România – ținta unui război informațional

Securitatea națională, războiul de la granița României, opiniile și declarațiile din ultima vreme apărute în mass-media, unele extrem de virulente… sunt argumente suficiente pentru o analiză profesionistă convingătoare, o analiză sumară a activității de informații-contrainformații „creionată” de un fost combatant al tranșeelor „războiului invizibil”.

România este ținta unui război informațional, alimentat cu resurse locale, ziariști, politicieni, opinie publică

Permanenta și dăunătoarea hârjoană a politicienilor dâmbovițeni, departe de a aduce beneficii României, contribuie substanțial la destabilizarea securității naționale. Trebuie să avem în vedere nu un interes, ci pluralitatea, omnidirecționarea, forța reală, pericolul perpetuu și disimularea sofisticată a intereselor de vulnerabilizare, știrbire ori anulare a capacităților României de a-și realiza securitatea națională și, în acest context mai amplu, desigur, nu în ultimul rând, sunt operaționalizate obiective de penetrare, punere pe piste false, slăbire a capacității de acțiune și destabilizare a SRI.

Arma informațiilor nu se depune niciun moment la rastel

Un prim plan al intereselor destabilizatoare este un dat al istoriei, motiv pentru care arma informațiilor nu se depune niciun moment la rastel. În politică și afaceri, pe cale de consecință, între serviciile secrete ale statelor nu există decât competiția pentru prezervarea propriilor poziții dominante. Istoria demonstrează fără putință de tăgadă cum prietenii sau aliații de azi devin dușmanii de mâine sau viceversa.

Odată cu prăbușirea ordinii mondiale bipolare, balanța stabilității globale s-a dezechilibrat, inamicul declarat a sucombat, dar partea ieșită victorioasă din Războiul Rece a rămas legată în aceeași alianță politico-militară, care este în permanentă căutare de obiect al rațiunii existenței sale.

Războiul informațional are avantajul de a se realiza cu resursele entităților țintă

România este parte componentă a alianței NATO și, pe cale de consecință, toți cei care percep extinderea alianței ca număr de membri și areal geografic ca o amenințare, ne consideră drept entitate politico-statală potențial ostilă. În planul activității serviciilor secrete această stare de fapt implică spionaj, război politic, război economic, subversiune și destabilizare. Războiul informațional integrează acțiunile destabilizatoare pe toate planurile și are avantajul de a se realiza chiar cu resursele entităților țintă.

Aliații occidentali s-au spionat, se spionează și se vor spiona între ei cât timp vor exista.

Un al doilea plan al confruntării pe frontul informațiilor secrete este determinat de competiția supraviețuirii într-o lume cu resurse limitate, cu resurse strict controlate și acces discriminatoriu la gestiunea acestora.

Aliații occidentali s-au spionat, se spionează și se vor spiona între ei cât timp vor exista. Amintiți-vă de știrea din 2017 care anunța că serviciile secrete germane ar fi spionat Casa Albă. Bundesnachrichtendienst (Serviciul Federal de Informații – BND – Germania), responsabil de spionajul extern, a spionat între 1998 şi 2006 multe numere de telefon şi de fax de la Casa Albă, a scris Der Spiegel, citând documente pe care le-a consultat. CIA a fost de multe ori felicitată pentru reducerea deficitului balanței comerciale a SUA în relațiile cu Japonia, de exemplu. Dar mai sunt și alte exemple (n.n. Spania poate fi un altul).

Canada sau Australia cunosc mai bine decât de guvernele de la București rezervele minerale de apă, petrol, gaze…

Pirateria informatică de stat a făcut ca guverne ale unor state mari și cu resurse importante să ia decizii pe bază de informații alterate. De ce România ar fi ocolită? De ce nu ne-am întreba ce este cu fundătura infrastructurii informatice a României și de ce în Canada sau Australia sunt mai bine cunoscute decât de guvernele de la București rezervele minerale, de apă, petrol, gaze și de altă natură ?

Componentele apărării contrainformative surprinse – dacă au fost cu adevărat surprinse de tentativele de destabilizare și de deturnare a activității serviciilor de informații de la rațiunea socială a existenței lor –, au consumat inutil resursele bugetului public puse la dispoziție de contribuabili.

Cesiunea suveranității și demnității naționale, servilismul și subordonarea informală în relațiile cu alte servicii este o disimulare a trădării

Revenind la planurile de destabilizare, un al treilea plan al destabilizării și deturnării serviciilor de informații pentru securitate națională de la rațiunea socială a existenței lor este rezultanta cesiunii de suveranitate și demnitate națională, respectiv servilismul și subordonarea informală în relațiile cu alte servicii. Nu oricare servicii, să fim bineînțeleși! Serviciile marilor puteri substituie relația oficială cu relația de încredere personală și crează, în acest fel, nuclee informale care acționează în alți parametri decât cei instituționali legali ai legislației statelor oaspete. Este o disimulare a trădării, fiindcă loialitatea respectivilor membri ai serviciilor se divizează între patrie și așa-zisul partener. Parteneriatul însemnă egalitate.

Sunt servicii străine care plătesc anticipat toate prestațiile solicitate, dar le plătesc cash și fără documente. Nu-i interesează justificarea cheltuielilor, ci să obțină ce au cerut. Gestiunea este la latitudinea acelor nuclee informale, care devin mai puternice decât serviciul de care se folosesc, în virtutea poziției și a protecției, ca de o organizație privată.

Cine și de ce îi ascunde pe corupători?

Unde sunt corupătorii din marile scandaluri de corupție care au implicat marile companii străine? Să ne fie foarte clar: așa cum nu poate exista infracțiunea de spionaj fără interacțiunea corelativă de trădare prin transmitere de secrete, sau trădarea fără înțelegerea subversivă cu o entitate străină, tot așa nu pot exista corupți fără corupătorii. Dar, dacă vedem numai corupții, atunci cine ni-i ascunde și de ce îi ascunde pe corupători? Contribuabilii care nu au răspunsuri la astfel de întrebări își finanțează propria insecuritate.

Desigur, mai sunt și alte forme de destabilizare a SRI, a serviciilor. Un al patrulea plan al destabilizării serviciilor este consecință a încălcării obligației de independență a serviciilor față de factori de imixtiune, presiune politică, economică, criminală ori de altă natură.

Un al cincilea plan al destabilizării își are sorgintea în vulnerabilitățile interne ale serviciilor generate de carențele de management, deprofesionalizare, incompetență, supraevaluare, neexercitare ori depășire a atribuțiilor, abuzuri, ilegalități, războaie fratricide în interiorul comunității naționale de informații, conduită incompatibilă.

Din păcate, există și alte categorii de surse ale destabilizării. În continuare mă voi referi la un blestem pentru România:

Politica trădării naționale este un blestem pentru România!

În contactul cu și sub influența unor curente subculturale, mode underground, se poate vorbi de o politică a trădării naționale. Ne trădăm graiul, portul, tradițiile, credința strămoșească, ne lăsăm manelizată cultura… Formarea clasei politice postdecembrie 1989 a României nu este un proces suficient avansat.

Puterea politică au înhățat-o mercenarii

Odată cu încetarea activității celebrului Consiliu Provizoriu de Uniune Națională, România a devenit, pe față, victima simulării democrației. Puterea politică au înhățat-o mercenarii, trădătorii cărora li s-a schimbat eticheta (și infractorii politici de azi sunt rezerva puterii de mâine!) marionetele propulsate de grupuri de interese economice, mai mult sau mai puțin legitime, dar cu intenții clare de a fi puterea secretă din umbră, dar și de către aventurieri politici, traseiști de profesie (traseismul este una dintre multele fațete ale trădării, ale înșelării încrederii electoratului).

Sabordarea afirmării conștiinței economice naționale nu a fost de natură să poată susține apariția și afirmarea unei clase politice cu o corectă reprezentare a intereselor naționale, cele derivate din istoria poporului român, geografia patriei, granițele țării, interese consacrate de primul articol, respectiv titlu, al Constituției României.

Poporul își cedează suveranitatea în schimbul unor promisiuni

Oamenii așa-zis politici au fost propulsați la putere așa cum este, de acum, de notorietate: cu susțineri financiare din surse oculte, ca să nu spunem bani negri. Îndatorați până peste cap, ce independență pot avea asemenea aleși?! Poporul își cedează suveranitatea în schimbul unor promisiuni de la oameni care au apucat pe o cale greșită, aceea de a face politică pentru a se chivernisi.

Politica trădării naționale care se practică astăzi de cercurile politice dâmbovițene obediente altor interese decât cele ale nației este un blestem pentru România.

General Br. (r) Aurel I. Rogojan

Citiți și:
Generalul (r) Aurel I. Rogojan: «Dacă vedem numai corupţi, atunci cine ni-i ascunde şi de ce pe corupători?»
Complexe de securitate (I)

 

yogaesoteric
5 septembrie 2022