Reprezintă taxele un furt de proprietate în capitalism? Cu siguranță răspunsul este DA…
… chiar și într-o societate care se dorește a fi emblema democrației
În societatea capitalistă auzim de multe ori de problema „furtului de proprietate”, fie că este intelectuală, fie materială. Merită să ne gândim mai bine și să ne întrebăm: cine fură, de ce fură și în avantajul cui fură? Vom înțelege că acest furt are loc sistematic, la o scară mare a societății și asta înseamnă că este abilitat de cineva. Sub oblăduirea cuiva se fură de foarte mulți ani fără ca cineva cu adevărat important să fie pedepsit. Ba mai mult, cei care fură masiv doresc să fure și mai mult, iar noi toți zâmbim inocenți și ne lăsăm furați…
Cum este definit furtul de proprietate? Definiția este aceasta: „Preluarea proprietății deținută legal de o persoană sau preluarea unui serviciu, fără ca persoana respectivă să își dea consimțământul sau să permită acest fapt în mod voluntar”. Exact de aici trebuie plecat în analiza taxelor, a legalității lor și, nu în ultimă instanţă, în analiza democraţiei însăși.
Niciodată în socialism nu am auzit de taxe sau discuții atât de aprinse și fără finalitate legate de taxe, de cuantumul și de necesitatea lor. De ce? Pentru că nu se urmărea crearea unei imagini care să-i ducă pe cei ce fură la următorul pas al furtului de proprietate. Cu toate acestea, exista în acea perioadă un sistem de educație, de sănătate, o infrastructură și un fond de sprijin pentru cei nevoiași. Și nimeni nu discuta de sumele colectate sau de creșterea lor procentuală, aşa cum se petrece zilnic în capitalism în legătură cu problema taxelor.
Invariabil, guvernele capitaliste trec prin ședințe interminabile și certuri, la comandă, legi și reguli privind regimul de taxare și procentele care trebuiesc aplicate. Iar toate astea se fac fără vreo consultare cu cetățenii. Cetățenii doar trebuie să plătească pentru ce au gândit alții că ar avea ei nevoie.
Dar oare aşa este necesar să fie? Aceste „elite” capitaliste, care au construit sute de paradisuri fiscale pentru a evita taxele, pot oare gândi corect? În niciun caz. „Elitele” se gândesc la cât trebuie să plătim noi pentru confortul lor total iar noi trebuie să înghițim minciunile și promisiunile lor sforăitoare. În realitate este foarte simplu: taxele sunt IMPUSE, și nu există un alt cuvânt mai potrivit. Mulţi dintre noi nu consideră taxele ca fiind un furt, dar dacă vă gândiți mai bine, însăși definiţia furtului ne îndreptățește să credem că exact asta reprezintă.
În unele țări capitaliste, unde sistemul educaţional este la pământ (cum este cazul în SUA) și unde oamenii sunt îndoctrinați pentru a avea încredere în sistem, mulți nu văd sub nicio formă taxele ca fiind un furt, ci găsesc că este o acțiune de plată voluntară. Acești oameni nu pun întrebări și sunt convinși că ceea ce fac guvernanții este spre binele lor. Nu prea există situații în care dacă un cetățean sau o companie a fost descoperit/ă că nu și-a plătit la timp taxele, să nu le plătească după aceea cu tot cu penalizările grele raportate la sumele datorate, plus penalitățile de întârziere. Deci plata taxelor nu este sub nicio formă voluntară, este coercitivă, este impusă.
Unii americani, este adevărat că din ce în ce mai puţini, consideră plata taxelor ca fiind ceva patriotic! Asta pentru că sunt cu toții spălați pe creier la școală și prin mass-media, sisteme care au grijă să îi „șamponeze” pentru ca guvernanții să le poată lua apoi banii cu zâmbetul pe buze.
Când comparăm perioadele în care capitalismul american a funcţionat cu adevărat bine, constatăm că sistemul de taxe era cu totul diferit. Atunci nu existau taxe pe venit, ci numai taxe pe circulaţia mărfurilor. Iar „Codul de Taxe” avea numai patru pagini, faţă de cel actual, care depăşeşte 4.000 de pagini!!
În aceste condiții putem spune cu certitudine că sistemul capitalist de taxe este de fapt o FRAUDĂ. Este o hoție pe faţă şi tocmai pentru acest motiv lupta electorală din campaniile politice se dă atât de dur. Nu pentru că cei aleşi ar putea produce vreun rezultat, ci pentru că după ce sunt aleși au acces la bani necontabilizați, din care pot fura cât au chef, justificând că o fac pentru binele poporului…
SUA este de departe jupânul furtului, înşelăciunii şi mizeriei financiare şi economice. Este ţara care a generat mereu mecanisme de speculă, furt şi care de departe înregistrează cel mai mare număr de infractori de talie mondială din domeniul financiar, şi nu numai.
Dacă discutăm despre paradisurile fiscale şi evitarea taxelor pentru „băieţii deştepţi” capitalişti, atunci America ocupă locul I fără să mai poată fi ajunsă din urmă de nicio ţară! După cum arată chiar faimoasa revistă economică Bloomberg, America însăși a devenit unul dintre principalele paradisuri fiscale ale globului, un vast imperiu al corupției. Și totuși administrațiile americane pun presiune pe nenumărate țări, în fața sutelor de milioane de oameni care trăiesc în ele, să își elimine corupția… Este o evidentă sfidare, o revoltătoare aroganţă! Ce ruşine de proporţii şi cât de naivi pot fi oamenii să îi creadă pe aceşti mincinoşi de profesie….
În paradisurile fiscale, din ce în ce mai multe în SUA, există adevărate centre de spălare a banilor. De acolo sunt scoase pe piaţă, printre mizeriile comune ce maschează adevăratele valori, structuri de produse ce nu sunt destinate omului de rând.
Ironia ironiilor este faptul că SUA se erijează permanent în luptătoare împotriva paradisurilor financiare şi că tocmai guvernanții americani propun condamnarea celor ce îşi ascund averile acolo. Dar, așa cum arătam, în realitate administrațiile americane sunt cele care promovează respectivele paradisuri. Părinţii capitalismului american s-ar întoarce în mormânt dacă ar vedea modul în care se îmbogăţesc cei care au creat acum noul capitalism, ce nu mai are niciun punct comun cu ceea ce aveau ei în vedere.
O întrebare interesantă ar fi aceasta: unde putem găsi un paradis fiscal în care să îşi depună şi omul de rând banii, ca să câştige și el din măgăriile speculative care îmbogăţesc circarii miliardari? Răspuns: așa ceva nu există! Totul se face în detrimentul omului de rând, care nici nu are nevoie de un paradis financiar. De ce? Pentru că cei care depun sacii de bani în aceste paradisuri au avut grijă să le creeze un coşmar financiar…
De remarcat că acceptând aceste paradisuri financiare capitaliste, guvernele capitaliste apar ca fiind de acord cu ele. Ajungem inevitabil la această concluzie deoarece se constată că nu a existat nicio iniţiativă, la nivel mondial, prin intermediul căreia guvernele capitaliste să fi cerut desființarea, sub control internaţional, a paradisurilor fiscale.
Pe de altă parte, este necesar să observăm că guvernele capitaliste distrug micile afaceri şi pe cele medii, impunând taxe nebuneşti şi fără relevanţă… Este clar că ele doresc ca în final să reducă semnificativ bogăţia claselor mică și mijlocie şi să creeze o prăpastie între omul simplu şi speculanţii agreaţi de structurile de stat. Așa se ajunge la situația că tot mai puțini oameni dețin tot mai multă bogăție și putere socială.
Punând cap la cap toate aceste aspecte, descoperim că taxarea directă a populaţiei muncitoare nu este necesară pentru ca o economie să funcţioneze. Dar nu avem voie să ne organizăm altfel pentru că cei care ne speculează şi ne distrug vieţile doresc ca lucrurile să rămână sub actuala formă.
Să mai observăm încă ceva: guvernele capitaliste nu urmăresc câtuși de puțin ca prin taxele impuse cetățenilor să acopere cheltuielile nebuneşti care se realizează la nivel local, statal sau federal. Pentru că ele ştiu sigur că pot împrumuta continuu bani de la marile bănci capitaliste private, fără să îşi pună problema dacă îi vor mai da sau nu înapoi. Cu siguranţă, vor îndatora poporul pe termen lung, dar asta nu îngrijorează deloc „elitele” conducătoare.
Un alt paradox economic şi financiar major este acela că un guvern local, provincial sau federal împrumută bani în contul națiunii şi apoi eliberează bonduri către băncile capitaliste private… Deci guvernul se împrumută pentru a da bani băncilor private! După care ne spune că luptă cu corupţia din țară…
Iată și o „coincidență” iluminatoare: taxele pe venit au fost introduse în America în anul 1913, odată cu acapararea de către clanul Rothschild a finanţelor americane, prin intermediul Băncii Rezervelor Federale. Până în acel moment, a existat o perioadă de glorie a capitalismului american, în care s-au construit obiective majore de infrastructură de la o coastă la alta a Americii. A fost perioada cea mai productivă pentru SUA… fără taxe pe venit. După aceea a urmat declinul clasei de mijloc și sărăcia lucie pentru oamenii simpli. De acest aspect ce spuneţi?
Ei bine, aşa arată „democraţia” şi „corectitudinea” capitalistă şi „respectul” faţă de populație. Mulți americani muncesc pentru a pune o pâine pe masă, fără să își dea seama că în felul acesta îi îmbogățesc pe nemernicii care se bucură de opulență pe spinarea lor…
Citiți și:
Feudalism… Capitalism… Noua Ordine Mondială!
Sărăcia e sursa bogăţiei: Inventarea Capitalismului
Capitalismul va consuma democrația, dacă păstrăm tăcerea
yogaesoteric
16 ianuarie 2019