Secreţiile sexuale – aromele plăcerii

Ajungând la orgasm, majoritatea femeilor “ejaculează”. Acest fapt a fost abia de curând pus în evidenţă de către civilizaţia occidentală. În Est însă majoritatea învăţăturilor străvechi pe tema sexualităţii au făcut referire la această “ejaculare” a femeii.

“Ejacularea” femeii este în mod clar diferită de cea a bărbatului. Ea poate fi mult mai abundentă. Studii recente au arătat că “ejacularea” orgastică a femeii reprezintă o combinare a secreţiilor glandelor Skene din interiorul vaginului şi a unor mici cantităţi de urină. Sucurile vaginale uşor acide, îmbogăţite cu hormoni, vitamine, minerale şi substanţe de lubrifiere, combinate cu toate celelalte produse existente în urină formează substanţa pe care o “ejaculează” femeia în mod normal.

Orgasmele multiple cu continenţă, a căror experimentare este urmărită în cadrul ritualurilor amorului tantric determină de obicei eliberarea unor secreţii sexuale foarte abundente. Textele tantrice afirmă că “nectarul lotusului” mult-iubitei consoarte, întruchiparea însăşi a Marii Zeiţe în timpul unui ritual amoros tantric înalt, poate avea o gamă largă de arome, fiecare dintre acestea fiind însoţite de anumite proprietăţi magice şi transcendentale specifice.
În cadrul învăţăturilor specifice din “Siddha yoga”, referitoare la amorul tantric, sunt recunoscute trei tipuri distincte de secreţii vaginale. Se face referire la acestea prin: suratham (“sucul asemănător vinului”), sronitham (“cel nuanţat precum sângele”) şi suklam (“cel abundent”). Când o femeie este satisfăcută sexual, aceste trei fluide distincte sunt secretate, pe rând.

“Hevajra Tantra” îl sfătuieşte pe yoghin ca, pentru a-şi găsi iubita potrivită, să observe diferitele arome corporale ale diferitelor sale iubite, în special pe cele vaginale.

Femeia cea mai potrivită pentru ritualurile de amor tantric este descrisă în modul următor: “Respiraţia ei este dulce, iar transpiraţia sa are miros plăcut, de mosc. Yoni-ul său în formă de lotus emană aroma subtilă a lotusului albastru, care se poate schimba însă instantaneu într-un lotus roz. Secreţiilor sale sexuale sunt foarte variate şi foarte înmiresmate.”

Ştiinţa medicală a descoperit de curând că oamenii, la fel ca şi animalele, au o regiune foarte mică la nivelul nasului care are misiunea de a citi şi de a reacţiona la mirosurile corporale sexuale şi la feromoni. Acest organ extrem de senzitiv, situat în vârful nasului în zona interioară cea mai exterioară a nărilor, fiind separat de celulele olfactive obişnuite, este specific fiecăruia dintre cele două sexe, adică el receptează numai feromonii umani ai sexului opus. Ceea ce noi traducem prin atracţie sexuală se datorează în mare măsură modului în care noi receptăm anumiţi feromoni sau mirosuri sexuale. Marea majoritatea a oamenilor nu îşi dau însă seama de acest lucru.

Foarte adesea, femeile caută să-şi ascundă mirosul lor natural, folosind deodorante sau parfumuri, care sunt astăzi obţinute aproape în întregime din ingrediente sintetice. Atunci când o femeie este sănătoasă, mirosurile sale sexuale proprii, ar trebui să fie suficiente pentru a-l “cuceri” pe iubitul său. Aceste mirosuri constituie o componentă importantă a puterii sacre şi magice a femeii. Tantra susţine că astfel de bunuri de preţ trebuie folosite, nu ascunse.
În viziunea tantrică, atât mirosurile femeii cât şi cele ale bărbatului sunt văzute ca nişte chei care descuie poarta pasiunii erotice, conducând către experienţe erotice spirituale deosebite. Unele texte tantrice recomandă folosirea anumitor uleiuri şi arome naturale, pentru a amplifica mai degrabă decât pentru a ascunde mirosurile sexuale: în cazul femeii mosc, patchiuli şi iasomie, iar în cazul bărbatului camfor, lemn de santal şi ambră cenuşie.

Also available in: Français