Relaţia aspirant – aspirant

de Gloriant Dunăre

Devii ceea ce cauţi

Odată, într-un metrou cineva îmi spunea: „În spiritualitate se vorbeşte doar despre relaţia ghid spiritual-aspirant, nu şi despre relaţia aspirant-aspirant, aşa că eu nu o consider prea importantă. Până la urmă, fiecare cu ale lui”. Am tăcut. Nu-i poţi spune unui copac „înfloreşte!” şi el s-o facă pe loc. Viaţa îi va da şi acelui om prilejuri destule să înceapă a iubi. Ce nu ştia acela este că cel mai repede se învaţă asta într-un grup spiritual, lângă alţi aspiranţi spirituali.

Ne imaginăm adesea cum este un ghid spiritual. Puternic şi înţelept, trăind dincolo de iluziile acestei lumi, cu o infinită bunătate şi compasiune. O iubire copleşitoare se revarsă prin acel om. Cine sunt însă cei care-l urmează? Cum se nasc şi trăiesc ei? Citim în cărţi că aceştia sunt oameni care nu mai vor să fie prizonieri în această lume. Nu vorbim despre neadaptaţii ce nu simt şi nu vor nimic. Vorbim despre aspiranţi spirituali. Adică acele fiinţe umane care caută dincolo de aparenţele lumii adevărul, cu forţă şi umilinţă, cei care au şansa imensă de a fi îndrumaţi de un ghid spiritual.

Cine sunt aspiranţii spirituali?

Există mai multe categorii de aspiranţi şi mai multe tipuri de relaţii între ei. Prima categorie, cea inferioară, este totodată şi prima treaptă de la care pornesc majoritatea oamenilor când optează pentru calea spirituală. Aici aspiranţii sunt leneşi şi au o natură inferioară puternică. Ei ridică cele mai multe probleme. Se ceartă adesea între ei, sunt egoişti şi proşti. De multe ori efortul lor principal este să strecoare cămila prin urechile acului, să „adapteze” calea spirituală la nevoile lor personale, egoiste. Se folosesc de textele tradiţionale, deseori, pentru a-i domina pe ceilalţi. Sunt întotdeauna primii care sar să dea sfaturi. Nu respectă deloc regulile de convieţuire în aşezămintele spirituale sau o fac cu multă greutate. Profită de calea spirituală aproape exclusiv în interes material. Au o relaţie mai mult exterioară cu ghidul lor spiritual.

Relaţiile între ei şi alte categorii de aspiranţi sunt de cele mai multe ori formale. Ne putem da seama din ce categorie face parte aspirantul, observând capacitatea sa de comunicare. Ei nu pun suflet în ceea ce fac, execută mecanic paşii pe calea spirituală. Sunt lipsiţi de iubire şi au o aspiraţie spirituală fluctuantă.

Aspiranţii spirituali de nivel mediu sunt conştiincioşii. Ei au dezvoltat o anumită forţă interioară, înţeleg şi aplică principiile, însă cu sincope. Aceşti aspiranţi comunică mult mai uşor cu ceilalţi, apar semnele trezirii calităţilor spirituale: intuiţia, onestitatea, puterea de a ierta, dăruirea, sacrificiul. Îşi îndeplinesc de regulă SADHANA (practica spirituală) cu bucurie şi grijă. Putem recunoaşte un aspirant mediu după faptul că el participă cu uşurinţă la viaţa spirituală a comunităţii din care face parte şi reuşeşte într-o destul de mare măsură să îşi controleze emoţiile inferioare.

Aspiranţii avansaţi sunt aceia care au lăsat calea spirituală să pătrundă atât de adânc în ei, încât spiritualitatea a devenit pentru ei un mod de viaţă, nu doar ceva care poate fi aplicată din când în când. Pentru ei orice situaţie de viaţă devine un prilej de a înţelege un nou aspect din relaţia lor cu Dumnezeu. Sunt înzestraţi cu inteligenţă şi intuiţie. Sunt fiinţe care radiază iubire, pace. În preajma lor, ceilalţi aspiranţi sunt înălţaţi sufleteşte, motivaţi spiritual şi înţeleg mai bine adevărurile spirituale, văzându-le aplicate, vii. Aspiranţii avansaţi sunt plini de armonie, calmi şi înzestraţi cu o credinţă puternică în Dumnezeu.

Despre aceştia vorbim acum. Nu vorbim despre cei care practică câte ceva din tradiţiile spirituale, ci despre cei care învie tradiţia şi o poartă în ei zi de zi, fără eforturi încrâncenate şi inutile sau păcăleli. Ci cu credinţă şi fapte, limpezime şi adevăr. Şi asta pentru că în timp, într-un mod tainic, aşa cum au făcut şi ei, devii ceea ce cauţi.

Apostolul azi

Mănăstirile, lamaseriile, ashram-urile sunt aşezăminte spirituale unde oamenii vin să devină aspiranţi spirituali. Când alegem acest drum, este necesar să ne aflăm în deplină cunoştinţă de cauză. Orice aspirant îşi testează propriul ghid spiritual de multe ori la început, dar pe măsură ce acesta îi arată cu dragoste drumul spiritual, învăţăcelul capătă încredere şi se lasă ghidat. Totul devine apoi mai uşor. Mintea aspirantului devine mai limpede în preajma ghidului său, sufletul îi este înălţat, tainele lumilor nevăzute devin cunoscute. Ce ne facem însă atunci când ghidul spiritual nu este prezent la minutele de viaţă ale discipolului? Când cel care desluşeşte paşii pe cale rămâne singur sau doar cu ceilalţi tovarăşi de drum, şi ei mai mult sau mai puţin treziţi sufleteşte? „Ne facem că plouă…” Deşi pare o glumă, asta este în realitate situaţia multora dintre pretendenţii pe cale. De ce? Din orgoliu, complexe de inferioritate sau superioritate, din ignoranţă, închistare sufletească sau lipsa unui ideal înălţător, ori chiar serviciul de informator la SRI. Şi astea sunt doar câteva dintre motive.

La mănăstiri neofitul care vine pentru viaţa monahală nu este lăsat la început să se apropie de „miezul” vieții de călugăr, aşa cum ne imaginăm noi: ore nesfârşite de contemplaţie şi trăiri mistice în vreo chilie, nu mai contează pe unde. Nici vorbă. Există mai multe stadii pregătitoare pentru aceasta, iar primul se numeşte, deloc întâmplător „ascultare”. Cu alte cuvinte, neofitul este dat în grija unui călugăr care îl pune la tot soiul de treburi fizice, pe lângă canonul zilnic care nu este însă foarte dur, deocamdată. Trec, în multe cazuri, ani de zile de curăţat grajdurile animalelor sau de lucrat pământul. Neofitul se transformă treptat dintr-un om „exterior” într-unul care a învăţat să „asculte”. Ceea ce era în afară capătă atunci un sens secundar. Devin vii puterile lăuntrice ale „ascultătorului”. „Glasul Domnului se aude în smerenie”, spune Sfântul Efrem Sirul.
În alte tradiţii, deşi metodele pot fi mult diferite, etapele sunt cam aceleaşi. Adesea ghidul spiritual nu îi dă o atât de mare atenţie exterioară aspirantului spiritual, ci îl pune să îşi dea examenele împreună cu ceilalţi ca el. Şi asta pentru că lângă un iluminat e uşor să fii bun şi cu gânduri „albe”.

Fărâme din vieţile aspiranţilor

Mi-am convocat prietenii într-o zi la o discuţie despre relaţia aspirant-aspirant, ca să adun fărâme din experienţele lor. Iată concluziile:

Ioana B., 34 ani, profesoară de istorie, anul 13 de yoga:
„Relaţia aspirant-aspirant trăită conştient ne revelează, de fapt, atitudinea reală pe care o avem faţă de ghidul spiritual şi, implicit, faţă de Dumnezeu. Degeaba spunem că îl iubim pe Dumnezeu, dacă nu suntem în stare să ne iubim fraţii spirituali, măcar pe cei care ne sunt aproape. Iar iubirea se traduce prin ajutorul oferit lor mai mereu, ca şi ei să crească spiritual. Dacă noi iubim, mai devreme sau mai târziu acea iubire, amplificată, se va întoarce întotdeauna la noi. Putem spune că ne iubim fraţii spirituali, abia atunci când facem tot ceea ne stă în putere ca lor să le crească sufletele mari.  Mari până la cer.”

Iulian C., 33 de ani, electronist, anul 9 de yoga:
„Fiecare tovarăş de drum spiritual are ceva să ne înveţe, are un mesaj tainic de la Divin, special pentru noi. Adesea nici el nu ştie despre asta prea bine. Lecţiile pe care le-am primit prin ceilalţi aspiranţi yoghini se referă la iertare, respect, bunăvoinţă şi întotdeauna la iubire. Mă străduiesc să răspund cât de bine pot. Ştii de ce? De nişte ani buni mă întreb foarte des atunci când sunt încercat, testat: „Dacă în spatele meu se află acum şi mă priveşte însuşi Iisus Hristos?” În acele momente îmi revin instantaneu şi, indiferent de ce neînţelegere sau tensiune este vorba, soluţia apare repede. Acest lucru funcţionează de fiecare dată. Mă simt atunci transfigurat dintr-o dată, plin de o lumină nouă şi înţeleaptă. Iar toate acestea devin cu putinţă prin iubire. Iubirea lui Iisus „lucrează” prin mine  atunci şi asta este ce urmăresc să fiu în relaţia cu ceilalţi. Modelul meu de comportament faţă de ceilalţi aspiranţi? Apostolii lui Iisus.”

Monica R, 29 de ani, informatician, anul 10 de yoga:
„Am avut mult de furcă până să înţeleg de ce în confreriile spirituale unii se poartă ca şi cum n-ar şti nimic din legile spiritualităţii. Spiritul meu critic m-a ajutat să nu fiu fanatică şi să fac faţă prostiei, dar nu m-a ajutat deloc să găsesc cu adevărat o soluţie de comunicare cu ceilalţi aspiranţi, diferiţi ca temperamente şi nivel de vibraţie. Deşi se spune că cei mai mulţi demoni se află la mânăstire, nu am crezut asta niciodată. Într-un climat unde oamenii vor să îşi transforme tenebrele lăuntrice în lumină ei sunt testaţi în fel şi chip. Sunt puşi în situaţii uneori delicate, dificile şi, astfel, verificaţi la reacţiile pe care le au. Prin această relaţie cu ceilalţi discipoli, fie mai netezeşti puţin drumul, fie mai tragi cu toporul o dată în craca de dedesubt.
Deşi mi se părea mai demult că e doar un prilej de a îngreuna evoluţia, acest fel de a pune aspiranţii spirituali la un loc este o modalitate excelentă ca ei să se cunoască şi să se corecteze singuri. De multe ori eu însămi doar aşa am înţeles că greşeam. Văzând aceleaşi greşeli la alţii. Ghidul spiritual este regizorul care pune piesa în scenă. Aspiranţii sunt actorii. Piesa nu o joacă regizorul, ci noi, actorii. Aşa e piesa. Cred că aşa a scris-o Dumnezeu”. 

Contează cine iubeşte mai mult

Relaţia noastră cu ceilalţi aspiranţi spirituali nu înseamnă doar respectarea domestică a regulilor de convieţuire, ci presupune ceva special: iubire, altruism, fraternitate. Se spune că atunci când dispare dragostea, rămâne dreptatea. De fapt nu contează prea mult cine are acum dreptate. Contează cine iubeşte mai mult. Regula de aur în comunităţile unde trăiesc mai mulţi aspiranţi spirituali este: „Poartă-te cu ceilalţi aşa cum ţi-ai dori ca ei să se poarte cu tine”. Fără compromisuri şi fără păcăleli inutile care nu fac decât să te oprească din drumul tău.

Nu poţi fi un aspirant spiritual numai după-amiaza sau numai dimineaţa, când faci yoga sau te rogi. Eşti un aspirant spiritual atât cât înţelegi tu din asta. Condiţia de aspirant la spiritualitate este una dinamică. Un aspirant spiritual caută să fie permanent vigilent, „să nu adoarmă sufletul său la loc”, cum spunea Sfântul Ioan Scărarul. Nu este suficient să treci un test. Murphy ar fi zis cu siguranţă aici: „După fiecare test spiritual, zâmbeşte! Curând vine următorul, întotdeauna mai repede decât îl aştepţi!”

Atitudinile care ne eliberează

Mă mai gândesc uneori la omul din metrou. De curând cineva mi-a istorisit o poveste despre nişte aspiranţi spirituali. Undeva, la ashramul unui renumit ghid spiritual, dintre sutele de aspiranţi care locuiau acolo, unii plecau – părăseau aşezământul spiritual şi pe îndrumătorul lor. Neînţelegerile dintre aspiranţi, deşi erau din ce în ce mai puţini cu fiecare săptămână, nu se opreau. Fiecare pretindea că este mai evoluat decât ceilalţi şi că este preferatul ghidului spiritual. Într-una din zile, când mai rămăseseră doar patru, ghidul spiritual a intrat pe neaşteptate în încăperea unde se aflau aceștia și le-a spus că unul dintre ei este încarnarea lui Buddha, fără să precizeze cine anume. La aşa o veste au tăcut cu toţii, iar din acea clipă certurile şi disputele sterile dintre ei au dispărut ca prin farmec. Fiecare dintre ei se întrecea în a-i sluji pe ceilalţi, cu o cât mai mare devoţiune şi umilinţă. Rezultatele nu au întârziat să apară: cei patru petreceau mai toată ziua cufundaţi în stări mistice de extaz. Printre ei era sigur chiar încarnarea lui Buddha, nu? Starea lăuntrică a fiecăruia era adesea sfinţită de stările de iluminare pe care ghidul spiritual le observa, mulţumit de aspiranţii săi. La un moment dat unul dintre ei îi spuse maestrului său: „Maestre, ne-ai păcălit, nici unul dintre noi nu este încarnarea lui Buddha!”. Ghidul spiritual zâmbea fericit. Toţi cei patru aspiranţi spirituali ai săi atinseseră deja cu mult timp în urmă starea de Buddha. „Acum fiecare dintre voi este ca o încarnare a lui Buddha”. Ucenicia lor se încheiase.
 
Aş fi vrut să îi spun această poveste şi omului din metrou. Şi să-i mai spun că un aspirant autentic la spiritualitate creşte ajutat și de dragostea celor care-l însoţesc pe calea cunoaşterii Adevărului.

Iar peste un timp, aspirantul adevărat găseşte treptat acest Adevăr pretutindeni, nu doar în locuri privilegiate spre care toată lumea arată cu degetul. Îl va întâlni la fiecare colţ de stradă. În ochii tăi sau în ai mei…
 
 

Citiţi şi:

Importanţa procesului de conştientizare în practica YOGA şi în viaţa de zi cu zi (1)

Cele şapte stadii ale evoluţiei individuale

 

yogaesoteric
26 noiembrie 2012

 

 

Also available in: Français