României nu-i e bine

Prin lumea îndestulaților se intonează uvertura unui nou război mondial. Probabil și ultimul, cel atotliniștitor.

Iar România are și ea un locșor în dezlănțuirea războinică „tot mai mare și mai mare” care se așază peste toți.

Cu piculina ei spartă, România e prinsă și ea, deloc eroic, în acest funest concert. România va fi locul de amplasare al celei mai mari baze militare americane în Europa și cea mai apropiată de frontierele Rusiei.

Adică, sfidăm în mod imprevizibil în consecințe și incalculabil în perspective de viitor pentru țară și popor, o amenințare existențială. De care depinde supraviețuirea noastră pe hartă cu propriul nostru nume. Cu o inconștiență vecină cu paranoia.

Cine a luat decizia în numele poporului român? Cine a comentat-o cumva, măcar la „și altele”? Nicio reacție. Bucureștiul oficial tace iar cloaca sonoră civică non-guvernamentală înghite gălușca.

Suntem împinși în război cu Rusia. Nu într-unul proxy, ci într-unul direct, atroce, cu Rusia.

America își poarte permite partide belicoase proxy, prin Siria, Yemen etc. Dar în România? Nu e deloc de glumă.

SUA pun cât mai aproape de Rusia, în estul României, o uriașă bază militară. Rusia avertizează că astfel se consideră agresată și războiul poate începe.

Și uite-așa, România dobândește toate atributele de a deveni (Doamne ferește) ciuca bătăilor între „monștrii reci” ai lumii de azi, cum îi numea Nietzsche.

Citiți și:
România ca proiect geopolitic și interesul național românesc în contextul dezordinii mondiale actuale (I)
Ciolacu, armata, Lăpușneanu

yogaesoteric
25 mai 2024