmi dădea o stare de dor foarte intens şi mă făcea să plâng de fericire. La un moment dat această vibraţie, dar a fost doar pentru o clipă, m-a dus într-o lume foarte strălucitoare şi foarte pură, extrem de pură. Apoi a continuat starea de vibraţie foarte puternică şi l-am simţit pe Grieg. Era foarte bucuros de mine, tare bucuros. Şi asta m-a bucurat şi pe mine. Aspiram spre acea lume foarte strălucitoare şi pură şi în acel moment a apărut starea de glorie a lui Dumnezeu. Această stare a apărut pe un fond de umilinţă, şi mi-am dat seama că acesta apare cu adevărat doar în momentul în care îl cunoşti pe Dumnezeu.” (Angelica)

„Totul se face din suflet, totul vine la de la sine… Iar după noi vor veni valuri”

„Eu sunt anul 1 la toamnă. La cursul de Yoga sunt mai de multişor. Ayurveda a fost pentru mine o dorinţă neîmplinită până acum. Am fost printre cei care au cerut cursuri de medicină tradiţională, cum se numeau pe atunci, în ’92 şi totuşi până acum n-am ajuns la ele. Acum am ajuns. Şi tabăra pentru mine a fost pur şi simplu un cadou al sufletului meu. Am trăit starea de detaşare, spus în puţine cuvinte, ca pe o stare de iubire totală şi mie mi s-a revelat că detaşare nu înseamnă decât să iubeşti absolut tot, indiferent în ce formă s-ar prezenta faţă de tine şi asta să o faci fără să creezi nici un fel de dependenţă nici de la tine către ceea ce iubeşti, nici de la cei din jur către tine. Este foarte simplu dacă ne amintim să fim copii şi să trăim aşa cum trăiesc ei bucuria aceea intensă pe care nu o opreşte nimeni şi nimic. Şi să trăim cu frenezia pe care ne-au dat-o bătrânii în Ciuleandra, unde în momentul în care te laşi purtat de melodie nimic nu poate să intervină. Numai Dumnezeu ştie până unde şi cât poate ţine.

Concluzia mea este că doar iubindu-ne pe noi, în felul acesta iubim Universul. Acesta este mesajul pe care l-am simţit în sufletul meu în ultima meditaţie. Şi mesajul e pentru toţi, iar vocea cred că o ştie toată lumea. Eu am ştiut că e vocea lui Grieg, cel care a fost mereu alături de mine când a fost greu. Eu am avut şi un an de întrerupere, sunt acum anul 9 yoga şi după ce am luat-o de la început, prima dată când m-am dus să vorbesc cu Grieg, neştiind ce să îi spun mai întâi i-am spus: „Grieg îţi mulţumesc pentru că m-ai ajutat în tot acest timp chiar dacă eu nu am ştiut”. Spun asta pentru că la început nu ştiam ce să cred despre faptul că se vorbea atât de Grieg în sus, Grieg în jos, Grieg la stânga, Grieg la dreapta, Grieg le ştie pe toate; era ceva ce părea că se apropie de cultul personalităţii care ne şocase înainte. Nu are nici o legătură. Nu este decât strădania unui suflet, să îi spunem aşa ca să fie mai pe înţelesul nostru, care şi-a luat răspunderea să ne ajute să ajungem la Dumnezeu. Totul depinde de noi, de fiecare şi tot ce are de făcut este să facă tot ce poate ca el să evolueze spiritual. Restul vine de la Sine. Nimic nu trebuie făcut încrâncenat sau special pentru asta, în momentul în care e încrâncenat totul se dărâmă. Totul se face din suflet, totul vine la de la sine. Urarea mea este să vă străduiţi să păstraţi cât mai mult posibil în starea de veghe ce aţi trăit în meditaţii. Pe măsură ce veţi păstra aceasta cât mai mult, va deveni permanent. Iar după noi vor veni valuri.” (Maria)

„În această tabără Grieg ne predă un nou curs. Am trecut în anul doi…”

„Anul trecut am fost copleşită de tabără, de modul în care a fost structurată, de faptul că au fost degustate atâtea plante. Au fost atâtea stări minunate care au fost exemplificate. Credeam că ceva mai mult nu se poate. În tabăra asta a fost cumva la fel, dar altfel. Eu nu sunt într-un an foarte mare de yoga şi am regretat mereu că nu l-am avut şi eu direct pe Grieg ca instructor la curs. Anul trecut am avut senzaţia că el este aici pentru noi, pentru toţi cei care suntem în tabără, că este instructorul nostru şi ne predă un  nou curs. Acum consider că sunt deja în anul doi la acest curs. Şi anul acesta am simţit prezenţa lui Grieg tot timpul şi în anumite momente chiar aveam senzaţia că este prezent fizic, nu doar subtil.

În tabăra aceasta am avut foarte multe purificări la nivelul lui Anahata chakra şi Vishuddha chakra. Am simţit acel dor sau aspiraţie care ar trebui să fie singurul lucru care să ne călăuzească în viaţă. Spre sfârşitul meditaţiei am ştiu că trebuie să fac tot posibilul să ajung la Dumnezeu. Şi mă gândeam: dar am eu atâta putere ? Pot să ajung eu până acolo? Noroc că a mai continuat încă o dată muzica. Am continuat meditaţia şi în momentul respectiv am simţit foarte pregnant suportul lui Grieg şi faptul că el mă va susţine. Şi că nu sunt singură, acum chiar simt că pot să ajung acolo.” (Irina)

„Sunt îndrăgostită de această tabără”

„Vreau să vă fac o mărturisire. Sunt îndrăgostită de această tabără, încă de la prima mea tabără de Ayurveda din ’98, a fost la Voroneţ atunci. Cred că este cea mai profund transformatoare perioadă pentru mine. Pe lângă faptul că, aşa cum spunea o colegă mai înainte, ne încărcăm bateriile, se produce o restructurare şi o reordonare foarte profundă, transformatoare. La meditaţia cu starea de aspiraţie frenetică spre Dumnezeu am simţit că fiecare celulă a mea dansa cu mişcări foarte pline de iubire şi sacre şi toată energia aceea foarte rafinată generată de acest dans se absorbea în Sahasrara. A fost o stare de dăruire totală faţă de Dumnezeu. Am înţeles că poţi cu adevărat să te detaşezi doar în momentul în care le-ai cunoscut pe toate şi le-ai trăit pe toate. Am văzut atunci privirea lui Grieg, atât de plină de  iubire, de o dragoste atât de mare încât ne cuprindea pe toţi.” (Monica)

„Deţinem o comoară de care trebuie să avem mare grijă”

„Ascultând aceste relatări am sesizat că şi norii au încremenit. Stau, ascultă, simt şi ei că se petrece ceva, exact la fel cu ploaia aceea de marţi seara pe care o cerea pământul s-a oprit exact atunci când noi trebuia să plecăm acasă. E ceva fantastic. Da. Într-adevăr sunt cu Dumnezeu. Acum câţiva ani, Grieg mi-a spus: „Du-te cât mai repede pe calea către Dumnezeu, că nu mai ai mult timp”. De-abia acum la meditaţia aceasta am înţeles că dacă pierdeam trenul nu cunoaşteam ce am cunoscut astăzi. Poate spun vorbe mari, dar de pe tot mapamondul numai noi, câţiva care suntem aici, cunoaştem nişte secrete de care trebuie să avem  mare grijă. Deţinem o comoară, o comoară cu care trebuie să avem grijă ce facem. Nu în sensul de a o ţine ascunsă, dar să avem grijă cui o oferim, fiecare nestemată pe care o luăm, să o dăm celui care merită, în rest să o păstrăm cu străşnicie.” (Sanda)

„Iubeşte-l pe Dumnezeu”, mi-a spus Grieg. Am înţeles că îl poţi iubi pe Dumnezeu iubind  Creaţia

„Ultima meditaţie (de activare armonioasă şi simultană a centrilor secreţi de forţă Manipura Chakra şi Sahasrara) m-a zguduit atât de mult încât nu mai am cuvinte. Am avut în memorie ultima mea întâlnire cu Grieg. Eram la un concurs de Ayurveda, m-am dus la el şi i-am spus: „Grieg ceva se petrece la nivelul lui Anahata. Ce să fac, cum să fac?” Şi Grieg după ce s-a uitat un timp la mine a zis „Iubeşte-l pe Dumnezeu”. Mă aşteptam la un tapas, mă aşteptam la ceva ce ştiu mai bine să fac, dar „iubeşte-l pe Dumnezeu” a fost suprinzător. L-am întrebat de mai multe ori şi până la finalul discuţiei noastre de patru ori mi-a spus acelaşi lucru. M-am lăsat păgubaşă, n-am mai zis nimic şi am plecat nelămurită. Cum să îl iubesc eu pe Dumnezeu? Nu m-am gândit până atunci că trebuie să Îl iubesc. Adică mă rugam ca toată lumea, dar să Îl iubesc nu ştiam cum. Am început să citesc Evanghelia, am început să mă rog la îngerul meu păzitor, l-am întrebat în sinea mea pe Grieg „Grieg, mai continui? Mai explică-mi ceva!” şi la un moment dat nu ştiu cum s-a potrivit că am înţeles că pentru a-L iubi pe Dumnezeu trebuie să iubeşti Creaţia. M-a ajutat foarte mult Marea evanghelie a lui Ioan scrisă de Lorber care îţi explică în detaliu, îţi spune atât de clar lucrurile că am găsit acolo această nuanţă prin care omul poate să îl iubească pe Dumnezeu.” (Adriana)

„Tot ce a fost aici depăşeşte orice congres profesional despre plante, este viu, face parte din interior, din suflet şi din viaţă. Este mâna lui Grieg”

„Vreau să vă spun că în fiecare an când plec de la tabără plec atât de încărcată, cu un sentiment de prea plin. Când se mai anunţă o tabără, pe care o aştept de altfel, mă gândesc „Oare ce-o să mai fie în tabăra asta, mai e ceva de spus după tot ce a fost anul trecut?” Şi în fiecare an e din ce în ce mai înalt. Cât de variată este natura, cât de multe plante există! Simt că aceste plante împreună cu muzica ne-au curăţat permanent, din centru în centru. La meditaţiile pe Anahata am simţit că mă topesc, aseară am fost copleşită şi n-am mai putut vorbi. Este ceva care împlineşte totul. Grieg nu ne vrea călduţi, Grieg ne vrea fierbinţi, Grieg vrea să ardem. Am simţit că fiecare tobă din aceea bate toba în centrii mei de forţă. Şi recunosc muzica lui Grieg din toate muzicile pe care le ascult eu. Când începe toba înseamnă treziţi-vă, ce mai aşteptaţi, meditaţi, lucraţi spre binele altora, pregătiţi-vă, uniţi-vă. Şi am simţit acea alchimizare foarte puternică – plantele sunt excepţionale. Mi-am dat seama acum că tot ce a fost aici depăşeşte orice congres profesional despre plante. Prin profesia mea am mai fost la nişte congrese şi în ţară şi în străinătate. Am văzut multe postere, lucrări care au şi ele în spate mult timp de lucru şi le apreciez rezultatele. Dar era ceva static, mort, doar pentru zilele acelea, plecam după aceea fiecare la treaba noastră. Ceea ce se petrece în această tabără este ceva viu, care face parte din interior, din suflet şi din viaţă, din timp, din Tot. Este mâna lui Grieg”. (Ioana)

yogaesoteric
3 august 2007