Revolta din interior

de Matei Cerian

Vă scriu de aici, din interior. Eu sunt unul dintre cei de la MISA. Am muncit ani întregi să pun ferestrele şi uşile sparte de voi, să ridic pereţii murdăriţi de bocancii voştri cazoni. Vă scriu de aici, din interior, de unde voi presupuneţi că ştiţi cine sau ce sunt eu, că ştiţi nopţile mele albe, eforturile prietenilor mei şi sacrificiile fireşti atunci când alegi un drum ideal. Vă scriu deoarece bunicii mei au fost ţărani simpli şi drepţi, oameni ai acestui loc pe care voi credeţi că sunteţi stăpâni şi legiuitori. Vă scriu să ştiţi că salariul umflat din buget este o plată pentru trădare şi minciună. Îmi fac datoria să vă spun că ceea ce faceţi e plin de venin şi greşiţi. Chiar dacă ambiţia voastră şi ordinele aruncate în loje vă sunt suverane, aflaţi că mai sunt oameni care aprind lumânări cu gândul curat şi inima plină. Aflaţi că mai există oameni care preţuiesc adevărul şi chiar îl respectă, fără să fie plătiţi şi nici obligaţi, doar pentru că adevărul este menirea cea mai înaltă a omului, sprijinul său şi virtutea de bază.

Puteţi, patetic şi trist, să vă aplecaţi peste piatra unghiulară din loje. Puteţi să speraţi că puterea politicii e leacul vanităţii şi soluţia nemuririi. Puteţi prigoni la bunul plac pe oricine şi puteţi hotărî destine, puteţi chinui vieţi. Eu vă spun, de aici, dinăuntru, cât de adânc sunteţi voi deranjaţi că eu am altă părere şi nu vă fac pe plac, deşi mă forţaţi ca eu să privesc senin şi fără reproş cum puneţi cizmele murdare pe cearceaful în care ieri am dormit. Căutaţi motive, cheltuiţi bani, aruncaţi provocări, lansaţi acuzaţii, mă condamnaţi fără să ştiţi că eu vă scriu de unde trăiesc şi vă aşez sufletele către soare, din cauză că voi demult aţi uitat despre toate acestea. Astfel eu vă înţeleg tristeţea şi spaima, vă înţeleg furia şi neputinţa, căci dincolo de tot teatrul oportun şi politic, ştiţi că sufletele voastre vin pentru mângâiere la mine, sau rătăcesc prin schituri şi mânăstiri căutând sfaturi ori alinare. Ştiu că aşa rătăciţi cum alţii v-au dus în pustie şi aţi ajuns lipsiţi de încredere. Eu vă spun, de aici, din interior, să aveţi speranţă, deoarece sunteţi aşteptaţi să vă recunoaşteţi greşelile şi rătăcirea. Astfel veţi afla iertarea şi ajutorul acelora pe care i-aţi nedreptăţit, pentru că aceia au păstrat calea dreaptă. Ştiu că, speriaţi de întunericul uneltirilor fără capăt, voi credeţi că doar o goană şi mai rapidă vă poate salva. Din interior, de aici, aflaţi că trebuie să vă opriţi mai întâi, apoi să mergeţi senini către casă. Ştiu că banii pentru care ne-aţi vândut vă permit să cumpăraţi mai mult sex sau confort. Dar în interior, aici, acestea sunt lipsite de orice valoare. De aceea aţi fost înşelaţi, că ne-aţi vândut pe nimic. Vă aşteptăm, deci, pe voi împreună cu sufletele voastre senine să fiţi alături de noi…

Puteţi freca palmele mulţumiţi că aceste cuvinte trimise spre voi emană implicare şi amărăciune. Dar toate aceste cuvinte sunt o simplă dojană pentru neastâmpărul unei vieţi pe care teribil de trist o irosiţi. Vă ofer iertarea mea cu totul creştină, deoarece este singurul bun ce îl am. Iar dacă eu vi-l ofer, mai sărac nu aveţi cale să mă  faceţi să fiu. Generos fiind cu voi va fi imposibil să mai invidiaţi râsul meu liniştit sau iubirile despre care nu v-am dat socoteală. Jurnaliştii pot primi salarii normale mai departe, reporterii vor găsi crime şi cupluri celebre, poliţiştii vor da amenzi şi parlamentarii legi, fiecare va face exact ceea ce viaţa îi este fiecăruia. Iar eu, cel de aici, din interior, am să continuu  ceea ce începusem demult, înainte de pumnii voştri care mi-au spart dinţii sau de amenzile uriaşe care m-au împiedicat să-mi cumpăr sandale noi. Vă voi iubi în mod gratuit împreună cu greşelile voastre şi cu clipele de onestitate în care aţi recunoscut că sunteţi plătiţi şi copiii vă aşteaptă acasă, că şeful e cel care dă banii şi ordine clare. Am înţeles că nu veţi putea să scrieţi sau să vorbiţi vreodată despre mine. Pentru că eu sunt aici, în interior, şi am viaţa mea adevărată, în care am ales să muncesc fără salariu, am ales să trăiesc mai modest, am ales să respect ceea ce afară e atât de puţin preţuit – adevărul.

Te întreb pe tine, domnule procuror, de câte ori în lunga ta carieră ai ridicat cinci camioane cu probe ca să obţii o corupere de minoră ?
Te întreb pe tine, domnule ziarist, de câte ori ai scris pagini întregi despre mine fără să vii măcar o dată să mă întrebi ce fel de viaţă am eu ?
Te întreb pe tine, domnule reporter, de câte ori mi-ai folosit chipul ca să-ţi câştigi salariul ?
Te întreb pe tine, domnule poliţist, de câte ori ţi-ai făcut serviciul oprindu-mă pe stradă – deşi după atâţia ani ştii bine că sunt paşnic şi sincer ?
Te întreb pe tine, domnule de la SRI, de ce nu vrei să vii să vorbim împreună de la telefonul meu personal ?

Te întreb pe tine, oricine ai fi, cum te-ai simţi să fie luaţi prietenii tăi de mascaţi sau să îi vezi pe fraţii tăi acuzaţi în tribunale că fac trafic chiar cu tine? Să auzi că sora ta e prostituată când îi legeni copilul? Să auzi, tu despre tine, că eşti bolnav, periculos şi înarmat – deşi singura armă de care te faci vinovat e cuţitul cu care aşezi untul pe sandwich-ul copilului când pleacă la şcoală ?

Te întreb pe tine, oricum ai fi, dacă eşti mai bun decât mine astfel încât să mă acuzi că sunt vinovat de ceea ce şi tu faci? Văd că şi tu eşti plecat de aici, din interior, unde eu mă aflu şi aştept ca să vii – căci tu şi cu mine, noi, noi am cântat cândva împreună o piesă de Beatles sau Hora Unirii, sau am privit acelaşi copac din bătrânul parc…

Revolta aceasta din interior, despre care acum tu tocmai auzi, este imposibil să fie falsificată  în decembrie – nici în alte luni, nici în alţi ani. Ea este imposibil să fie compromisă cu campanii de presă şi mineri răzvrătiţi. Ea este o revoltă a ceea ce este adevărat, este o treaptă pe care şi tu vei păşi umilit. Este un strigăt pe care, ca la orice naştere, şi tu îl vei scoate odată ajuns aici, în interior, de unde tuturor vă scriu plin de speranţa că iubirea naşte iubire, binele naşte bine, iar eu vă aştept să fim împreună…

yogaesoteric.net
30 martie 2006