Romanii îi aruncau pe creştini leilor. Facebook repetă inepţia, dar nu pariază pe lei, ci pe dolari

 

Dacă până nu demult mai aveam temeri legate de viitorul creştinismului, iată că Facebook le risipeşte pe toate. Propriu-zis, americanii de la Facebook, cu persecuţiile lor ateiste şi neomarxiste, sunt la fel de proşti ca şi romanii. Ca Nero. Ca Diocletian.

Persecuţiile împotriva creştinilor au început propriu-zis în anul 64 şi au durat până prin 313, anume până la Edictul de la Milano. Ştim la ce au dus. Tot acolo se vor întoarce lucrurile şi acum.

Când au venit ruşii, cu comunismul lor şi cu ateismul lor, bunicii mei au plătit cu viaţa pentru lucrurile în care credeau: libertate, creştinism, printre altele. Prima dată mi-au ucis bunicul. Tatăl meu şi bunica l-au îngropat într-un sac de hârtie. Pe urmă au ucis-o şi pe bunica. Dar bunicii mei au murit cu fruntea sus. N-au renunţat la libertate, nu şi-au renegat credinţa.

După revoluţie, valuri de americani se plimbau pe la noi, chipurile, încercând să ne convertească la creştinism: „Do you believe în Jesus? Do you believe în resurrection?” La un moment dat n-am mai putut. I-am luat şi i-am dus până la biserica mea. La Cluj, pe fosta „Uliţă a Lupilor”. I-am întrebat dacă au idee când s-a construit, deşi stilul gotic poate că era grăitor în sine. Primul document referitor la înălţarea bisericii este datat 9 septembrie 1486. Atunci primarul Clujului, Ambrus Szabo, şi consiliul oraşului au întocmit actele pentru călugării franciscani. Pe urmă i-am întrebat pe americani: dar Statele Unite când s-au născut?

Între timp, însă, americanii au schimbat foaia, cum şi ruşii au făcut-o! Trăim vremuri în care Rusia a ajuns prin politicile ei conservatoare apărătoare a creştinismului (ortodox), în timp ce Statele Unite militează, pe faţă, pentru distrugerea creştinismului. Aş aminti doar bucuria lui Barack Obama când a anunţat că SUA nu mai sunt o naţiune creştină.

„Contra narative şi discurs al urii”

Băgarea pumnului în gură a început odată cu cumpărarea presei. La propriu. Tot ceea ce se cheamă „mainstream media” (MSM) a ajuns în panoplia puterii mondiale, tributară Şcolii de la Frankfurt, care îşi doreşte cu disperare să impună ca singură ideologie în aşa-zisa „lume occidentală” neomarxismul. „Marea finanţă” ce stăpâneşte şi peste bănci, corporaţii, a ajuns încet-încet să stăpânească şi structurile de putere, politicieni, guverne, uzând în mod evident nu doar de proprii bani, dar şi de serviciile de informaţii.

Şi, dacă neomarxismul îl transformă pe cetăţean într-o vită obedienta ce trage la jug în mediul corporatist fără să îndrăznească să îşi ridice glasul, la fel de adevărat este că îl face şi un consumator leneş, un soi de rumegătoare nevertebrată, lipsită de demnitate, căreia i se inoculează prin media că este, totuşi, o vită progresistă. Şi că, doar aşa poate face parte din „elită”. Halal elită!

Când presa a tăcut, mişeleşte, oamenii au început să vorbească, cu puţinul curaj pe care-l aveau şi cu puţinele instrumente de care dispuneau: social media. Iar asta i-a cam luat pe nepregătite de politicienii corupţi şi păpuşarii lor multimiliardari.

În mai 2016, Comisia Europeană a anunţat un parteneriat cu Facebook, Twitter, YouTube şi Microsoft, care să combată „illegal hate speech”, ceea ce în traducere a devenit „vocile independente” din Uniunea Europeană. Ca să înţelegem: decizia a fost luată de nişte birocraţi care nu au fost aleşi vreodată de cineva, nici de cetăţenii europeni, nici de altcineva, poate doar de stăpânii lor multimiliardari.

Comisia Europeană, în fariseismul ei, aruncă mingea înapoi în curtea ţărilor: „Fundamental rights are protected by your country’s constitution“. Cu alte cuvinte, rămâne la latitudinea ţării dacă ţara are sau nu persoane care să îndrăznească să mârâie sau nu împotriva Comisiei. Pentru că Facebook nu se sinchisește de drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, de garanţia oferită de Constituţia ţării şi nici chiar de Constituţia ta. Iar de la Bucureşti nu se aude vreo voce care să protesteze împotriva acestui abuz.

Până la urmă, cei care pot face ceva sunt doar cetăţenii. Belgienii au făcut. O instanţă belgiană a amendat cu o sumă colosală Facebook pentru că strângea ilegal date ale cetăţenilor, fără să îi fi informat, că studiază comportamentul online inclusiv al celor care nu au cont, via plug-in-uri şi cookie-uri. Spaniolii, la fel, au amendat Facebook pentru că încalcă legile privind protecţia informaţiilor şi confidenţialitatea. În Marea Britanie şi Australia, Facebook a trebuit să răspundă pentru datele pe care le prelucra în privinţa tinerilor, grupate într-o uriaşă bază de date ce relevă emoţiile pe care le încearcă pe platforma online: anume, când se simt învinşi, copleşiţi, nervoşi, proști, rataţi, inutili etc. Datele au ajuns în rapoarte confidenţiale (secrete).

În România, strădaniile Facebook vizează în clipa de faţă obţinerea unei opinii extrem de favorabile în privinţa homosexualităţii, siteul suspendând orice cont ce conţine vreo referire, fie şi tangenţiala, sau cu ton peiorativ, la adresa practicilor homo. Altele decât cele laudative. Şi contul meu şi al altora a fost în mod repetat suspendat din cauza utilizării termenului „poponar”. Cu alte cuvinte, Facebook îmi interzice să utilizez un termen ce îl regăsesc în zestrea lexicală a limbii ţării mele, un cuvânt ce se regăseşte în absolut toate dicţionarele limbii române, încălcându-mi fără nicio ezitare toate drepturile şi libertăţile pe care Constituţia României (legea supremă a ţării) mi le garantează.

Dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple! Când ne-am deschis cont pe Facebook, nimeni nu ne-a informat că acest aspect presupune vreo renunţare la drepturi şi libertăţi cetăţeneşti garantate de legislaţia noastră. Nimeni nu ne-a informat că toate opiniile, credinţele, exprimările noastre trebuie să fie în deplină consonanţă cu ideologia neomarxistă şi cu instrumentele ei de a impune forţat această ideologie în detrimentul altora, cum ar fi bunăoară naţionalismul, conservatorismul, deci rezumând, nimeni nu ne-a informat că nu mai avem dreptul la exprimarea propriilor opinii. Pentru că, în mod evident, nici eu, nici alţii, nu am incitat la ură împotriva homosexualilor. Personal, cred că am lucruri mult mai interesante de făcut decât să mă gândesc cum îşi vâră un homalău organul în fundul altui bărbat. Mă văd în schimb nevoit să mă apăr în fata invaziei de „ştiri adevărate” cu subiect homosexual, când homosexualitatea atacă însăşi bazele credinţelor mele, creştine. Când prin Facebook, diverşi propagandişti încearcă să îmi inoculeze ideea că e ceva în neregulă cu mine pentru că sunt heterosexual. Dar, aşa cum Facebook îşi ia libertatea să mă agreseze cu propaganda homo, mie îmi interzice să răspund!

„Elemente ce nu sunt permise.“

Nimeni nu ne-a informat că, alegând Facebook, renunţăm la istoria noastră, la valorile noastre, la convingerile noastre. La Creştinism. Ei au alte valori, şi este dreptul lor, cum la fel de bine pot fi comunişti, şi e dreptul lor, dar şi utilizatorul Facebook are dreptul să ştie unde îşi deschide cont şi mai ales cu ce riscuri.

Şi, înainte chiar ca Facebook să îmi ceară să respect „standardele comunităţii“, poate că Facebook ar trebui să respecte legile ţării! Poate că exact aceste standarde nu ar avea voie să încalce drepturile mele constituţionale şi legislaţia din ţara în care Facebook a venit după clienţii de pe urma postărilor cărora câştigă o căruţă de bani.

Poate mă înşel eu, dar poate că sodomia a dus la mânierea Domnului şi la pedepsirea neînfrânaţilor, după cum se arată în Biblie. „Tot astfel, cei din Sodoma şi Gomora şi cei din cetăţile dimprejur, care s-au dedat la perversităţi în acelaşi fel ca aceştia şi s-au dus după trupul altora, sunt arătaţi acum ca exemplu, suferind pedeapsa unui foc veşnic.“ Şi nu doar acolo, în Iuda, ci şi în Levitic, şi în alte pasaje din Sfânta Scriptură, în care eu personal am decis să cred, indiferent de ce părere au cei de la Facebook. Sodomia este condamnată, iar pe mine asta nu mă face un fan al perversiunilor. Dar, fiecare cu drepturile lui! Cu gusturile lui.

Propaganda şi instrumentul propagandei, Facebook, susţin că homosexualii ar putea fi ofensaţi de atitudinea mea şi a altora, ne-homosexuali, nimica toată de 96% din populaţia ţării. Dar, ei nu apucă nici măcar să se ofenseze, căci Facebook mă şi ameninţă cu suprimarea contului. Păi şi eu sunt ofensat! Chiar mai ofensat decât poponarii.

f
Nero: Nu aveţi voie să existaţi!

Şi, pentru că ziceam în titlu despre dolari, este evident că anticreştinismul de astăzi este extrem de generos finanţat. Atât de generos încât Papa Francisc, cea mai înaltă autoritate catolică, nu are nimic de comentat nici în privinţa uriaşului val de antisemitism, nici în privinţa expansiunii islamului, nici în privinţa pogromurilor împotriva creştinilor din întreaga lume. Din India, din Irak, din Iran, din Siria. Uniunea Europeană a bătut palma cu adepţii islamizării forţate a ţărilor componente şi a metisării populaţiei. O spune cu aplomb chiar un filozof francez: Renaud Camus. Nu e un mit, nu e vreo teorie a conspiraţiei. Acest fapt chiar se petrece sub ochii noştri. Iar Zuckerberg se joacă de-a Nero.

de Ambrus Bella

Citiți și:

În anul 2016 au fost masacraţi în întreaga lume 90.000 de creştini

Ministrul ungar de Externe, atac la creștinofobia Europei: Este dominată de o formă nesănătoasă de secularism…

Stop urgent pentru cenzura pe internet!!!… Pentru cine lucrează rețeaua Facebook condusă de Mark Zuckerberg?
 

yogaesoteric
5 aprilie 2018