Să ne vindecăm de mirare

Doamna Cancelar Angela Merkel ne spune că economia germană va avea de câştigat de pe urma refugiaților islamici, de ultimă oră, acceptați de Germania. Nu-mi permit să zic nici da, nici ba față de o voce de asemenea anvergură. Cel puțin europeană, dacă nu mondială.

N-am niciun temei s-o contrazic pe Doamna Cancelar și nicio calitate, în privința Germaniei. Eu, ca omul de prin părțile noastre, învățat cu mersul autohton „îndărăt tot dă ca racul”, iar ca vârstă putând să-i fiu mamă Doamnei Cancelar, îmi permit să spun că nu cred în binefacerile aduse de niște refugiați fie ei și din altă galaxie dacă țara primitoare beneficiază de o clasă politică de înaltă calificare vânzându-i cu multă expertiză și pământul de sub om (experiența este cuvânt perimat pentru unele persoane din mass-media, care ocolesc dicționarele mai ceva decât armele bacteriologice – Doamne ferește!).

Pentru a nu-i ofensa pe nou-veniții în Europa, cu desuetele urări creștinești de Crăciun și de Paște, s-a ales la Bruxelles formula „urări de sezon”, pe care parcă am mai auzit-o pană în 1990, redusă numai la „sărbătorile de iarnă”.

Despre Goethe, despre Schiller și alte mari figuri germane, despre limba germană și dicționarele ei sperăm ca nou-veniții să știe mai puțin decât despre desuetul dar jignitorul Iisus Christos.

Știind că în SUA și în Anglia, ca medic imigrant, este necesar să-ți echivalezi diploma, dând examene pentru cei șase ani de facultate, m-a dus gândul că tu, cel venit într-o țară, se cuvine să-i respecți regulile și datinile, fără a te simți jignit, neabandonându-le pe ale tale, dar nici urmărind să le impui celor care ți-au oferit azil.

Felul diferit în care comunitățile umane își manifestă respectul față de divinitate cred că n-ar fi cazul să jignească pe nimeni, așa cum nu jignește existența simultană a limbilor vorbite, începând cu triburile, sfârşind cu popoarele. Parcă i-ar sta bine lumii să nu-L mai ia pretext de răfuială pe Dumnezeu, unul pentru toți.

Cine mai consideră azi disensiunile religioase altceva decât perdeaua de fum care învăluie interese cât se poate de pământene? – cearta pe ciolan, în traducere liberă. Dar să le lăsăm politicienilor perdelele de fum… Până acum s-au ținut la o distanță rezonabilă de limba popoarelor, mulțumindu-se cu propriile greșeli de gramatică și de exprimare.

Eminescu băga de seamă că în Parlamentul vremii sale, numai doi parlamentari erau gramați: Maiorescu și Kogălniceanu. Va să zică, boală veche. Limba rămâne în grija familiei și a învăţământului. E bine să nu uităm că limba este un element esențial în determinarea unei comunități umane, de la trib la popor. Epoca noastră, a nepăsării în toate, nu ocolește nici limba.

Ne-am aștepta ca mass-media, având și o menire formativă, de exemplu să fie mai cu grijă față de limbă, să nu introducă, mai ales cu sens greșit, cuvinte din engleză, și nici să le folosească aiurea pe cele autohtone.

Un exemplu: reabilitarea șoselelor, reabilitarea blocurilor. Reabilitare este un cuvânt din sfera juridică: cineva a fost judecat greșit, condamnat, discreditat; recunoașterea nevinovăției persoanei în cauză se cheamă reabilitare. Altminteri între reabilitarea șoselelor, a clădirilor, de ce nu a pantofilor și „reperarea onoarei” din Caragiale nu e nicio deosebire. Repararea șoselelor și izolarea termică a blocurilor cred că n-ar avea niciun cusur.

Dintr-un ziar, am aflat acum doi-trei ani, că soția principelui Charles al Marii Britanii își fracturase perineul piciorului stâng! Fară comentarii. La un post de televiziune o șosea se bifurca în patru! Și toate aceste derapaje, în timp ce se adună praful pe dicționare ca peste mormintele părăsite.

Gramatica română, în școlile noastre, se învață doar până în clasa a opta. N-am auzit până acum ca gramatica să jignească pe cineva. Încă n-a ajuns în situația sărbătorilor care necesită simplele și atotcuprinzătoarele „urări pentru sărbătorile de sezon”.

O reevaluare a timpului acordat limbii române și gramaticii sale cred că n-ar fi de prisos și oricum n-ar prezenta niciun risc de a jigni pe cineva. Și, ca să dăm dovadă de înțelegere și de bunăvoință planetară, la sărbătoarea aceea de primăvară – știți dumneavoastră care – când vom ciocni ouă roșii, s-o facem pe mutește.

În rest, sănătate să fie că de idei nu ducem lipsă.

Autor: Ileana Vulpescu

Citiţi şi:
Toți se plâng de lipsă de bani, dar de lipsă de inteligență nu se plânge nimeni
Infantilizarea culturii occidentale sau când adulții nu mai sunt persoane adulte

yogaesoteric
18 septembrie 2021