Rusia creează o nouă ordine internațională

27 octombrie 2022. Ședința plenară a Clubului Internațional de Dezbateri „Valdai”. După discursul său, președintele rus, Vladimir Putin, răspunde la întrebările participanților. În dreapta, politologul și moderatorul discuțiilor, Fiodor Lukianov

Discursul rostit de Vladimir Putin în fața participanților ruși și străini la dezbaterile prilejuite de reuniunea Clubului „Valdai” este un fenomen unic pentru politica internațională și, cu atât mai mult, pentru viața mediului de experți. Niciodată până acum liderul unei puteri aflate într-un conflict acut cu un număr atât de mare de adversari nu a găsit timp pentru o discuție consistentă cu oameni de știință și cu lideri de opinie din diferite țări, scrie Timofei Bordaciov, directorul de programe al Clubului „Valdai”, într-un articol pentru publicația Vzgliad.

Este, într-adevăr, un semn al timpurilor moderne: confruntarea cu o coaliție de țări occidentale nu înseamnă izolarea Rusiei sau stoparea discuțiilor despre cele mai importante probleme ale lumii cu cei care sunt pregătiți pentru o astfel de dezbatere. Și, în același timp, este o trăsătură specifică a politicii rusești, aceea de deschidere la dialog, în pofida oricăror circumstanțe sau conflicte de politică externă.

Ținând cont de specificul internațional al auditoriului, discursul președintelui a fost dedicat principalului aspect, și anume de a explica ce înseamnă confruntarea Rusiei cu Occidentul colectiv în contextul dezvoltării lumii și, concomitent, a rezistenței noastre în condițiile confruntării în plină desfășurare. Neîntâmplător Vladimir Putin a subliniat: Rusia nu are de gând să se sacrifice de dragul unor idealuri abstracte. Ea este cea care, acum, lucrează la consolidarea propriei suveranități și a capacității de a se dezvolta independent. Aceste obiective sunt strict adaptate la realitatea concretă și reflectă cele mai importante obiective stabilite pentru țară.

În același timp însă, interesele Rusiei coincid cu aspirațiile celei mai mari părți a omenirii. Este un fapt, chiar dacă niciuna dintre țările Majorității mondiale (state a căror populație reprezintă 85% din populația Pământului) nu intenționează să formeze acum un front unic împotriva sistemului neocolonial al Occidentului. Pe toți – de la imensa Chină până la monarhiile din Golful Persic, de la India până la micile țări ale Africii – îi interesează dreptul la dezvoltare. Dar în cadrul acestui sistem, creat de SUA și Europa după Războiul rece, tocmai posibilitatea de a se dezvolta a devenit cea mai dificilă și nerezolvabilă problemă pentru majoritatea statelor lumii.

Fiecare țară, practic, a primit locul ei în „lanțul trofic” în vârful căruia se află Statele Unite. Acest fapt a satisfăcut pe deplin vechile elite și acea mică pătură superioară a populației. Locul desemnat de Occident înseamnă capacitatea de a obține de la globalizare anumite avantaje, dar nu oferă șansa de a merge în sus. Reversul medaliei chiar a unei prosperități relative în cadrul ordinii mondiale liberale devine stagnarea. De aceea, acum chiar și cele mai conservatoare elite politice, precum Arabia Saudită, înțeleg că, dacă nu ieși din „zona de confort” creată de Occident, vor stagna, pentru ca, într-un final, să facă implozie.

Criza internă din SUA și Europa le obligă să acționeze tot mai puțin prin avantaje economice și să se bazeze tot mai mult pe forță brută și constrângere. Vedem cum la negocieri chiar și cu aliații lor, reprezentanții Washingtonului recurg tot timpul la amenințări, extrem de rar fiind în stare să pornească de la rațiunea economică a partenerilor. Americanii se comportă așa pentru că nu știu altă metodă de a-și păstra monopolul. În acest sens, putem să nu fim de acord cu Vladimir Putin, care a declarat că nimeni nu provoacă Occidentul și că toți vor doar să se dezvolte.

Lumea modernă a fost, până de curând, astfel construită încât simplul fapt al dezvoltării altora constituie o provocare pentru poziția de monopol a SUA și a Europei, un pericol pentru capacitatea lor de a duce o existență parazitară la scara întregii planete. China, care a reușit să creeze o economie puternică folosindu-se de uriașele ei resurse umane, reprezintă cea mai mare amenințare pentru un astfel de monopol. Acum, această cale este urmată deja de Majoritatea mondială.

În plan practic, un loc crucial în noua ordine internațională va fi ocupat de sistemul de finanțe și comerț, care deja se formează și care nu se rezumă la una sau două valute occidentale. În acest scop, Rusia și partenerii ei trec acum la plăți reciproce în unități monetare naționale – acestei chestiuni președintele i-a acordat o atenție deosebită. O parte uriașă a poziției de monopol a Occidentului constă în capacitatea de a controla finanțele și plățile mondiale, ce asigură funcționarea întregii economii mondiale. Neîntâmplător primele și cele mai puternice lovituri ale războiului economic împotriva Rusiei au devenit decuplarea ei de la mecanismele de tranzacții controlate de SUA și Europa.

Dar această atitudine a condus imediat la dorința altor țări ale lumii de a se pune, pe viitor, la adăpost față de un asemenea tratament. Folosirea unor astfel de metode împotriva Rusiei înseamnă că Occidentul este gata să meargă la cele mai decisive măsuri, dar că, în același timp, a epuizat alte metode de a convinge că are dreptate. În viitor, sistemul financiar mondial va fi format din câteva centre independente, care vor asigura celorlalți libertatea necesară de a alege și concurență. Cu cât vor fi mai multe, cu atât mai bine, deoarece în ultimii 30 de ani am avut o multitudine de oportunități ca să ne convingem că monopolismul nu este un simplu rău, este răul absolut, când deținătorii unei astfel de poziții urmăresc interese politice.

Cu alte cuvinte, contextul internațional este, acum, de partea Rusiei, care, prin voia sorții, a fost prima care s-a confruntat cu Occidentul într-un conflict militaro-diplomatic în jurul problemei ucrainene. Iar acum întrebarea nu este dacă Occidentul va pierde – istoric vorbind, el este sortit să-și piardă poziția de monopol în lume. Pentru Rusia important este cum va putea ieși ea însăși din această confruntare, cum se va ridica și se va întări statul, societatea și economia națională.

În acest caz, Rusia va avea multe probleme – în ultimele decenii, societatea și statul s-au dezvoltat într-o stare de relativ confort și în lipsa unei nevoi de mobilizare. Locul țării în viitoarea ordine internațională depinde de cât de bine se va reuși depășirea acestor probleme. Dar aceasta este necesar să fie făcut fără a se renunța la realizările economiei de piață libere, a democrației și a diversității ideologice. Nu este cazul să devină o societate militarizată de dragul victoriei asupra Occidentului – a mai trecut prin asta, iar rezultatul a fost înfrângerea în Războiul rece.

În același timp, în politica externă, confruntarea cu Occidentul nu este, în sine, cel mai important aspect din punct de vedere strategic. Mult mai semnificativ este cum va construi Rusia relația cu Majoritatea mondială. În primul rând, această relație este necesară pentru dezvoltarea noilor legături economice externe, utile industriei naționale și altor sectoare. În al doilea rând, colaborarea cu lumea neoccidentală a devenit deja parte a eforturilor de distrugere a monopolului deținut de SUA și Europa, care ne amenință supraviețuirea. Fiecare tranzacție sau acord comercial independente de Occident este o lovitură dată hegemoniei lui în politica și economia mondială. În al treilea rând, cu cât vor fi în lume mai multe state independente, cu atât mai bine pentru Rusia – interesele și valorile ei resping încercările de unificare și de creare a unor standarde unice pentru orice.

De aceea, pentru Rusia elementul central al strategiei de politică externă devine sprijinirea dezvoltării independente a altora. Acest fapt înseamnă crearea de oportunități pentru un transfer liber și reciproc de idei, tehnologii și educație. Într-un fel, o astfel de politică a fost promovată de URSS în cele mai bune vremuri ale sale. Numai că atunci dogmele ideologice au fost un obstacol. Acum, Rusia este mult mai pragmatică și, în același timp, mai deschisă pentru a accepta valorile celorlalți așa cum sunt ele.

Obiectivul nu este de a impune celorlalți idei sau alianțe – nimeni nu are nevoie de așa ceva în lume. La fel ca URSS-ul la timpul său, Occidentul a testat deja cum este să-i obligi pe toți să meargă în rând, iar rezultatele sunt destul de evidente. O politică de succes va deveni cea capabilă să țină tot timpul cont de interesele partenerilor noștri din țările Marii majorități, să-i ajute să obțină o mai mare libertate de alegere, să lucreze sistematic pentru ca această coincidență obiectivă de interese apărută acum să devină baza relațiilor noastre și a unei ordini internaționale mult mai juste.

Citiți și:
E vremea resetării alianțelor (I)
Noua ordine mondială se negociază
De ce khazarii nu iubesc Rusia

yogaesoteric
25 februarie 2023