Rusia și China, pe mâna Occidentului

O „alianţă” Rusia – China se cristalizează acum doar din cauza Occidentului, şi va exista doar din cauza lui

Dar de ce este necesar să aibă sau să se pregătească China şi Rusia de proiecte economice comune, cum pretind trolii pro-occidentali (pro SUA) că ar fi respectabil sau necesar colaborării lor, când se pregătesc mai degrabă de escaladarea războiului cu SUA / Occidentul? Conform unor estimări destul de pertinente, conflictul Rusia – NATO cu conotaţii militare (precum teatrul de război ucrainean) nu se va încheia mai devreme de 10 ani, chiar dacă vor fi şi perioade de acalmie, iar proiecte chinezeşti precum noul Drum al Mătăsii via Ucraina şi Rusia sunt date peste cap de război.

Alimentând şi incitând Kievul de peste 20 de ani împotriva Rusiei până s-a ajuns la război, SUA este cea care a blocat astfel asemenea proiecte ruso-chinezeşti, dar mai ales cele ucraineano-chinezeşti şi chiar europeano-chinezeşti.

Noul Drum al Mătăsii (zis OBOR, de la „One Belt, One Road“) urma să asigure o legătură rutieră la cel mai înalt standard între China şi Europa, trecând şi prin estul României, urcând prin Republica Moldova până în Ucraina şi mai sus în Rusia, luând-o de mai sus de Moscova la vest şi ajungând până la Rotterdam.

O variantă fără România, Moldova, Ucraina şi Rusia a noului Drum al Mătăsii făcut de China s-ar contura pe sub România, prin Bulgaria (tranzitată oricum, în toate variantele via Turcia), Serbia, Ungaria etc.

În 2012, Ucraina şi China semnaseră un contract în valoare de 28 de miliarde de dolari ca Ucraina să furnizeze produse agricole Chinei la schimb pe îngrăşăminte şi maşini agricole, iar în 2015, Ucraina a depăşit SUA ca furnizor numărul unu de porumb pentru China.

În decembrie 2013, în timpul vizitei fostului preşedinte ucrainean Viktor Ianukovici în China, s-au încheiat acorduri şi un memorandum privind construcţia unui nou terminal de mare adâncime în Crimeea şi reconstrucţia terminalului de pescuit maritim din Sevastopol. Crimeea „ucraineană” urma să devină un mare centru de tranzit, iar China urma să investească 13 miliarde de dolari aici.

Drumul Mătăsii / OBOR urma să treacă mai pe sus, pe unde se desfăşoară în 2022 războiul care s-a preconizat de când a izbucnit „Revoluţia Maidan” anti-rusă de la Kiev din 2014, butonată de CIA, Casa Albă şi de păpuşarul George Soros plus alţi magnați evrei, urmată de anexarea Crimeei de către Rusia, care a pus capăt acestor planuri pentru mult timp şi ar fi „suspendat interesul pentru noul Drum al Mătăsii“ prin sau pe lângă Ucraina.

Încă din 2016, analiştii s-au întrebat care ar fi motivul real din spatele conflictului devastator ce se născuse între ucraineni şi ruşi, publicaţia americană The Diplomat spunând că, „în timp ce multe ţări ar dori să facă parte din traseul Drumului Mătăsii, China are un interes strategic în Ucraina“. Una dintre concluziile publicaţiei era că manevrele din umbră şi războaiele ar avea legătura şi cu fabuloasa sumă de 1 trilion de dolari pe care vrea să o investească China în acest drum. (Sursa – iniţial australiană, publicaţia The Diplomat are sedii la Tokyo şi Washington, fiind asociată cu Center for Strategic and International Studies, la rândul lui condus de familia evreiască Prytzker din SUA, cu origini în Rusia, care ar fi supus-o „pogromurilor“.)

Cine investeşte într-o zonă de război? Mai bine în gazoducte.

Dacă Donald Trump vedea ca fiind toxic capitalul chinezesc şi colaborarea economică a trusturilor americane cu China, de ce nu ar şti şi ruşii asta şi ar fi mai atenţi? Căci investiţiile chinezeşti prin lume arată de multe ori ca o preluare.

Iar o „alianţă” cu adevărat puternică între Rusia şi China nu va exista decât dacă Occidentul nu-şi opreşte expansiunea şi ambiţiile hegemonice globale. Cum tot Occidentul a determinat astfel şi colaborarea dintre Rusia şi Iran.

Acum Rusia şi China doar se „sprijină“. Dar păpuşarii Occidentului nu vor să dea înapoi, căci ei nu suferă niciodată cu adevărat când îşi aplică planurile. Pentru ei este ca un joc totul şi vor să câştige neapărat. Jocul le-a acaparat permanent conștiințele şi trăiesc numai în el şi numai pentru el. Se hrănesc cu el şi îşi zic think-tank-eri. „Visul american” este acum doar al lor, preschimbat în altceva, dar nu mai ies din această stare onirică.

Aceşti duşmani comuni, păpuşarii think-tank-eri din SUA, vor uni cu adevărat Rusia şi China, împotriva lor, nu dragostea dintre ele, care nu prea are alte motive să existe în mod natural. Americanul obişnuit, europeanul obişnuit şi rusul obişnuit ar avea mai multe în comun decât diferenţe. Natural era bine să fie uniţi în faţa expansiunii asiatice, dar SUA a ales acum peste o jumătate de secol să ajute economic China ca să slăbească Rusia. Doar din acest motiv a ajuns China mare şi puternică economic azi, căci a primit pe degeaba sprijinul tehnologic american, administraţia SUA crezând că subminează astfel Rusia sovietică.

Acum China este prea mare, iar SUA este un stat care e pradă datoriei sistemice şi a „investiţiilor străine“ şi nu mai există decât graţie tiparniţei de bani şi a terorii militare pe care o mai poate impune. Dar ar face faţă unei Chine care s-ar pune cu adevărat pe picior de război, cum pare că se pregăteşte acum, şi care s-ar uni şi cu alţii?

Pe trolii propagandişti de nivel jos nu-i interesează decât acele ştiri care pot ştirbi din imaginea Rusiei pentru ca românii să nu gândească altfel decât cum vor stăpânii lor şi finalmente România să meargă la război pentru SUA (ceea ce face de prin anii ’90), care stă în spatele crizei militare dintre Ucraina şi Rusia. Dar nu ştirbeşte cu nimic din imaginea Rusiei sau din colaborarea ei cu China, faptul că nu e penetrată economic de investiţiile chinezeşti, cum vor să arate analiştii înregimentaţi.

Rusia nu se vrea o colonie economică a Chinei, ca alţii. Rusia ar putea chiar să nu-şi dorească asemenea investiţii, căci e binecunoscut faptul că în realitate capitalul chinezesc poate fi chiar toxic, cum s-a văzut în Serbia şi chiar şi în SUA (fapt acuzat chiar de Trump).

La aşa vremuri de război se investeşte în gazoducte, iar China ajută Rusia, financiar şi economic, mai ales prin aceste noi gazoducte.

Căci petrolul se plăteşte într-un fel sau altul. Iar China plăteşte Rusia pentru petrol.

În decembrie 2019, Rusia îşi punea la treabă primul său gazoduct spre China, Beijingul devenind astfel un partener strategic pentru Moscova.

Iar în iulie 2022, Rusia a luat acordul Mongoliei ca pe teritoriul ei să treacă al doilea gazoduct care duce în China, numit „Power of Siberia 2“ (Puterea Siberiei 2), urmând ca gazele naturale din Siberia care erau furnizate Europei să fie date Chinei, care avea oricum mare nevoie de ele.

Potrivit Bloomberg, conducerea Gazprom anticipează că Beijingul va deveni clientul principal al companiei energetice ruse în următorii ani.

România, Bulgaria şi alte state lucrează şi ele de mai mulţi ani la nişte gazoducte prin care să fie vărsate gazele lichefiate americane şi israeliene ce ajung la Marea Mediterană, şi pe care să le ducem cândva până în Ucraina, dar acestea vor fi de cel puţin 5 ori mai scumpe decât cele ruseşti.

Ministrul Energiei, „hoţul“ Virgil Popescu, a fost în aprilie 2022 în „vizită de lucru“ în Israel şi a aranjat acolo ca România să cumpere şi de la ei, nu numai de la americani, gaz natural lichefiat.

Autor: Cornel-Dan Niculae

Citiți și:
Narațiunea Occidentului despre China și Rusia, periculos de simplă
Kissinger: „SUA se află în pragul unui război cu Rusia și China”
Dan Diaconu: De ce critic Occidentul şi nu Rusia, China etc.

 

yogaesoteric
7 decembrie 2022