De multe ori te afli în relaţii care nu sunt ceea ce îţi doreşti şi tu ştii asta. Şi totuşi rămâi. De ce? Toxicitatea unor astfel de relaţii e acceptată pentru că ascunde o frică mai mare decât suferinţa cu care deja te-ai obişnuit.
Îţi iubeşti ființa iubită pentru anumite calităţi care te atrag şi pe de altă parte o respingi şi suferi din cauza nepotrivirilor dintre voi doi. Lucrurile pe care le iubeşti te ţin blocat în această relaţie. Dar frica de singurătate şi incapacitatea de a-ţi imagina o altfel de iubire te ţin blocat în obsesia că doar prin celălalt vei avea parte de anumite lucruri. Pentru că trăieşti prin procură – te împlineşti prin ceva ce celălalt are: frumuseţe, bani, succes, talent, încredere în sine.
Cel mai adesea întreţii câteva iluzii:
1. Ființa iubită se va transforma dacă vei reuşi să o faci să înţeleagă sau să vrea asta. Sau va avea singură o epifanie într-o bună zi, aşa cum în special femeile speră ca bărbaţii să le înţeleagă nemulţumirile fără ca ele să comunice direct şi clar ceea ce îşi doresc.
2. Încerci să te convingi singur că ceea ce te ţine în relaţie este suficient şi că nu vei mai găsi asta într-o altă relaţie.
3. Îţi este oricum mai bine în relaţie decât singur.
Raţional, tu probabil ştii că ar trebui să renunţi la relaţii toxice. Nevoile şi ataşamentele faţă de fiinţa iubită însă te ţin blocat. Eul tău raţional şi eul tău emoţional au nevoi diferite. Aceste trăiri conflictuale pot crea în timp depresie, anxietate, atacuri de panică.
Te vei simţi slab, confuz, şi vei fi dezamăgit de tine însuţi că nu poţi lua hotărârea pe care ştii că ar trebui să o iei. Cu cât petreci mai mult timp în această nehotărâre, cu atât te dezintegrezi mai mult ca şi eu, ca şi imagine de sine, ca şi certitudine a ceea ce vrei sau a ceea ce îţi face bine.
Cum să depăşeşti aceste grave erori de gândire?
1. Înţelege profund că oamenii se transformă foarte greu. De obicei o fac în urma unor suferinţe intense. Foarte greu o fac în urma certurilor sau reproşurilor. Dacă mergeţi la un psihoterapeut (bun) există mai multe şanse să negociaţi diferenţele dintre voi într-un compromis satisfăcător. Puţine cupluri o fac însă.
Deci cel mai probabil nu se va schimba, dacă el/ea nu înţelege profund că într-adevăr greşeşte şi îşi doreşte cu adevărat să rămână în această relaţie şi să vă fie bine. Uneori însă, ființa iubită poate fi chiar dependentă de dramă.
Chiar şi dacă îşi doreşte să se transforme însă, uneori transformarea ar trebui să fie foarte mare. Prea mare. Uneori oamenii evoluează în direcţii diferite într-o relaţie sau pur şi simplu efortul de a se transforma în direcţia dorită de ființa iubită este mult prea mare.
Când intri într-o relaţie, nu o face cu gândul că celălalt se va transforma. Dintr-un extrovertit nu va deveni niciodată introvertit, o persoană zgârcită nu se va metamorfoza niciodată într-o persoană generoasă, un om foarte dezordonat nu va deveni niciodată obsedat de ordine, la fel cum un filosof sau artist nu va deveni o persoană foarte pragmatică.
Desigur, vei învăţa să manipulezi şi să şantajezi emoţional pentru a obţine ceea ce vrei. Lacrimi, ameninţări, gelozii, controlul prin sex, toate sunt metode la fel de eficiente temporar şi de ineficace în final. Şi probabil că vei obţine sporadic, parţial şi cu un gust amar în final ceea ce îţi doreşti. Dar cât poţi continua astfel?
Analizează atent diferenţele dintre voi şi decide cu care poţi trăi şi cu care nu. Nu te vei putea minţi la nesfârşit.
2. Ceea ce te ţine în relaţie, pe lângă iubirea faţă de lucrurile frumoase din celălalt, sunt şi nişte nevoi sau carenţe din viaţa ta pe care celălalt ţi le împlineşte. Pot fi nevoi materiale, nevoia de statut, confortul emoţional dat de siguranţa unui iubit/iubite, alungarea fricii de singurătate. Toate acestea sunt la fel de puternice, dacă nu chiar mai intense uneori decât iubirea ce o ai pentru el/ea.
În multe relaţii în care iubirea este hărţuită de certuri şi nepotriviri, cei doi rămân împreună datorită ataşamentului creat în timp, a fricii de a nu pierde în general şi a fricii de singurătate şi de necunoscut ce urmează unei despărţiri.
Mulţi se gândesc că mai bine rămân în relaţie până apare altcineva cu care să înceapă o nouă relaţie. Probabilitatea ca aceasta să se petreacă este mult mai mică, din moment ce iluzia relaţiei în care eşti te face să nu simţi atât de intens nevoia de iubire care te-ar face să depui eforturile necesare găsirii unei noi relații de iubire.
Vei avea uneori zile şi momente bune în relaţia actuală care te vor face să uiţi problemele reale şi să speri că poate, poate, lucrurile se vor rezolva. Cu cât timpul în care te complaci în relaţie e mai lung, cu atât îţi va fi mai greu să faci schimbarea. Şi tu şi fiinţa iubită şi relaţia vă veţi degrada.
De multe ori însă, oamenii preferă să distrugă total iubirea şi relaţia în care sunt pentru a putea renunţa într-un final la ea, tocmai pentru că a atins cel mai umilitor nivel posibil. Lupta dintre cei doi şi reproşurile alternate cu momente sporadice de tandreţe şi armonie, atât cât au mai rămas, vor crea o dependenţă de ființa iubită similară unei dependenţe de un drog.
Frica de necunoscut şi de singurătate te pot face să te minţi singur, fie că nu e atât de rău, fie că nu vei mai găsi pe altcineva, fie că lucrurile se vor schimba. Mai ales că de multe ori, pus în faţa ultimatumului, disperarea îl va face pe celălalt să promită că se va transforma.
Trebuie să înveţi însă să spui nu.
Trebuie să înveţi să nu mai dai o mie de şanse.
Trebuie să înveţi să îţi învingi fricile.
Trebuie să înveţi să te iubeşti suficient de mult ca să vezi că meriţi mai mult decât o relaţie second hand.
Trebuie să înveţi să nu renunţi la visul tău de iubire.
Trebuie să înveţi să citeşti semnele necesare care îţi spun din timp dacă ființa iubită este sau nu este ceea ce tu ai nevoie.
Trebuie să înveţi să îţi iei forţa şi validarea din surse multiple, astfel încât nevoia de o persoană în viaţa ta să nu fie mai mare decât iubirea faţă de acea persoană.
Trebuie să înveţi să nu faci compromisuri care te fac nefericit.
Sursa: artdevivre.ro
Citiţi şi:
Dependenţa afectivă şi ataşamentul (2)
Demnitatea izvorăște din valoarea tainică dumnezeiască ce există în fiecare om (I)
yogaesoteric
9 august 2015