România – Țintă

Câteva cuvinte pe marginea unui comentariu luminos al profesorului Ilie Bădescu despre 13-15 iunie.

După ce, în decembrie 1989, tinerii au strigat ca primii mucenici „Vom muri și vom fi liberi”, iar pe străzi se spunea în genunchi „Tatăl Nostru”, România a fost luată în vizor ca o oaie neagră.

Deasupra Ochiului Supraveghetor, sprânceana s-a ridicat mirată. Scenariul a fost modificat din mers.

Catifeaua „revoluției” în care trebuia învelită Lovitura de Stat a fost transformată în Purpură însângerată.

Ceaușescu a fost executat ritualic de Crăciun pentru a contracara și pângări Jertfa Tinerilor. Pentru a reînnoi Blestemul.

După Piața Universității, România a fost luată în cătare.

Era limpede că, în decembrie, nu fusese o întâmplare.

S-a activat un alt scenariu întunecat. Un alt ritual satanic.

Icoana Maicii Domnului și portretul lui Eminescu se căuta să fie călcate în picioare și zdrobite de hoarde ieșite din străfundurile pământului.

Trei zile și trei nopți, ca într-o „Înviere răsturnată”, demonii au jucat tontoroiul pe străzi.

Efectul farmazoniei a fost nul. Rezistența s-a mutat din stradă în Interior. Cu Maica Domnului și cu Eminescu cu tot.

Acolo, Sufletul Neamului pare că dormitează. Că poate fi prăpădit cu ușurință de prima pală de vânt mai puternic a istoriei.

Dar, printr-un miracol mereu reînnoit, se trezește de fiecare dată când totul pare pierdut, „ca un viteaz amețit de vin”.

Se scutură de mahmureală și luptă.

Altoi de Trestie și Stejar.

De aceea, până azi, România, acest stat incomod și bizar, care le stă tuturor în drum, cu un popor care se strecoară prin istorie cu o aparentă lașitate obedientă, dar se încăpățânează să își facă cruce și să își apere bisericile, a rămas o Țintă.

Citiți și:
Neofanariotismul, fenomenul definitoriu al acestui moment istoric în România
România în prag de colaps economic, primește de la FMI „recomandări”: majorări de TVA, accize, două cote de impozit pe venit, de 15% și 25%

yogaesoteric
25 iunie 2025