Ritmul respiraţiei influențează memoria și judecata emoţională

Aerul este necesar vieţii şi ajută la vindecare, dar respiraţia adecvată poate face mult mai mult. Respiraţia profundă, liberă este una din cele mai puternice chei pentru a amplifica starea de bine a fiinţei atât din punct de vedere fizic, cât şi emoţional şi spiritual. Cercetători în domeniul medical din Occident au descoperit pentru prima dată că ritmul respiraţiei creează activitate electrică în zonele creierului care gestionează judecăţile emoţionale şi reamintirea.

Respirând fără efort, un bebeluş trăieşte din plin şi liber în momentul prezent. Nu există trecut pe care să şi-l amintească, nici viitor de planificat pentru care să se îngrijoreze.

Fiecare respiraţie este un proces ce implică a primi de la univers şi a da înapoi. Cu fiecare inspiraţie, primim şi aducem înăuntrul fiinţei viaţă. Cu fiecare expiraţie, ne eliberăm şi dăm înapoi. Suntem în contact cu şi suntem parte din ritmul esenţial al vieţii. Când respiraţia ajunge să fie obstrucționată, pierdem contactul cu ceea ce se petrece în momentul prezent.

Cercetătorii au descoperit pentru prima dată că ritmul respiraţiei creează o activitate electrică specifică în creierul fiinţei umane, care ajută judecăţile emoţionale şi reamintirea. Studiul a fost publicat în revista de specialitate Journal of Neuroscience. Aceste efecte asupra comportamentului depind în mod critic de faptul dacă inspirăm sau expirăm sau dacă respirația se face pe gură sau pe nas.

Exerciţiile de respirație care se pot realiza tot timpul ne permit să ne eliberăm de tensiune, mânie, îngrijorare, frică şi epuizare.

Cei mai mulţi oameni tind să respire scurt şi superficial, doar la nivel toracic, cu mişcări abia vizibile. În plus, majoritatea oamenilor își limitează și mai mult şi practic chiar își opresc respiraţia pentru scurte perioade de timp atunci când se confruntă cu situaţii stresante sau este nevoie de focalizare mentală intensă. Aceste perioade de contracţie şi reţinere a respiraţiei creează un grad mic de hipoxie (sau sufocare) în organism. Sufocarea conduce la suferinţă. Lipsa de oxigen şi creşterea tensiunii nervoase produce piedici în fluxul sângelui, a asimilării nutrienţilor şi în curgerea energiei vitale.

În studiul realizat de cercetători, subiecții erau capabili să identifice o figură înfricoşată mult mai rapid dacă o priveau atunci când inspirau, și nu când expirau. De asemenea, probabilitatea ca persoanele din studiu să îşi amintească un obiect era mult mai mare dacă acesta le apărea atunci când inspirau, decât atunci când expirau. Acest efect dispărea dacă respiraţia se realiza pe gură.

„Una dintre descoperirile importante ale studiului a fost aceea că există o diferenţă importantă în activitatea creierului la nivelul amigdalei şi a hipocampului în timpul inspiraţiei comparativ cu expiraţia”, a declarat autorul principal al studiului, Christina Zelano, conferenţiar în neurologie la Facultatea de Medicină Feinberg din cadrul Northwestern University. „În timpul inspiraţiei, am descoperit că sunt stimulați neuronii cortexului olfactiv, ai amigdalei şi hipocampului, toate din sistemul limbic.”

Cercetătorii au descoperit pentru prima dată aceste diferenţe în activitatea creierului în timp ce studiau şapte pacienţi cu epilepsie care fuseseră programaţi pentru intervenţie chirurgicală pe creier. Cu o săptămână înainte de operaţie, un chirurg a implantat electrozi în creierul pacienţilor cu scopul de a identifica locul de origine al convulsiilor. Aceasta a permis cercetătorilor să obţină date elecrofiziologice direct de la nivelul creierului. Semnalele electrice înregistrate au arătat o activitate cerebrală care fluctua în ritm cu respiraţia. Activitatea se petrecea în ariile cerebrale unde emoţiile, memoria şi mirosul sunt procesate (sistemul limbic).

Această descoperire a făcut cercetătorii să-şi pună întrebarea dacă funcţiile cognitive care sunt asociate acestor arii cerebrale – în particular procesarea fricii şi memoria – ar putea fi de asemenea influenţate de respiraţie.

Amigdala (un grup de nuclei de celule nervoase care formează o structură cu formă de migdală, situată profund în lobul temporal) este puternic legată de procesarea emoţiilor, în particular a emoţiilor ce implică frică. Cercetătorii au cerut unui număr de aproximativ 60 de persoane (participante la studiu) să evalueze rapid (în condiții de laborator) expresiile emoţionale redate de imagini, în timp ce le înregistrau respiraţia. Au fost prezentate imagini cu feţe care exprimau fie frică, fie surpriză, iar participanţii la studiu era necesar să indice, cât de repede puteau, ce emoţie prezenta fiecare faţă.

Când feţele erau văzute în timpul inspirului, subiecţii le recunoşteau pe cele înfricoşate mai repede decât dacă acestea le erau arătate în timpul expirului, ceea ce nu se petrecea cu figurile care exprimau surpriză. Acest efect diminua dacă subiecții îndeplineau aceeași sarcină în timp ce respirau de gură. Așadar, efectul era specific pentru stimuli de frică, în timpul respiraţiei pe nas.

Într-un experiment care viza evaluarea funcţiei memoriei – legată de hipocamp – aceloraşi subiecţi li s-au arătat imagini de obiecte pe ecranul unui computer şi li s-a spus să le ţină minte. Ulterior, li s-a cerut să îşi reamintească acele obiecte. Cercetătorii au descoperit că reamintirea a fost mai bună dacă imaginile erau văzute în timpul inspirului.

„Descoperirile implică faptul că respiraţia rapidă poate conferi un avantaj când cineva este într-o situaţie periculoasă”, a spus Zelano. „Dacă eşti într-o stare de panică, ţi se accelerează ritmul respiraţiei . Ca urmare vei petrece proporţional mai mult timp inhalând, decât în stare de calm. Astfel, răspunsul înnăscut al organismului la frică combinat cu o respiraţie accelerată ar putea avea un impact benefic asupra funcţiilor creierului şi conduce la un răspuns mai rapid la stimuli periculoşi din mediul înconjurător”, a explicat Zelano.

O altă descoperire potenţială a studiului este legată de mecanismele de bază ale meditaţiei sau ale tehnicilor de respiraţie conștientă. „Când inspirăm, tinde să apară o sincronizare a oscilaţiilor (undelor) cerebrale din toată reţeaua nervoasă a sistemului limbic”, a spus Zelano.

Citiți și: 
Pranayama sau cum putem să ne branşăm la izvorul nesecat al energiei universale

Fiinţa umană îşi poate controla stările psiho-mentale controlându-şi undele cerebrale 

yogaesoteric

30 iulie 2019

Also available in: Français