Urina are proprietăţi vindecătoare

Textele medicale hinduse fac referire la puterea de vindecare şi de conferire a puterilor spirituale, pe care o are urina umană. Urina este şi ea un produs al organismului uman, totuşi sunt foarte rari oamenii care o consideră o substanţă sacră. Cu toate acestea uropatia, sau terapia cu urină (a bea urină în scopuri curative), deşi pentru occidentali este o terapie oarecum străină, ea deţine un record deosebit, în special în Asia. Ea a început să fie acceptată treptat şi în Vest, în special datorită faptului că a fost dovedită acţiunea sa, asemănătoare celei a anticorpilor.

A fost dovedită în mod constant acţiunea pe care o are urina împotriva diferitelor microorganisme, bacterii şi viruşi. Înainte de apariţia medicinii moderne, urina era folosită în mod frecvent pentru contracararea infecţiilor şi pentru alinarea sau vindecarea a numeroase probleme de sănătate. De exemplu, o cantitate mică din urina unui bebeluş era folosită în mod frecvent pentru a vindeca diferite infecţii din gura acestuia, cum ar aftele.

Urina proaspătă are în mod natural proprietăţi antiseptice şi are totodată câteva calităţi pozitive unice. În mod normal ea conţine apă (95%), uree, acid uric, creatinină, amoniu, clorură de sodiu şi potasiu, magneziu şi fosfor, precum şi hidrocarbonaţi, aminoacizi, vitamine, minerale, hormoni, anticorpi, substanţe antigene, şi feromoni sexuali care stau la baza atracţiei sexuale. Una dintre utilizările actuale ale urinei umane este cea de aditiv la obţinerea anumitor parfumuri, foarte scumpe.

Conform unei cercetări ştiinţifice recente, melatonina (hormon secretat de glanda pineală în timpul somnului) ajunge în urină, în timpul nopţii. Această substanţă este arhicunoscută datorită proprietăţii sale de a încetini procesul de îmbătrânire. În cadrul cercetărilor realizate s-a observat de asemenea că ea diminuează totodată riscul cancerului şi al bolilor de inimă şi modifică modelul undelor cerebrale în aşa fel încât este îmbunătăţită mult practica meditaţiei. Toate acestea explică logica terapiei yoghine cu urină.

Uropatia s-a dovedit foarte folositoare în tratarea unei game largi de probleme de sănătate, printre care s-au numărat: obezitatea, alergiile, bolile de inimă, artrita, eczemele, dizenteria amoebica, probleme ale dinţilor şi ochilor, probleme ale muşchilor spastici, infecţii fungale, virale şi bacteriale, infecţii salmonelozice, tetanus, difterie, holeră, malarie şi cancer. Ea a fost, de asemenea, foarte utilă în ameliorarea unor simptome dureroase specifice sidei.

Armata Statelor Unite recomandă ingerarea urinei, ca metodă de supravieţuire. Se pare că urina umană nu are efecte toxice sau otrăvitoare. S-a spus că urina reprezintă o hologramă exactă a organismului sănătos sau bolnav; ea conţine exact acea combinaţie de elemente de care organismul are nevoie la un moment dat. Aşadar este evident că urina unei persoane sănătoase conţine substanţe care contribuie la menţinerea stării ei de sănătate. Invers, urina unei persoane bolnave conţine secreţii care ajută la vindecarea afecţiunii de care aceasta suferă.

Susţinătorii uropatiei recomandă ca o cantitate mică (nu mai mult de un pahar) de urină să fie băut dimineaţa în calitate de poţiune medicală. Urina trebuie băută proaspătă, nu fiartă. Ani la rând Mahatma Gandhi a băut o parte din propria urină, fiind convins de proprietăţile sale curative. De asemenea, Morarji Ranchhodji Desai (1896-1995), prim-ministrul indian care a murit la vârsta de 99 de ani, şi-a datorat starea sa bună de sănătate şi longevitatea, obiceiului său de a bea zilnic un pahar din propria urină.

Tantricii fac de asemenea referire la o formă mai intimă de ingerare a urinei. Aceasta are loc în timpul ritualurilor de amor spiritual, când urina este încărcată cu hormoni – în acest context ea devine valoroasă atât pentru efectele medicale cât şi pentru cele spirituale.

Also available in: Français