Şapte izvoare din Bucegi au cea mai pură apă de pe planetă – în apa lor nu există nicio bacterie!

 

În Munții Bucegi există șapte izvoare considerate de oamenii de știință ca reprezentând un mister. Informații desecretizate arată că încă de pe timpul lui Ceaușescu, securiștii știau despre aceste izvoare, care au și fost analizate începând din anii ʼ30. Unde se află cele șapte izvoare miraculoase?

În Bucegi, către răsărit, în Cheile Zănoaga, mai exact între frumosul lac Bolboci şi Scropoasa, se găsesc şapte izvoare a căror apă a uimit oamenii de ştiinţă. Aflate sus în munţi, la o altitudine de 1300 de metri, izvoarele îşi aprovizionează şuvoaiele dintr-un lac subteran, ce pare că își are sursele nesecate în infinit și nu în străfundurile stâncoase ale unei grote ascunse. Cu un debit de aproximativ 400 de litri pe secundă, izvoarele ţâşnesc la suprafaţă din vremuri străvechi.

Negustorii de apă vie, vânzători de iluzii?

Chiar dacă unii profită financiar, speculând mitul, legenda şi proprietăţile reale ale apei, acest aspect nu reuşeşte nici să ştirbească însuşirile izvoarelor, ori miraculosul, nici să altereze frumuseţea şi energia zonei. Oricât am denigra şi minimaliza caracteristicile curative ale acestor izvoare, influenţaţi de ideea exploatării lor, totuși acestea şi calitatea apei lor de apă vie, au existat cu mult înaintea afaceriştilor.

Să bei din apa dacilor

Speculaţia nu ar fi una exagerată dacă ţinem cont de circuitul apei în natură. Şi cert este că izvoarele curgeau neobosit şi acum 2000 de ani, potolind setea sacerdoţilor şi iniţiaţilor, vindecând muribunzi ori răcorindu-l pe Zamolxis şi contribuind la nemurirea sa, aşa cum spune legenda. Poate în sus pe cursul apei găseau dacii poarta către necuprins, în lacul fără de sfârşit… poate că fluviul din adâncuri hrănea efluviile de înţelepciune… cine ştie?!

Explicaţia ştiinţifică legată de puritatea izvoarelor vii

Există bineînţeles şi o explicaţie ştiinţifică rezultată în urma cercetărilor de laborator. Preocupări constante, în ceea ce priveşte studiul apei miraculoase au existat încă din anul 1927.

Cercetătorii români şi străini urmăresc să aducă în planul palpabilului, digerabilului şi acceptabilului, natura celor șapte izvoare vii, printr-o lămurire ştiinţifică. Drept pentru care au considerat că apa trece printr-un câmp magnetic, care îi ordonează structura moleculară.

De asemenea, oamenii de ştiinţă caută să explice constatarea cum că această apă ar fi cea mai pură şi mai energizată din lume, emițând ipoteza că izvoarele ar traversa un zăcământ de argint, ceea ce împiedică dezvoltarea bacteriilor, într-adevăr inexistente în apă. Ceea ce este cel puţin straniu, fiindcă în raport cu limita maximă acceptată a numărului de bacterii pe centimetru cub, care este sub 20 pentru apa potabilă, izvoarele noastre au extrem de puțin peste zero.

În prezent, zona în care se află aceste izvoare este închisă cu justificarea că ar fi destinată în întregime cercetărilor. Nu ştim însă dacă nu se vrea cumva doar monopolul, ca în vremurile trecute, când doar marele demnitar avea exclusivitate, pentru a-şi asigura nemurirea.

Specialiştii de la NATO cu ochii pe cele 7 izvoare!

Fără îndoială că serviciile de informaţii ale NATO, cea mai puternică alianţă politico-militară din toate timpurile, sunt mereu pe fază. Astfel se explică cum au aflat de apa cu proprietăţi curative care ţâşneşte pe coclauri dintr-o stâncă din munţii aflaţi la 13 km de Comarnic, pe Valea Prahovei, din izvorul Şapte Bolovani, cunoscut bine doar de câţiva pădurari.

Izvorul Şapte Bolovani, vizitat de experţi ai Alianţei Atlanticului de Nord

Experţii NATO din Berlin s-au aventurat până la Bolovani, recoltând apa în recipiente speciale. În urma unor analize sofisticate de laborator, s-a constatat că lichidul nu conţine deloc nitraţi, fiind cel mai pur din Europa. În decembrie 2006, compania FURRY INFOR SRL din Câmpina a concesionat prin licitaţie izvorul şi terenul aferent de la Bolovani, pe o perioadă de 49 de ani. Directorul firmei respective i-a declarat ziaristei Laura Pistol de la ziarul Ziua: „Nici nu am câştigat bine licitaţia şi ne-am pomenit cu o scrisoare prin care ni se propunea o colaborare. Reprezentanţii NATO doreau ca noi să îmbuteliem şi să distribuim apa de la Bolovani trupelor aflate în misiune pe teritoriul ţării noastre. Proiectul va fi demarat, iar în prima fază va trebui să cumpărăm utilaje pentru captarea şi transportul apei din munte. Acest demers presupune montarea unei conducte de 15 km care să străbată întreaga zonă muntoasă. Investiţia va ajunge la cel puţin 1 milion de euro. Apoi, în etapa a doua, vom construi pe DN 1, la kilometrul 108, o fabrică modernă de îmbuteliere.” Investiţia poate redresa simţitor bugetul local şi rata şomajului din oraşul Comarnic.

În afară de gradul de puritate excepţional al apei de la izvorul Şapte Bolovani, despre proprietăţile curative ale lichidului pentru diverse maladii nu se ştie aproape nimic.

Cu totul altfel este situaţia în zona numită Şapte Izvoare de pe versantul estic al munţilor Bucegi, pe Valea Ialomiţei, între Lacul Bolboci şi Scropoasa, cu cea de la Şapte Izvoare aflate la circa 7 km de Băile Herculane, pe drumul spre Baia de Aramă, sau cu Izvorul Tămăduirii de la Sâmbăta de Sus, de la poalele Munţilor Făgăraş. Pentru a radiografia proprietăţile curative ale apelor respective este necesar să ne întoarcem în urmă cu opt milenii, într-o istorie care ne va rezerva în viitor multe surprize.

Nucleul spiritual al contestatului Imperiu Pelasgic

Nicolae Densuşianu, membru corespondent al Academiei Române la secţiunea istorică, şi-a petrecut 40 de ani din viaţă pentru a dovedi, în 1913, în monumentala sa lucrare Dacia preistorică, că suntem strămoşii celui mai mare imperiu din istoria omenirii – Imperiul Pelasgic. Teoriile şi interpretările lui Densuşianu sunt în mare parte depăşite, multe sunt eronate, dar sunt şi elemente confirmate de săpăturile arheologice.

Dacia preistorică indică un nucleu spiritual al Imperiului Pelasgic în perimetrul cuprins între Porţile de Fier, Munţii Bucegi şi Munţii Buzăului. În afară de izvorul de la Sâmbăta de Sus, care nu se află în respectivul perimetru, celelalte două locaţii menţionate sunt. Densuşianu, plecând de la raţionamentul că termenul „Coloanele lui Heracles (Hercule)” reprezintă numai un simbol legat de templul legendarului erou semizeu, localizează extrema de vest a Centrului spiritual neolitic al pelasgilor la Porţile de Fier, nu departe de staţiunea Băile Herculane. Cu prilejul construirii în cooperare româno-iugoslavă la Porţile de Fier a cunoscutei hidrocentrale, a fost scoasă la iveală o aşezare urbană veche de 80 de secole. Este vorba de Lepinski-Vir, descoperită pe malul sârbesc, care a fost mutată, porţiune cu porţiune, pe o platformă specială aflată la 20 de metri deasupra nivelului Dunării.

Această descoperire locală, insuficient cunoscută marelui public, a echipei de arheologi din ţară vecină, condusă de D. Strejovic, constituie o dovadă de necontestat că civilizaţia europeană nu îşi are geneza în cea din Orientul Apropiat. În 1968, s-a stabilit că aşezarea avea trei straturi de cultură, un urbanism dezvoltat, cu o deosebită dezvoltare artistică vădită în „protorealismul” sculpturilor, iar studiul scheletelor a condus la concluzia că acestea aparţin unui tip european robust, variantă a lui Cro-Magnon, dar specialiştii sunt de părere că a avut şi precursori.

„Urbea” era prevăzută cu două axe principale, fiind o inovaţie extraordinară, locuinţele, de dimensiuni ieşite din comun pentru perioada respectivă, erau căptuşite cu o tencuială hidrofugă. Casele sunt dispuse într-o perfectă simetrie, toate având formă trapezoidală, sau mai precis secţiune tronconică de 60 de grade, care se putea realiza numai prin cunoştinţe matematice precise, în opinia academicianului Nicolae Teodorescu.

Cu cele 8 milenii vechime, Lepinski-Vir este cu 1.160 de ani mai „bătrână” decât prima aşezare urbană din istoria omenirii, atestată arheologic în apropierea Ierihonului, „oraşul preistoric” de la Porţile de Fier fiind în plină înflorire când Sumerul nici nu exista. Nu este exclus ca varianta Cro-Magnonilor de lângă Herculane să se fi tratat de întinderi musculare şi de lovituri la oase în mofetele naturale cu apă care atinge 80º în unele locuri, de pe Valea Cernei, pe marginea şoselei ce duce de la Herculane la Baia de Aramă, zonă cunoscută din moşi-strămoşi sub denumirea de Şapte Izvoare.

La mijlocul anilor ’80, un bătrân staroste de ciobani din Vama Strunga de pe Valea Ialomiţei, Baci Fărcaş, a istorisit unor turişti câteva legende sacre ale dacilor, legende care coborau la stră-străbunicii acestora în timpuri imemoriale: o piatră (probabil un meteorit) a căzut din înaltul cerului, aprinzând o parte din pădurea din munţii de basm, un singur om având curajul să se apropie de roca înfricoşătoare şi să o ducă în peştera sa, fiind folosită la iscarea focului şi la iluminat, apoi la vânătoare. Proprietăţile sale erau magice: stăpânea timpul şi dirija destinele. Brusc, au dispărut şi piatră, şi posesorul ei, dar acesta apărea câteodată în plină noapte ca o aură luminoasă care lua forma unui bătrân.

Cu timpul, oamenii au început să îi aducă ofrande ciudatei arătări numite de Baci Fărcaş Zeul Necunoscut sau Zeul din Grotă. Pornind de la maxima că orice legendă are un sâmbure de adevăr, Strabon din Amaseia, cel mai important geograf al antichităţii, descria în al doilea deceniu al erei noastre preoţii sau „profeţii” pelasgi ca fiind acei oameni atotştiutori, pricepuţi la interpretarea viselor, a oracolelor şi a semnelor dumnezeieşti, locuind în lăcaşuri subterane, „Katagoian” sau „Kagoian”. Povestitorul şi-a depănat în continuare legenda, menţionând că Zeul din Grotă a devenit Moş Timp, pentru că acesta, fiind nemuritor, putea să stăpânească timpul.

Ceaușescu era foarte interesat de Tinerețe Fără Bătrânețe

În ciclul de legende de la Vama Strunga se numără şi cea a lui Zamolxis, cel ales de Steaua-Mamă, care a dat naştere Pietrei Sacre, să fie iniţiat din rândul celor mai destoinici geto-daci liberi. La porunca Duhului Pietrei Sacre din Muntele Ascuns, Zalmoxis a colindat lumea largă, singura cale spre a înţelege puterea pietrei. La plecare, Sfinxul, paznicul cu chip de granit al Triunghiului Sacru şi al Pietrei Sacre, l-a povăţuit: „Timpul este prietenul tău. Încă nu-l poţi stăpâni, dar el te aşteaptă să înveţi asta”. Întors în patrie, Zamolxis a început să propovăduiască printre geto-daci despre înţelepciune, credinţă şi suflet, împărţind dreptate. Faptele sale au ajuns la urechile regelui, care l-a numit Mare Preot. După sute de ani, Zamolxis a fost coborât în inima muntelui, devenind zeu nemuritor, iar după alte sute de ani, un oştean care a păzit toată viaţa hotarele Daciei a fost transformat pentru eternitate în OMU, cel mai înalt munte, „prevestind prin mugetul de bucium al vântului când duşmanii se apropie de ţara lui dragă”.

Herodot, supranumit şi părintele istoriei, declara că geţii se cred nemuritori, iar cei care pier se duc la Zamolxis sau Gebeleizis, o fiinţă divină. Comentând „soliile” trimise periodic, din patru în patru ani, la Zamolxis, Mircea Eliade, unul dintre cei mai mari specialişti ai istoriei religiilor, concluzionează că sacrificiul „reactualiza raporturile directe dintre geţi şi zeul lor”. Geograful Strabon scrie că Zamolxis s-a retras pe culmea muntelui sacru Kogaion, în apropierea unui râu cu apă limpede. După unii cercetători, KOG-A-ION însemna „Capul Magnificului” , fiind şi denumirea Bucegilor. Aici se află şi Peştera Ialomiţei, pe lângă care trece râul cu apă limpede şi Sfinxul românesc, situat pe platoul din apropierea cabanei Babele. Acesta a suferit numai în ultima sută de ani serioase modificări, în urma acţiunii agenţilor naturali, dar şi a turiştilor needucaţi, megalitul fiind, în urma analizei unor fotografii şi desene mai vechi, mult mai aproape de o imagine în profil a unui uriaş chip uman, mai bine conturat din anumite unghiuri. Cu privire la uriaşa stâncă există diferite păreri în rândurile cercetătorilor, unii optând pentru un capriciu al naturii, alţii, pentru o sculptură gigantică.

Sfinxul românesc a revenit în actualitate la sfârşitul anilor ’70, când cunoscutul cercetător peruan Daniel Ruzo – care a descoperit în Peru sculpturi uriaşe, pentru realizarea cărora un popor necunoscut a folosit în urmă cu circa douăzeci de milenii stânci naturale – a „radiografiat” Sfinxul şi Vârful Omu, un adevărat focar de energie spirituală, după aprecierea unor persoane cu percepţii extrasenzoriale. Cercetătorul sud-american nu a exclus posibilitatea ca unii megaliți din Bucegi să fi fost prelucrați de oameni, adică având origine antropică, ipoteza susţinută şi de profesorul Traian Naum.

Anul 1968, când au avut loc cercetările lui Daniel Ruzo, este necesar să fie coroborat cu un alt eveniment important pentru investigaţiile la care ne referim. Este vorba de mulajul executat fidel după cele 125 de tablouri reliefate din marmură de Cararra aflate pe Columna lui Traian care, după un lung stagiu de depozitare la Roma, în subsolurile Lateranului, ale Forului Roman şi ale Vaticanului, întârziere pricinuită de vitregia ultimului război mondial, a ajuns în sfârşit la Bucureşti. Copia realizată din ciment-armat după originalul atribuit celui mai mare arhitect al antichităţii, Apollodor din Damasc, oferă, după cum scrie prof. univ. dr. Dumitru Tudor, „documentaţie directă şi vastă privitoare la studierea tuturor problemelor legate de momentul cuceririi regatului dac şi începuturile romanităţii de la nordul Dunării”.

Ceauşescu a fost informat că există o sursă de apă foarte pură, cunoscută de peste două mii de ani, care se găseşte în zona iniţiatică a dacilor din Bucegi, scrierile antice pomenind de apa miraculoasă din care a băut Zamolxis înainte de a deveni zeu. Mai mult, că există un simbol al celor şapte izvoare pe scuturile dacice. Este chiar zona de care am vorbit, de pe versantul estic al masivului Bucegilor, apa cu proprietăți ieșite din comun de aici constituind obiectul unui studiu de laborator încă din anul 1927. Studiul a fost continuat în perioada interbelică de către academicianul Gheorghe Murgeanu şi de către o societate franceză. Testele au dovedit că apa de la Şapte Izvoare are toţi indicatorii calitativi, un standard superior tuturor surselor de apă cunoscute în lume, numărul bacteriilor fiind zero, ca şi poluarea cu azotaţi şi azotiţi. Ceauşescu a fost plăcut impresionat că, în urma ultimelor studii făcute la Hidrotehnica, în zona Cheilor Zănoagei, la Izvoarele Ialomiţei ar exista un nucleu energetic benefic al nemuririi.

Este imposibil ca dictatorul să nu fi discutat cu „tovarăşa” problema, mai ales că acesteia i se aducea în fiecare zi cu elicopterul de la Olăneşti apă minerală proaspătă pentru afecţiunile de care suferea, în special ale tubului digestiv, fapt confirmat şi de mărturiile militarilor care au intrat în contact cu aceasta în orele dinaintea execuţiei şi care arata că, neavând asupra sa deodorante sau parfumuri, degaja un miros foarte greu, ca de cadavru. Camil Roguski, care a fost arhitectul de interior al familiei Ceauşescu vreme de câteva decenii, îşi aminteşte că în fiecare zi se aducea o cisternă de apă plată de la Câmpulung, folosită numai la spălarea vaselor, cu toate că la casa principală din Primăverii exista un puţ adânc de o sută de metri, cu apă pură. În consecinţă, Ceauşescu a cerut ca perimetrul în care se aflau cele Şapte Izvoare de la Scropoasa să fie închis circuitului turistic şi să se limiteze accesul doar pentru cercetări.

Anomaliile magnetice

Dr. ing. Ion Olteanu declara în vara anului 2003 pentru cotidianul Libertatea că dosarele de la Şapte Izvoare au fost redeschise în 1990, iar testele moderne confirmă că apa izvorăşte dintr-o grotă, unde se află un imens lac subteran, cu un debit de 4.000 litri/secundă. Izvoarele sunt într-adevăr unele dintre cele mai pure surse naturale de apă plată din lume, datorate unor anomalii ale magnetismului Terrei, a căror cauză este încă necunoscută, la fel ca şi efectele pe care le pot avea anomaliile respective asupra organismului uman.

Un alt loc unde ar fi indicat să fie cercetat efectul benefic al anomaliilor magnetice este Sâmbăta de Sus, de la poalele Munților Făgăraș, unde începând din secolul al XVI-lea creştinii ortodocşi au descoperit un izvor cu proprietăţi miraculoase, numit de ei Izvorul Tămăduirii. De atunci, mii de credincioşi suferind de boli psihice, precum depresia, şi de epilepsie şi-au găsit vindecarea.

Revenind la Şapte Izvoare de la Cheile Zănoagei, un grup de cercetători bucureşteni a întocmit un proiect de captare şi îmbuteliere a apei „sacre” şi, în cooperare cu consiliile locale, cu câteva organizaţii nonguvernamentale din străinătate şi cadre ale Universităţii Valahia din Târgovişte, au demarat acţiunea de realizare în partea estică a Masivului Bucegi a unui „antipolis”. Mai precis, o stație-pilot în care să se testeze o formă de civilizaţie rurală, cu diminuarea factorilor urbani nocivi, dar cu păstrarea unor cuceriri ale civilizaţiei moderne, cum ar fi internetul şi telefonia mobilă.

Vorbim de apă pură, care necesită sute de milioane de euro, bune de investit într-o ţară membră UE, unde, în mileniul trei, comune întregi din judeţe precum Tulcea sau Vaslui sunt lipsite complet de surse obişnuite de apă potabilă, sau aceasta nu se poate folosi din cauza poluării.


Citiți și:

Hunza – tărâmul apei vii

Apa care curge prin forme spiralate devine apă vie

Misterele «apei nemuririi» din Munţii Bucegi. Cascada cu apa cea mai pură din Europa, izvorul sacru al dacilor

 

yogaesoteric
5 octombrie 2019

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More