Șacalii din energie trag sforile la Bruxelles, cu concursul Ursulei von der Leyen

La Bruxelles, scandalurile de mega-corupție care se țin lanț au făcut să treacă în planul doi negocierile dure pentru stabilirea unui eventual plafon la gazele naturale. Ar putea fi numite „lobby” sau „trafic de influență”, dar le spunem negocieri ca să păstreze măcar aparența unei legalități. În esență, vorbim tot despre corupție și o căruță de bani în plus sau în minus, pusă în spinarea europenilor.

Pe scurt, după ce politicile Green Deal promovate de Casa Albă în Europa au dat peste cap prețul la energie încă dinainte de război, schimbarea dependenței de la furnizorii ruși la partenerii strategici americani a fost cireașa de pe tort. Practic, prețurile au explodat, ajungând la un moment dat 4.000 de euro mia de metri cubi de gaz metan.

În 2022, Statele Unite au livrat în Europa, cu vaporul, impresionanta cantitate de 56 miliarde metri cubi de gaz. Adică tot atât cât furnizau rușii prin conducta NordStream 1, între timp scoasă din uz printr-un sabotaj britanic marca MI6. Prețul aprovizionării a fost unul speculativ, de 4-5 ori mai mare decât cel normal. Pe măsura „securității” pe care Pentagonul o asigură europenilor speriați de perspectiva de a fi călcați de tancurile rusești.

Haideți să privim puțin în urmă. În perioada iulie-august 2021, Gazprom furniza Europei marfă cu doar 500 de dolari mia de metri cubi. La începutul lunii decembrie, la bursa din Olanda, prețul era 2.420 de dolari. Adică de 5 ori mai mare. Însă în 2022 am avut prețuri record și de 4-5 mii de euro mia de metri cubi, grație partenerilor noștri strategici. Care, apropo, în octombrie 2019 vindeau GNL cu vaporul la prețul de 1.057 dolari mia de metri cubi.

În septembrie-octombrie 2021, gazul venit prin conductele de la Gazprom se vindea cu 700 până la 1.000 de dolari mia de metri cubi.

Ei bine, așa-zisa negociere între cele 27 de state membre UE a avut loc la data de 12 decembrie, de pe două poziții diametral opuse. În prima tabără se regăsesc state ca Germania și Olanda, sprijinite de Comisa Europeană, aka Ursula von der Leyen. Aceștia practic reprezintă interesele exportatorilor de GNL (în principal, americani), care refuză un preț plafonat. Și au argumente forte: dacă nu ne dați cât cerem, găsim clienți în altă parte. O să rămâneți fără gaz în 2023. O să râdă Putin de voi, papagalilor! De subliniat că Germania are nevoie de GNL ca de aer. Și spre deosebire de alte state, își permite să plătească prețuri nesimțite.

Cealaltă tabără, formată din 12 țări, printre care Belgia, Italia, Polonia, Slovenia și România, spun că este aberant ca Statele Unite să-și bată joc de Europa în halul ăsta. O spun în particular, bineînțeles. Nu-și permit în gura mare. Prețul maximal agreat de Ursula von der Leyen, de 275 euro/MWh, adică 2.901 euro mia de metri cubi, provoacă fiori reci pe șira spinării. Ar însemna ca statele menționate să împrumute sute de miliarde de euro ca să compenseze facturile populației și ale companiilor. În caz contrar, am asista la un colaps generalizat, în foarte scurt timp.

Banca Centrală Europeană atrage atenția că „arhitectura existentă a mecanismului de corecție a pieței propus (plafonarea prețului la gaz – n.n.) ar putea, în anumite cazuri, să pună în pericol stabilitatea financiară în zona euro”.

Mafia Big Pharma e mic copil pe lângă mafia din energie și din industria armamentului.

După luni de certuri politice privind limita de preț și intervenția într-o criză energetică care risca să împingă regiunea în recesiune, națiunile europene au ajuns la un acord pentru a limita prețurile gazelor naturale la 180 de euro.

Citiți și:
Starea Uniunii: delir și spectrul înfricoșător al sugrumării democrației
„Doamna Ursula”, obrăznicie pe repede înainte

yogaesoteric
24 ianuarie 2023