Scandalul Meditaţiei Transcedentale, o rană nevindecată a poporului român
un articol de Angela Anghel
Majoritatea intelectualilor români din vechea generaţie fac alergie când aud vorbindu-se de practicile spirituale, mai ales de cele orientale. Stereotipiile fanteziste ce abundă în discursul „specialiştilor” atunci când vorbesc despre MISA îşi au rădăcinile în evenimente ce s-au petrecut acum mai bine de 20 de ani. Este vorba despre „Scandalul Meditaţiei Transcedentale” (MT), un moment de răscruce, care a influenţat puternic mentalitatea românească. În urma acestui scandal, România a devenit singura ţară unde au fost interzise Yoga şi alte forme de practică spirituală, dar şi Psihologia, care a fost desfiinţată ca domeniu de studiu şi de cercetare.
Deşi dosarele scandalului au rămas uitate în arhive, acoperite de praful atâtor ani, celor implicaţi direct le vine greu să vorbească despre ce s-a petrecut acum 23 de ani. Cu toate că în prezent majoritatea au o carieră strălucită în învăţământul universitar sau în instituţiile culturale şi ştiinţifice, trecerea timpului nu a reuşit să vindece, încă, rănile provocate de imensa nedreptate care li s-a făcut atunci.
M-am întrebat de multe ori de unde atâtea idei preconcepute, că Yoga te duce la sinucidere, că ajungi la psihiatrie, că rămâi fără loc de muncă şi izolat de societate. Legătura cu scandalul MT e logică. În urma imensei înscenări cu Meditaţia Transcedentală au avut loc sinucideri, atacuri de cord, internări la psihiatrie, morţi subite, iar carierele unor vârfuri ale intelectualităţii româneşti au fost brutal distruse. Nu mă mai mir acum de ce toate aceste persoane mature, inteligente, cu o vastă cultură devin atât de sensibile şi de iraţionale când este vorba despre Yoga. Pornind de la propria experienţă nefericită, aceşti oameni ajung acum să considere că deja ştiu despre ce este vorba. Nu le-o iau în nume de rău că nu au nici măcar curiozitatea să investigheze realitatea despre care vorbesc ca nişte cunoscători. Dacă ar face altfel, ar însemna să îşi înfrunte imensa frică şi să rememoreze acea perioadă atât de dureroasă şi de umilitoare prin care au trecut. Ceea ce este cel mai grav este că atunci când vorbesc despre MISA sau despre Yoga, ei vorbesc de fapt despre propriile experienţe şi suferinţe trăite acum 23 de ani, nu din cauza practicii meditaţiei transcedentale, ci din cauza unui regim totalitar.
Ce este Meditaţia Transcedentală?
Meditaţia Transcendentală (MT) a fost introdusă în SUA de Maharishi Mahesh Yogi, care a fondat Societatea Internaţionala de Meditaţie, Societatea Internaţională de Meditaţie a Studenţilor şi Mişcarea de Regenerare Spirituală. Astăzi sunt câteva milioane de practicanţi în întreaga lume. Este vorba despre o tehnică asemănătoare cu Laya Yoga. După ce asistă la câteva cursuri teoretice, fiecare participant primeşte o mantră personală, adaptată specificului său, pe care o repetă mental timp de 15-20 de minute zilnic. Există peste 400 de studii ştiinţifice, care confirmă rezultatele benefice ale tehnicii.
Conform informaţiilor preluate de pe site-ul http://anti-stress.tripod.com/TM, se vorbeşte chiar de „efectul Maharishi” care apare atunci când cel puţin 1% din membrii unei societăţi practică MT. Efectul Maharishi este considerat de practicanţii MT „o tranziţie de fază spre o stare mai ordonată şi mai armonioasă a vieţii aşa cum a fost măsurată prin scăderea criminalităţii, violenţei, accidentelor şi îmbolnăvirilor, şi îmbunătăţirea condiţiilor economice şi a altor indicatori sociologici”. Oamenii de ştiinţă care au descoperit acest efect l-au denumit astfel în onoarea lui Maharishi Mahesh Yogi, care a prezis cu 30 de ani în urmă că „numai o mică parte din populaţie participând la programul Meditaţiei Transcendentale poate fi suficientă pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii întregii societăţi”.
Proiect aprobat de Ceauşescu
În 1977 Nicolae Stoian, un român plecat de mai multă vreme în Franţa, soseşte la Bucureşti pentru a organiza cursuri de „ştiinţa inteligenţei creatoare”. Stoian lucra pentru postul de radio BBC şi era instructor MT autorizat de Universitatea Meru din Franţa, universitate ce făcea parte din sistemul de popularizare a MT a lui Maharishi Mahesh Yogi şi avea centre în mai multe ţări. Cum în acea vreme nu se putea face nimic fără aprobare de sus, domnul Stoian primise undă verde de la Ministerul Sănătăţii. Astfel că a ţinut primele conferinţe la Spitalul Gheorghe Marinescu şi a făcut câteva iniţieri în MT.
Un an mai târziu, primeşte acordul Ministerului Educaţiei şi Învăţământului să continue aceste conferinţe. Ministerul dorea însă să realizeze un proiect de cercetare interdisciplinară la care să participe medici, psihologi, fiziologi, pedagogi pentru a studia efectele practicii în vederea introducerii MT în învăţământul de masă. Astfel că se solicită punctul de vedere al lui Vladimir Gheorghiu, reputat sugestiolog şi hipnoterapeut, şi al lui Ioan Ciofu, neuropsiholog de la Institutul de Cercetări Psihologice şi Pedagogice al Academiei Române. Ei propun să se constituie un colectiv de cercetare mai amplu care să practice tehnica şi să îi studieze efectele cu metode ştiinţifice mai multă vreme, pentru a-i verifica efectele, posibilităţile de aplicare şi adaptarea la specificul românesc.
Pentru că lucrurile erau tot mai mult tergiversate, Stoian reuşeşte să trimită un memoriu la Ceauşescu şi de la nivelul cel mai înalt se trasează sarcina Institutului să înceapă studiul. Astfel că în 1981 se demarează proiectul şi pentru aceasta colectivul asistă la câteva conferinţe ţinute de Stoian şi de soţia lui privind aspecte generale ale MT. Pentru iniţiere se organizează un cadru adecvat conform tradiţiei, lucru care îi şochează sau îi amuză pe toţi. Participanţii trebuie să aducă flori şi fructe, intră apoi pe rând, descălţaţi în camera în care li se spune mantra şi li se cere să nu o divulge. Apoi încep să lucreze individual, întâlnindu-se periodic pentru discuta efectele observate.
„Transcedentalii”
La aceste întâlniri au participat atât cercetătorii din cadrul Institutului care primiseră ca sarcină de serviciu efectuarea studiului, cât şi persoane din afară, prieteni, cunoştinţe ale acestora, din „lumea bună” a Bucureştiului, care veniseră din curiozitate.
Printre participanţi s-au numărat: Andrei Pleşu şi soţia sa Catrinel Pleşu, pictorul Sorin Dumitrescu, filosoful Mihai Şora, celebrul naist Gheorghe Zamfir, academicienii Victor Săhleanu şi Ştefan Milcu, cântăreţul de operă Ludovic Spiess, scriitorul Marin Sorescu, psihologii Vladimir Gheorghiu, Ioan Ciofu, Ion Mânzatu, Irina Holdevici, Aurora Liiceanu.
După mai multe întâlniri datele sunt considerate suficiente şi se recomandă de către Institut încheierea proiectului, decizia fiind comunicată comitetului central al PCR. Pentru cei de la Institut sarcina de serviciu este bifată ca fiind realizată şi se trece la alte proiecte.
Pedepsirea „duşmanilor poporului”?
După un an, în ianuarie 1982, se declanşează nebunia. Se vorbeşte despre apartenenţa la o sectă cu idei neo-fasciste. Formularul completat la înscriere cu date generale precum nume, prenume, probleme de sănătate sau psihiatrice este considerat o formă de furnizare de date pentru racolarea într-un serviciu de spionaj. Revista ministerului de interne, „Pentru Patrie”, publică o serie de articole scrise într-un limbaj bine cunoscut nouă din presa de azi despre „invazia sectelor care pustiesc sufletele precum lăcustele sau epidemiile de holeră şi ciumă care pustiesc lumea”.
Toată lumea intră în panică. Încep să se convoace şedinţe de partid peste şedinţe de partid, în care în faţa colectivului, cei vinovaţi de îndeplinirea unor obligaţii de servici trasate de sus sunt înfieraţi şi desfiinţaţi. Nimeni nu le poate lua apărarea fără să se supună riscului de a fi bănuit imediat că are o legătură cu „transcedentalii” şi târât şi el imediat în acelaşi noroi. Cercetătorii sunt destituiţi din funcţii şi trimişi la munca de jos. Irina Holdevici bagă acum pastile în cutii la o fabrică de medicamente şi lipeşte flacoane, în timp ce un coleg de-al ei împachetează cravate. Aurora Liiceanu, după ce a fost repartizată la albit ţesături, a ajuns femeie de serviciu într-o grădiniţă! Institutul duşman al poporului a fost închis şi apoi ras de pe faţa pământului în timpul sistematizărilor din centrul Bucureştiului. Au fost destituiţi din funcţie Aneta Spornic, ministrul educaţiei şi învăţământului şi Ilie Verdeţ care pe atunci era prim ministru.
În loc de epilog
Unele dintre cele peste 350 de persoane care au căzut victimă acestei hidoase înscenări nu au rezistat presiunilor şi s-au sinucis ori s-au îmbolnăvit grav. Nicolae Stoian şi soţia sa sunt condamnaţi la închisoare pentru înşelăciune. Se depun recursuri şi memorii pe care nimeni nu le ia în seamă. De-abia după revoluţie, în 1991 este admis recursul privind pedeapsa cu închisoarea a celor doi. Celelalte plângeri, unele dintre ele depuse în 1990 nu au fost soluţionate nici până în prezent.
Rezultatele acestei înscenări au fost spectaculoase şi au adus mari deservicii intelectualităţii române, căreia i s-a dat o lecţie despre ce poate păţi dacă are curajul să gândească. Efectiv, intelectualitatea românească a fost redusă la tăcere pentru multă vreme, înainte să fie aproape desfiinţată.
România rămâne totuşi singura ţară unde lucruri „periculoase” care transformă conştiinţele precum ştiinţele psiho-sociale sau Yoga au fost interzise, iar efectele acestei răni se văd şi azi. Cu aşa antecedente să ne mai mirăm că după 25 de ani asistăm la o reeditare a oprimării valorilor spirituale, după aceleaşi tipare securiste ca şi atunci? Să ne mai mirăm că pe ei i-au numit „transcedentali” şi aşa le-a rămas numele, iar pe noi ne numesc „bivolari”? Să ne mai mirăm că presa de acum utilizează acelaşi limbaj de lemn în ceea ce ne priveşte ca şi presa de partid de atunci?
Sunt lucruri adânc implantate în conştiinţa acestui popor, sunt deja mentalităţi pe care regimul trecut a avut grijă să le întărească pentru a nu avea probleme cu cei care gândesc, iar cel de după revoluţie a continuat să le cultive.
Ceea ce s-a petrecut cu Meditaţia Transcedentală în epoca comunistă, toate dramele profesionale şi de viaţă ale celor implicaţi, cu sau fără voia lor, nu au fost nici pe departe cauzate de practicarea Meditaţiei Transcedentale, ci de abuzurile unui regim totalitar. Şi totuşi până astăzi, în conştiinţa tuturor, protagonişti sau spectatori, s-a implantat adânc ideea iraţională că e mai bine să te fereşti de practicile orientale cum ar fi Yoga pentru că sunt aducătoare de necazuri. Nu se spune însă şi cine sunt cei care creează necazurile, dar vom avea grijă să reamintim noi, cu fiecare ocazie.
Citiţi şi:
Metamorfoza yoghinului-victimă a comunismului în torţionar al yoghinilor: Irina Holdevici
yogaesoteric
iulie 2005
Also available in:
English