Rusia delenda est

„Războiul pentru dreptate” american este de fapt un război pentru hegemonia diabolică

Pe 25 octombrie 2022, congresmanul democrat Jamie Raskin (D-Maryland) a sărbătorit retragerea de către „grupul progresist” al Congresului democrat a scrisorii lor eșuate (24 octombrie) prin care implora administrația Biden să se angajeze în negocieri serioase cu Rusia și Ucraina pentru a pune capăt conflictului sângeros din Europa de Est care amenință să devină rapid o conflagrație nucleară care ar putea pune capăt vieții pe pământ așa cum o știm.

Raskin nu este un congresman democrat oarecare; el este un membru important al comisiei speciale a Camerei Reprezentanților care a investigat cu sârg acea amenințare cumplită la adresa „democrației noastre”, „insurecția” din 6 ianuarie 2021. Da, este un extremist de stânga și evreu, iar mesajul său este adesea la fel de nebun și fanatic ca și cel al oricărui membru al echipei. Dar cu o diferență majoră: este foarte bine plasat și bine conectat, face parte din establishmentul democrat, așa că atunci când vorbește, vorbește cu o anumită autoritate pentru partid și conducerea acestuia.

După ce i-a lăudat pe colegii săi de stânga pentru că și-au retras pledoaria pentru negocieri care să pună capăt unui conflict crud și vicios – în mod ciudat, nu asta pretind în mod tradițional stângiștii că fac, cer „pace” și „încetarea violenței” – și au sărit în vagonul belicos, o cale în spirală care s-ar putea sfârși cu holocaust nuclear, Raskin a rostit cel mai important și mai revelator paragraf al său și adevăratele motive pentru care SUA sunt profund implicate într-un conflict îndepărtat din Europa de Est.

Fie că și-a dat seama sau nu, el rezumă poziția oficială (chiar dacă tacită) a americanilor și a NATO în legătură cu acest conflict și, mai mult, adevăratele probleme implicate. Majoritatea celor aflați în poziții de putere și autoritate la Washington și Bruxelles le înțeleg, dar prea mulți americani obișnuiți nu le înțeleg.

Iată-l pe Raskin afirmând de ce ar fi indicat să fim în Ucraina:

„Moscova, în acest moment, este un centru de tiranie coruptă, de cenzură, represiune autoritară, violență polițienească, propagandă, minciuni și dezinformare guvernamentală și planificare pentru crime de război. Este un centru mondial al urii antifeministe, antigay, anti-trans, precum și patria teoriei înlocuirii pentru export. Sprijinind Ucraina, ne opunem acestor viziuni fasciste și susținem principiile urgente ale pluralismului democratic.”

Vă sună cunoscut? Ar fi necesar, deoarece este aceeași litanie de acuzații pe care le auzim în mod constant și isteric de la cea mai mare parte a mass-mediei noastre moștenite pe plan intern, pentru a-i ataca, contesta și anula pe cei care pun la îndoială și contestă ultimele cuceriri ale „democrației noastre liberale”. Limbajul este aproape identic, cu excepția locației.

Acești tipi „ultra MAGA” se cer a fi înfrânți, anihilați, fie în America, fie în Rusia……..

Raskin dezvăluie astfel șablonul, un șablon universal, care este folosit atât pe plan intern aici, în SUA, cât și la nivel global de către NATO și UE pentru a-și justifica acțiunile din Ucraina și din alte părți.

Iar aceste acțiuni sunt în mod constant paralele cu acțiunile politicii externe oficiale americane în general de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu siguranță, a fost necesar să ne opunem avansării comunismului sovietic după acel război, iar o mare parte din justificarea politicii noastre externe de atunci a fost tocmai aceasta: era necesar să-i înfrângem pe sovietici, să apărăm „libertatea”, dar, și mai amenințător, era necesar să „forțăm” (în cuvintele lui Allan Bloom în lucrarea sa The Closing of the American Mind (Închiderea spiritului american)) „democrația liberală” asupra tuturor acelor națiuni recalcitrante de pe glob, fie că ele o doreau sau nu.

Iar așa-zișii „conservatori” americani au fost de acord, deoarece amenințarea comunismului era un potențial final de joc pe care era necesar să-l oprim cu orice preț. Cu toate acestea, în retrospectivă, se pare că fiecare „criză de război”, fiecare criză care ne-a permis să ne angajăm în ceea ce părea un război „corect” la momentul respectiv, s-a dovedit a fi un steag fals inițiat de guvernul nostru, cum ar fi „incidentul” din Golful Tonkin, care ne-a propulsat într-o participare vicioasă pe teren în războiul din Vietnam; armele de distrugere în masă din Irak, despre care am asigurat solemn lumea că „erau ascunse în secret de maleficul Saddam Hussein” (dar care nu erau acolo – un mit fabricat de globaliștii noștri zeloși neoconservatori); „masacrele și atacurile cu gaz” din Siria, presupuse a fi fost puse la cale de președintele Bashar al-Assad (și de aliații săi ruși), dar care, de fapt, sunt mai multe steaguri false puse în scenă de prietenii islamiști teroriști ai lui John McCain; și dorința evanghelică de a converti Afganistanul – o națiune cu o cultură islamică din secolul al XIII-lea – într-un exemplu strălucitor de Kulchur american „modern”, plin de feminism, „drepturi” LGBTQ și toate celelalte așa-zise „binecuvântări” care decurg de obicei din politica noastră externă imperială atunci când infectăm o țară vizată cu versiunea noastră de progres și democrație liberală.

Implicarea noastră în Ucraina este cel mai recent capitol din această procesiune tragică de implicări eșuate puse la cale de cei care ne-au dominat politica externă (și, de asemenea, în mare parte, politicile noastre interne) în dorința lor chiliastică de a stabili ceea ce regretatul meu mentor, conservatorul Russell Kirk, a numit o „Pax Americana”, o entitate globală care se agită excesiv de mult în limbajul „democrației” și al „drepturilor omului”, în timp ce procedează progresiv la limitarea și eliminarea libertăților reale ale popoarelor cu care intră în contact……. fie aici, în SUA, prin înarmarea Departamentului de Justiție și a FBI-ului său înarmat în stil Stasi, fie în țările din întreaga lume, unde cizma „democratică” globală (a se citi = tiranică) a SUA și a slugilor sale din NATO și UE stinge patrimoniul și libertățile tradiționale ale locuitorilor suficient de nefericiți pentru a fi beneficiarii generozității americane.

La început mi s-a părut fascinant să-i văd pe Chuck Schumer și Nancy Pelosi uniți cu Mitch McConnell și Lindsey Graham în dorința lor comună de a se angaja într-un potențial război nuclear……. – pentru ce? – într-un colț îndepărtat al Europei de Est? Și totuși, este perfect logic: așa cum au exclamat deschis secretarul de stat Anthony Blinken și alți lideri, atât democrați, cât și republicani: acesta este un război pentru a distruge o Rusie recalcitrantă și pentru a-l defenestra pe președintele ei, Vladimir Putin, chiar dacă pentru aceasta este nevoie de viața fiecărui biet ucrainean. Este un război fără sfârșit, cu singurul scop de a distruge statul și cultura ruse.

Cei mai îndrăzneți susținători ai acestei idei spun la fel, după cum a declarat recent un neocomunist zelos pe site-ul Law & Liberty al „conservatorului” Liberty Fund: autorul Institutului Claremont, Paul Schwennesen, într-un articol violent, intitulat în mod corespunzător, „Se va rostogoli «mingea libertății» în Rusia?”. (26 octombrie): Russia delenda est! (ca să parafrazăm promisiunea lui Cato cel Bătrân că Cartagina era necesar să fie distrusă). Rusia, afirmă el, este necesar să fie învinsă și împărțită în state mai mici (și dependente).

Este parte integrantă a scopului și obiectivului de a impune ceea ce se numește „democrație liberală” – o Nouă Ordine Mondială – pe întreaga suprafață a globului. Este un obiectiv împărtășit de persoane precum Pelosi și Graham, un obiectiv care îi unește. Este un obiectiv care este rostit aproape în fiecare dimineață la emisiunea „Fox & Friends” de către strategul nu prea învățat, generalul în retragere Jack Keane, care reprezintă un grup intitulat în mod amenințător „Institutul pentru Studiul Războiului”. Ghiciți cine mai conduce la acest institut? Bill Kristol, fostul senator democrat american și războinic pasionat de război Joe Liebermann și fostul general David Petraeus, „experți” Neocon care fac literalmente spume la gură la perspectiva unui nou „mic război” prin care să impună globalismul de tip american asupra restului lumii.

Dar de data aceasta este diferit.

Cu câteva zile înainte de incursiunea rusă în Ucraina, la 24 februarie 2022, marioneta americană de la Kiev, Volodimir Zelenski, a mers la o conferință de securitate de la Munchen și a declarat că Ucraina intenționează să-și recapete armele nucleare. Acesta a fost unul dintre factorii care l-au împins pe președintele Putin, al cărui spate fusese împins împotriva unui zid de neclintit, să acționeze cu reticență. Acum, guvernul rus a declarat că are dovezi incontestabile, dovezi pe care este pregătit să le împărtășească la ONU sau la orice alt forum mondial, că SUA și satrapul său ucrainean de la Kiev plănuiesc să folosească o bombă nucleară cu randament scăzut, o „bombă murdară”, în Ucraina, ca justificare pentru a trimite, în mod oficial și nu doar pe ascuns, trupe americane la sol (trupele aeropurtate americane 101 se pregătesc deja la granița Ucrainei, gata să primească ordinul lui Biden de a intra).

Vladimir Putin a strigat „fault” și a denunțat această posibilă acțiune, avertizând asupra acestui ultim potențial „incident” american cu steag fals. Fără nici cea mai mică analiză a dovezilor rusești, Departamentul de Stat al SUA și slugile noastre din Europa au respins din start această acuzație gravă. Dar dacă armata rusă întărită și reaprovizionată își lansează ofensiva, iar ucrainenii încep să se retragă, s-ar putea ca noi și subalternii noștri din Europa să fim cei care lansează cel de-al treilea război mondial.

Rusia are mult mai multe focoase nucleare decât SUA; dacă ar izbucni un război de o asemenea amploare, ar însemna practic sfârșitul civilizației așa cum o cunoaștem. Cu toate acestea, cei care se ocupă de politică – neoconservatorii zeloși antiruși – din Washington par în mare parte nepăsători (deși există știri potrivit cărora se furnizează antidoturi pentru posibilele căderi de radiații în anumite zone metropolitane selecte).

Cei aflați la putere la Washington și la Bruxelles sunt dispuși să riște totul, deoarece înțeleg și împărtășesc în profunzime importanța deplină a declarației lui Jamie Raskin. Dintre toate personalitățile media, niciuna din claca de stânga și doar Tucker Carlson de dreapta nu a înțeles pe deplin acest aspect. Dincolo de farsa ideologică extrem de încărcată de verbiajul despre „democrația liberală”, „drepturile omului” și „drepturile LGBTQ”, există o problemă mai profundă, un motiv mai profund, pe care instinctiv mulți dintre războinicii de fotoliu frenetici și furioși din DC îl înțeleg, dar pe care prea puțini dintre așa-numiții „conservatori” patrioți îl văd.

Tucker Carslon întreabă: „Care ar putea fi justificarea” tuturor mișcărilor hiper-agresive ale SUA și ale slugilor sale, care s-ar putea termina cu un război nuclear?

„Ne-am întrebat. Oricine este atent cu siguranță s-a întrebat asta. Ei bine, săptămâna aceasta, congresmanul Jamie Raskin din Maryland, din Bethesda, a răspuns la această întrebare.

Rusia este o țară creștină ortodoxă cu valori sociale tradiționale și, din acest motiv, vrem să o distrugem, indiferent cât ne costă. Acesta nu este un război convențional. Acesta este un jihad. Jamie Raskin a spus asta cu voce tare, dar mulți din Washington sunt de acord cu el în ambele partide. Ei ar dori să vadă imediat Războiul Mondial Trans….…”

Asta e; recitiți din nou declarația lui Raskin. La bază, totul se rezumă la o mare putere, un „semn de contradicție” (în teologia catolică, este o persoană care, în momentul în care își manifestă sfințenia, este supusă unei opoziții extreme – n.n.), care refuză să meargă împreună cu globalizarea demonică și secularizarea lumii de către cei care, în mod conștient sau nu, acționează ca unități de înaintare pentru Antihrist. Una este când un iritant minor – Ungaria, să zicem – refuză să meargă împreună cu resetarea globală a lumii, și este cu totul altceva când Rusia nu o face. În consecință, aceasta se urmărește să fie zdrobită; Ucraina și populația sa suferind sunt doar o piatră de hotar în acest proces deschis.

Așa cum Feodor Dostoievski a văzut în mod înfricoșător, cu mai bine de o sută cincizeci de ani în urmă, că războiul propriu-zis a fost declanșat de Caiafa și slugile sale în vremurile biblice, este vorba de conflictul secular dintre forțele Răului și cele ale Binelui.

Poetul irlandez W.B. Yeats l-a vizualizat în toată oroarea sa în cenușa fumegândă a Primului Război Mondial:

„Întorcându-se și întorcându-se în vârtejul tot mai larg…
Șoimul nu-l poate auzi pe șoimar;
Realitatea se destramă; centrul nu poate rezista;
Simpla anarhie este dezlănțuită în lume,
Valul de sânge se dezlănțuie și peste tot…
Ceremonia inocenței este înecată;
Cei mai buni sunt lipsiți de orice convingere, în timp ce cei mai răi
Sunt plini de intensitate pasională.
Cu siguranță o revelație este la îndemână;
Cu siguranță a doua venire este aproape.
A doua venire! Abia au fost rostite aceste cuvinte
Când o imagine imensă din Spiritus Mundi
Îmi tulbură privirea: o risipă de nisip din deșert;
O formă cu trup de leu și cap de om,
O privire goală și nemiloasă ca soarele,
Își mișcă încet coapsele, în timp ce totul în jurul ei împietrește,
Umbre de vânt ale păsărilor indignate din deșert.
Întunericul scade din nou, dar acum știu
Că douăzeci de secole de somn de piatră
Au fost veștejite până la coșmar de un gând legănat,
Și ce fiară aspră, în sfârșit i-a sosit ceasul,
Se prelinge spre Betleem ca să se nască?”

„A doua venire” (1919)

Există un vers care a fost cântat timp de un mileniu în vechile Rugăciuni de noapte în latină, Compline, care ne avertizează: „Fii treaz și vigilent; pentru că adversarul tău, diavolul, umblă ca un leu care răcnește, căutând pe cine să devoreze.” [I Petru 5:8]

Acest Adversar care răcnește și este strident dorește să se așeze în poziții de autoritate și putere asupra noastră, iar scopul său este de a distruge prețioasa moștenire încredințată nouă acum două mii de ani.

Ceea ce se petrece în Ucraina este o fațetă, cea mai recentă tranșă, în acest conflict, dar una care poate aduce foarte bine Eschatonul.

Citiți și:
De ce are SUA neapărat nevoie de un război cu Rusia?
Global Research: SUA sunt principalul instigator al conflictului din Ucraina. Faptele istorice
General turc: Războiul din Ucraina nu se oprește pentru că SUA au nevoie de bani. Vor să își păstreze supremația în vânzările de armament

 

yogaesoteric
16 martie 2023